Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 521/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 521/
Ședința publică din 24 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 25.02.1959 în com.Chilia Veche, jud.T, domiciliat în G,-, -.128, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), împotriva încheierii de ședință din 14.08.2009 Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul-inculpat G, în stare de arest și asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul arată că își însușește recursul declarat de soția sa împotriva încheierii de ședință din 14.08.2009 a Tribunalului Galați, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatarată că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a constatat că măsura menținerii arestării preventive este legală și s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură mai blândă, mai puțin drastică, respectiv a obligării de a nu părăsi localitatea.
Arată că deși a formulate mai multe susțineri nu a primit nici un fel de răspuns din partea instanței de judecată legat de problemele ridicate. Instanța s-a mărginit ca să constate într-un mod standard și formal că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că, cu prilejul oferit de 3001se constată că măsura arestării preventive este legală și temeinică.
Consideră că instanța a dat o încheiere care nu este legală pentru că nu a reținut aspecte importante ale speței, care trebuiau soluționate. În momentul în care a invocat o serie de nulități ale acestei hotărâri, completul de judecată a barat apărările, sau le-a respins sau le-a îndepărtat, spunând că se vor avea în vedere cu ocazia judecării apelului. Arată că această măsură în prezent își are fundamentul și temeiul legal în hotărârea care este nulă. Potrivit art.197 dispozițiile referitoare la participarea procurorului sunt obligatorii și sunt prevăzute sub pedeapsa nulității fără a putea fi înlocuite în vreun fel și hotărârea care consemnează că un alt procuror ar fi participat la judecată decât cel care în realitate a participat și care este specializat în astfel de cauze este o hotărâre nulă și nu se mai poate vorbi despre această hotărâre. D-na procuror, care este din cadrul a participat într-adevăr, dar în hotărâre apare un alt procuror. Dacă era o persoană oarecare, de pe stradă, era o greșeală, dar din moment ce este procuror, și chiar ar fi putut participa, dacă este trecută în hotărâre, se dă crezare actului care are valoare de lege.
Invocă nulitatea hotărârii în baza căreia este arestat inculpatul arătând că această hotărâre este tocmai actul nelegal în baza căruia inculpatul este arestat în prezent.
A mai arătat că absolut toate actele care au fost instrumentate în acest dosar în special la urmărirea penală și participarea la cercetarea judecătorească a procurorului DNA toate sunt nule, pentru că s-a mers pe infracțiunea flagrantă, care este cea care
a fost dedusă judecății, cum este definită de Codul penal și toată procedura este pe infracțiunea flagrantă, deși flagrantul poartă decât asupra dării sau unei oferiri a unei sume de bani de 1000 lei, valoare care este sub 10.000 euro, care ar fi atras competența DNA, potrivit art.13 din Ordonanța nr.43. A invocat și că promisiunea la care s-a referit în final în replică procurorul este o chestiune neprobată și pentru care toată lumea ar putea fi arestată pentru că vorbește "aiurea". Nu trebuie arestați oamenii pentru niște vorbe spuse atunci când stau la o cafea, pentru că până la urmă mai au și libertatea cuvântului, de a-și spune părerea, pentru că s-a ajuns într-o democrație extrem de avansată când se poate spune ceea ce se vrea până la urmă. Până la a aresta pentru o promisiune crede că trebuie făcute mult mai multe demonstrații materiale, care ar intra în componența acestei promisiuni, decât a se face această arestare în baza unei discuți provocate de către o persoană, care avea pe ea o aparatură de înregistrare și care a adus discuția pe această temă.
Studiind dosarul se poate observa că urmărirea penală a început din 25 septembrie, fără ca inculpatul să cunoască ceva despre aceasta. La dosar este ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale chiar din septembrie, este autorizarea dată de tribunal pentru înregistrarea sau interceptarea acelor convorbiri. În condițiile în care inculpatul este urmărit penal și este declanșată urmărirea penală împotriva sa, oare mai este nevoie să se încerce obținerea de probe cu orice preț?
În această situație crede că se pune în discuție dacă procurorul DNA era competent să instrumenteze această cauză, când suma vehiculată este sub 10.000 euro.
