Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 522/2009. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.522/R/2009

Ședința publică din data de 25 august 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina

JUDECĂTORI: - -

: - -

GREFIER:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 18 august 2009 având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor calificat, distrugere, ultraj contra bunelor moravuri, port fără drept de armă albă, prev.de art.20C.penal rap.la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.d, i penal, art.217 alin.1, art.321 alin.1 penal și art.1/1 pct.1 din Legea 61/1991 modificată cu aplic.art.33 lit.a penal.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărători aleși, av. Contra și, din cadrul Baroului M, respectiv Baroul Cluj, cu delegații avocațiale depuse la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului, av. Contra, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Maramureș și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Astfel, în cauză, se pune problema dacă de un an de zile de când inculpatul este arestat s-a depășit sau nu termenul rezonabil. Instanța de fond nu a făcut analiza termenului rezonabil cu toate că jurisprudența CEDO a statuat că trebuie luat în considerare trei criterii și anume: comportamentul inculpatului, complexitatea cauzei și comportamentul autorității competente. Solicită a se avea în vedere că în privința comportamentului, inculpatul s-a comportat corespunzător. Acesta a formulat cereri în probațiune care nu au fost soluționate, respectiv a solicitat efectuarea unei expertize medico legale care abia la termenul anterior a fost încuviințată. În ceea ce privește complexitatea cauzei, apreciază că nu se justifică prelungirea măsurii arestării preventive de peste un an de zile, încălcându-se principiul termenului rezonabil. Art.136 pr.pen. definește scopul și categoriile măsurilor preventive, respectiv acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată ori de la executarea pedepsei. Se reține de către instanța de fond că de la momentul luării măsurii arestării preventive, temeiurile care au determinat luarea acesteia nu s-au schimbat cu nimic, însă, această afirmație este contrazisă. Astfel, în faza de cercetare judecătorească s-au administrat foarte multe probe, au fost audiați martori care în faza de urmărire penală au afirmat că au fost tulburați apoi în instanță și-au schimbat declarațiile în sensul că ei nu cunosc nimic și nu au auzit despre ce s-a întâmplat. Argumentele instanței de fond nu pot fi reținute pentru că situația s-a schimbat radical. De trei termene de judecată, cauza se amână deoarece partea vătămată se află arestată înntr-un penitenciar din Franța pentru săvârșirea infracțiunii de furt. Solicită a se avea în vedere certificatul medico legal din care rezultă că viața părții vătămate nu a fost pusă în pericol, concluzii peste care nu se poate trece așa ușor. De asemenea, consideră că nu se poate pune problema că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Apărătorul inculpatului, av., în primul rând, arată că măsura arestării preventive este cea mai drastică aleasă și cu repercursiuni. Inculpatul este arestat de peste un an de zile și din păcate abia la ultimul termen de judecată s-au administrat probe, ori, nu se pot reține aceste tergiversări ca motiv de complexitate a cauzei. Apreciază că termenul rezonabil a fost depășit de mult în cauză. Susține că prezentarea materialului de urmărire penală s-a făcut cu încălcarea regulilor elementare. În data de 28 octombrie 2008, inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală însă incomplet întrucât lipsește denunțul, organele de cercetare penală menționând că s-a disjuns cauza, însă făr a exista la dosar ordonanță de disjungere. De asemeena, este inadmisibil cum s-au conexat cele două plângeri penale formulate de împotriva numiților și, părțile având calități inverse. Prin ordonanța din data de 24.10.2008 s-a dispus disjungerea acestei plângeri urmând ca al doilea dosar să fie soluționat de același procuror ceea ce este inadmisibil. Aceste elemente ar fi trebuit să-l pună pe inculpat la primul termen de judecată, acestuia i-a fost încălcat dreptul la apărare în procedura de menținere a măsurii arestării preventive. Nu i s-a administrat nici o probă și totuși este luată o măsură preventivă. Este inadmisibil ca numai inculpatul să fie privat de libertate întrucât în incident au fost implicate mai multe persoane dar numai asupra inculpatului s-a luat măsura arestării. De opt termene încoace, instanța de fond, pentru considerentele avute în vedere de Curtea de Apel Cluj în calea de atac a recursului, a menținut starea de arest a inculpatului considerând că motivările Curții de Apel Cluj sunt obligatorii. În acest fel apreciază că instanța de fond verifică formal măsura arestării pentru că face trimitere la soluția pronunțată la data de 17.12.2008 de Curtea de Apel Cluj.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că încheierea Truibunalului M este temeinică și legală, măsura arestării preventive fiind luată în urmă cu un an de zile pe temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. temei care subzistă și în prezent și impune în continuare privarea de libertate. Referitor la critica adusă de apărare, arată că obiectul judecății în recurs îl constituie verificarea măsurii arestării preventive iar eventualele încălcări ale legii pot fi valorificate doar de instanța investită cu judecarea cauzei pe fond.

Apărătorul inculpatului, av., în replică, arată cămenținerea sau nu a arestării vizează pericolul public, ori, în motivarea instanței de fond nu se spune de ce inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică dacă ar fi cercetat în stare de libertate.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorii săi.

CURTEA

Deliberând reține că Tribunalul Maramureș prin încheierea penală fără număr din data de 18 august 2009, respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulate de inculpatul.

În temeiul art. 300².proc.pen. raportat la art. 160 proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la 10.12.1982 în O, jud.S M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla ) și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș întocmit la 28 octombrie 2008 în dosarul nr. 226/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20.pen. rap.la art. 174, 175 alin.1 lit.d, i pen. distrugere prev.de art. 217 alin.1 pen. ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art. 321 alin.1 pen. și port nelegal de obiecte confecționate pentru tăiere, lovire prev.de art. 1¹pct.1 din Legea nr. 61/1991 modificată cu aplicarea art. 33 lit.a pen.

La această instanță s-a format dosarul nr-, cauza fiind în prezent în faza de judecată.

Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 300².pr.pen. și art. 160 pr.pen. și la examinarea cererilor formulate de acest inculpat, tribunalul reține următoarele:

Prin încheierea penală nr. 74/R/2008 a Curții de Apel Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20.pen. rap.la art. 174, 175 lit.d,i pen. infracțiunile de distrugere prev.de art. 217 alin.1 pen. de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art. 321.pen. și de port ilegal de armă prev.de art. 1¹din Legea nr. 61/1991, în temeiul art. 148 lit. pr.pen.

Prin încheierea penală nr. 553 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a dispus prelungirea cu 30 de zile (2 octombrie - 31 octombrie 2008) a duratei arestării preventive inculpatului - soluție menținută prin decizia penală nr. 91/R/2008 a Curții de Apel Cluj.

Prin încheierea penală