A mai invocat că măsura nu este legală și nu poate fi menținută pentru că are la bază o serie de acte nelegale.
S-a mers în final pe un drum absolut bătătorit, un drum făcut de fiecare în fiecare zi în cauzele penale, în sensul invocării disp.art.143. 136, 148 lit.f Cod pr.penală, deci dacă există toate acestea, arestarea este perfectă, menținerea măsurii este legală, este temeinică și nu mai avem despre ce discuta.
În hotărâre se arată intrinsec că dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care pedeapsa este mai mare de 4 ani, intrinsec este un pericol social, iar în cauză s-a reținut art.148 lit.f Cod pr.penală, deci intrinsec inculpatul este un pericol social, după cum motivează judecătorul fondului.
Tot ceea ce a invocat în apărare nu a primit nici un răspuns. Poate că s-a considerat că optica este deplasată, dar de ce s-a considerat astfel dacă sunt probleme de drept care țin de legalitatea măsurii? În primul rând crede că arestarea inculpatului s-a făcut în baza art.148 lit. e, că el, după ce a fost pus în libertate o dată a luat legătura cu martora căreia i-a spus rugăciunea "Tatăl nostru" ca un semn de regret la telefon și acest lucru a fost interpretat în sensul că el ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului și atunci a fost reîncarcerat, deci a fost arestat preventiv și nu era lit. f, ci era lit.e, și judecătorul a considerat că este lit.f și a considerat că ar persista și s-ar menține pericolul social, despre care judecătorul tribunalului arată că acesta constă în faptul că inculpatul are antecedente, că infracțiunea este deosebit de gravă, pentru că lezează valorile sociale care privesc un magistrat, ocrotirea justiției și deci înfăptuirea corectă a justiției.
Spune că acest pericol social trebuie văzut în legătură cu persoana inculpatului și cu urmarea imediată și cu modalitatea în care s-a săvârșit această infracțiune și până la urmă și cu suma care a fost vehiculată. Nu ia în seamă promisiunea, care s-a făcutjocandi causa, poate, fără consecințe juridice, și dacă ar fi să fim arestați fiecare după cum vorbim în fiecare clipă, pușcăriile ar fi pline de români, adică toată țara ar intra în pușcării, dar nu pe vorbe.
Consideră că aici, dacă este săvârșită alternativa oferirea și darea, pe aceasta trebuie să se meargă, așa cum a fost săvârșită. Modalitatea de săvârșire nu subliniază în mod extrem periculozitatea făptuitorului care trebuie scoasă în evidență și de cum a trăit acest om, care are o pregătire școlară, profesională pentru că este inginer, a avut o inițiativă este extrem de lăudabilă, a înființat societăți comerciale pe care le-a condus, a creat locuri de muncă oamenilor și nu s-a ținut de tot felul de infracțiuni. Chiar ecourile și rezonanța avute în vedere de judecător la arestare au dispărut. Suntem la un interval de timp distanțat de la momentul fragrantului, s-au stins și rezonanțele și crede că dacă ar fi să fie luată periculozitatea ca temei al menținerii arestării preventive acesta nu ar mai subzista.
Cât privește condiția ca pedeapsa pentru infracțiune să fie mai mare de 4 ani, această condiție este diabolică, cine o poate îndepărta? Se poate vorbi o sută de ani. Dacă se prevede că pedeapsa este de la 2 la 10 este clar că pedeapsa este mai mare de 4 ani și se poate vorbi chiar degeaba și în plus.
că periculozitatea este singura chestiune care poate fi pusă în discuție. Solicită reaprecierea tuturor problemelor puse în discuție și a se da un răspuns prin soluția ce se va da, indiferent dacă va fi sau nu favorabilă inculpatului, întrucât judecătorul de la apel nu a răspuns în nici un fel.
Solicită a se constata că încheierea prin care s-a considerat că este legală și temeinică măsura arestării preventive este nelegală, dată cu încălcarea legii și netemeinică.
Solicită admiterea recursului, revocarea măsurii și punerea de îndată în libertate a inculpatului, dar își menține și varianta înlocuirii măsurii arestări preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, care nu a fost analizată niciodată, deși avocații au ridicat și această problemă, iar la CEDO se dau sfaturi cu privire la măsurile ce trebuiesc luate.
Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani, nu i s-a reținut nici o circumstanță, a arătat în calitate de apărător că, dat fiind faptul că infracțiunea s-a săvârșit în legătură cu justiția din județul nostru, din tribunal, instanța trebuie să manifeste diligență, dar este incomod. că tot ceea ce s-a reținut a fost exagerat în legătură cu persoana inculpatului, pentru că, până la urmă și dacă s-a săvârșit un acest gen de infracțiune, trebuia totul raportat la periculozitate, la faptă, la toate datele care țin de speță.
La solicitarea instanței de a concluziona, apărătorul inculpatului arată că dorește să convingă instanța, întrucât a mai fost indusă în eroare că s-a reținut aspectul și în hotărâre nu s-a dat nici un răspuns. Procesul este oral și se ține numai oral iar concluziile scrise sunt facultative.
Solicită admiterea recursului și a se constata că încheierea nu este legală și temeinică.
Reprezentanta Ministerului Publicînvederează că inculpatul fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii reținută ca fiind comisă în forma continuată, reținându-se în concret în sarcina acestuia că la data de 15 septembrie 2008 și ulterior în perioada 23.10-12.11.2008 prin acte materiale repetate, dar în baza rezoluției infracționale unice promis martorei denunțătoare suma de 650.000 lei pentru influenta obținerea unei soluții favorabile într-un litigiu civil, în sensul exercitării unei pretinse influențe pe care ar fi avut-o martora denunțătoare asupra unui magistrat din cadrul Tribunalului Galați. Inculpatul fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsura fiind menținută pe tot parcursul cercetării judecătorești, în baza unor hotărâri care au avut ca temeiuri - art. 136, 143 și 148 lit. f
C.P.P.Menționează că aceasta este o chestiune verificabilă, în sensul că mandatul de arestare fost emis în baza disp. art. 148 lit. f p Cod Penal privind îndeplinirea cumulativă a celor două condiții. Aspectul intervenit pe parcursul desfășurării urmăririi penale în sensul conturării unor indicii în încercarea inculpatului de influența martora denunțătoare fost un aspect care fost avut în vedere de instanța de judecată în analizarea oportunității acestei stări privative de libertate.
Instanța de fond sesizată cu rechizitoriul DNA pronunțat o hotărâre de condamnare inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare cu privare de libertate, fiind menținută astfel starea de arest a inculpatului.
Instanța de apel fiind sesizată doar de către inculpat, în temeiul art. 3002în ref. la art. 160 C.P.P. prin încheierea pronunțată la 13 august 2008, a apreciat că nu au intervenit alte împrejurări sau date noi cu privire la înlăturarea temeiurilor care au determinat arestarea preventivă și între timp intervenind și o hotărâre de condamnare inculpatului, a dispus în baza textelor menționate menținerea arestării preventive, apreciind că subzistă temeiurile inițiale, care au stat la baza luării acestei măsuri privative de libertate.
Apreciază că hotărârea este legală și temeinică având în vedere că au fost respectate atât prevederile art. 3002.p Cod Penal, cât și art. 2 pct. 1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Au fost avute în vedere și prevederile art.5 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că instanța de apel verificând legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a avut în vedere hotărârea pronunțată de instanța competentă care, prin pronunțarea unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate a și menținut arestarea preventivă și a apreciat implicit că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri și, de asemenea, instanța a avut în vedere prevederile art. 5 lit. c din CEDO, în sensul că arestarea preventivă s-a luat inițial existând bănuieli că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și tocmai pentru aducerea inculpatului în fața unei autorități judiciare competente, fiind întrunite condițiile reglementate de acest text privind excepțiile prevăzute cu privire la privarea de libertate a inculpatului.
Instanța a apreciat în mod corect că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri și că lăsarea în libertate inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, având în vedere, că în cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă, modalitatea în care fost comisă fapta, prin acte repetate, în baza unei rezoluții infracționale unice, suma de bani pe care inculpatul a promis-o în vederea îndeplinirii scopului menționat, prinderea în flagrant a acestuia ( deși s-a făcut mențiunea în apărare că întreaga procedură a urmărit doar acest flagrant reținut în sarcina inculpatului și că urmărirea penală nu s-a efectuat conform procedurii speciale, flagrantul realizat la 12.11.2009 în momentul în care inculpatul a fost surprins remițând suma de 10 milioane de lei vechi martorei denunțătoare reprezentând doar o singură probă ce a fost analizată prin coroborare cu celelalte probe, în analiza existenței infracțiunii care prevede modalități alternative în elementul material și anume primirea și oferirea de sume de bani în scopul menționat).
Urmărirea penală fiind efectuată într-un termen rezonabil, probele fiind apreciate de instanța de fond ca fiind legale și temeinice, cercetarea judecătorească fiind efectuată în termen rezonabil și pentru motivele învederate anterior apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Chiar și cu privire la cererile formulate de apărătorul inculpatului, privind nelegalitatea actului de sesizare prin necompetența organului de urmărire penală, și de asemenea cu privire nelegalitatea hotărârii instanței de fond, în sensul că în hotărâre fost trecut eronat numele unui alt procuror de ședință, instanța a apreciat că aceste aspecte pot reprezenta motive în concret de apel și nu au legătură cu concluziile privind oportunitatea menținerii arestării preventive. Arată că probatoriul cauzei, care nu se rezumă numai la flagrantul din 12.11.2008 relevă cu prisosință faptul că inculpatul promis suma totală de 650.000 lei, astfel încât competenta organului de urmărire penală este dată de art. 13 pct. 1 lit. a din Ordonanța 43/2002 și de asemenea inserarea numelui unui alt procuror de ședință este evident o eroare materială, astfel încât participarea procurorului DNA la pronunțarea hotărârii judecătorești poate fi verificată pe deplin pe baza înregistrărilor efectuate în acel moment procesual.
Susține că recursul este vădit nefondat, hotărârea instanței de fond e legală și temeinică, astfel încât în temeiul disp. art. 38515pct. 1 lit. b solicită C.P.P. respingerea.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține concluziile puse de avocatul său și memoriul pe care l- depus, solicitând să se rețină că martora denunțătoare tot timpul cere, tot timpul provoacă discuția. Precizează că nu a folosit cuvântul promisiune și la flagrant nu a pronunțat nici o silabă, nici un cuvânt legat de proces. Acea mie de lei era pentru pomenire și este specificat și în procesul verbal al flagrantului. Patru ore cât a fost ținut în local nu i s-a dat voie să-și cheme avocatul, cu toate că urmărirea penală era începută. Arată că muncit toată viață și nu a înșelat pe nimeni și dorește să muncească și să-și întrețină familia. Are de întreținut un copil minor.
CURTEA:
recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 14.08.2009 a Tribunalului Galați, conform art. 3002în ref. la art.160 al.3 s C.P.P.-a menținut arestarea preventivă inculpatului G, măsură care s- considerat fi legală și temeinică.
S-au respins ca fiind nefondate cererile de revocare, respectiv de înlocuire măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpat prin apărătorul ales.
Pentru a dispune astfel s-a apreciat că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în cauză existând indicii temeinice în sensul art.143 pr.pen. de natură a crea presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Totodată, s-a considerat că subzistă și temeiul prevăzut de art.148 lit.f pr.pen. apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă și la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G, criticând- pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului promovat s- precizat că aspectele de nelegalitate vizează faptul că instanța de apel, Tribunalul Galați cu ocazia menținerii stării de arest nu răspuns apărătorilor formulate, constatând într-un mod standard și formal că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, s-a arătat că hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus condamnarea inculpatului și menținerea stării de arest e lovită de nulitate, motivat de faptul că în hotărâre fost trecut numele unui alt procuror de ședință decât numele procurorului care a participat de fapt din partea DNA.
Totodată, s-a mai precizat faptul că în cauză au fost încălcate normele privind competența organului de cercetare penală, invocându-se și nelegalitatea actului de sesizare, făcându-se referire la faptul că flagrantul a purtat doar asupra dării sau oferirii unei sume de bani de 1000 lei, valoare ce e sub 10.000 euro.
De asemenea, s-a mai arătat că lăsarea inculpatului în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la modalitatea de săvârșire a faptei și la persoana acestuia, care are o pregătire școlară - e inginer - inculpatul având inițiativă și înființând societăți comerciale pe care le-a condus.
Față de toate acestea s-a solicitat admiterea recursului promovat, casarea încheierii recurată și în rejucare revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
RECURSUL FORMULAT E NEFONDAT.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că în mod corect prima instanță a apreciat că se impune menținerea stării de arest inculpatului.
. punctul de vedere al instanței de fond în sensul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art.148 lit. pr.pen. subzistă și în prezent întrucât:
- pentru fapta presupus a fi comisă legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani - art.61alin.1 din Lg. 78/2000.
- la dosar există probe administrate până în prezent în cele două faze procesuale din care rezultă că lăsarea în libertate inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această din urmă condiție rezultând și din modalitatea și împrejurările concrete în care se reține ca fiind comisă fapta (promisiuni repetate către martora denunțătoare pentru a influența un magistrat să pronunțe o soluție favorabilă într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Galați ), suma importantă de bani promisă de inculpat pentru obținerea unei soluții favorabile, atitudinea pe care inculpatul a avut- la momentul efectuării flagrantului, perioada îndelungată de timp în care se precizează că ar fi fost menținută rezoluția infracțională, importanța valorilor sociale protejate prin textul de lege care sancționează fapta reținută în sarcina inculpatului, prezența antecedentelor penale și persoana acestuia, reiterarea periodică comportamentului antisocial de către inculpat așa cum rezultă din fișa de cazier precum și poziția procesuală adoptată de către acesta.
În ceea ce privește cererea formulată de apărătorul inculpatului privind nelegalitatea actului de sesizare prin necompetența organului de urmărire penală precizăm următoarele:
Aspectele privind legala sesizare instanței au fost verificate de către Judecătoria Galați la termenul de judecată din 14.01.2009 când în conf. cu art. 300.C.P.P. instanța de fond s-a constatat legal sesizată cu rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA - Serviciul teritorial Galați, iar aceste aspecte nu pot constitui motive de recurs împotriva încheierii prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Instanța investită cu soluționarea apelului declarat de către inculpat va verifica toate aspectele formulate și toate criticile vizând legalitatea hotărârii pronunțate de către prima instanță.
Cu privire la faptul că în hotărâre a fost trecut numele unui alt procuror decât numele celui care a participat, constatăm că în încheierea de dezbateri întocmită la data de 01.07.2009 e trecut numele procurorului DNA ce a participat la ședința de judecată, deci inserarea numelui unui alt procuror de ședință e evident o eroare materială. Totodată, participarea procurorului DNA la pronunțarea hotărârii poate fi verificată pe baza mijloacelor tehnice de înregistrare și acest aspect urmând a fi verificat cu prilejul dezbaterii apelului declarat de inculpat.
De asemenea, circumstanțele personale ale inculpatului ( faptul că are o pregătire profesională) nu trebuie privite disociat de circumstanțele reale în care s-a săvârșit fapta și totodată din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta nu e la primul impact cu legea penală.
Văzând și disp.art.136 Cod pr.penală considerăm că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea inculpatului în stare de arest.
Totodată protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea procesului penal în bune condiții ( cauza TOMASI vs Franța).
Întrucât și la acest moment se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă, iar raportat la probele administrate până în prezent se constată că nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpatului, apreciem că nu pot fi primite cererile privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Față de cele de mai sus, văzând și disp.art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul formulat de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 25.02.1959 în com.Chilia Veche, jud.T, domiciliat în G,-, -.128, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), împotriva încheierii de ședință din 14.08.2009 Tribunalului Galați.
În baza art. 192 alin.2 pr.pen. obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 August 2009
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud./25.08.2009
Jud.fond -
Tehnored./ 2 ex./26.08.2006
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Daniela Liliana
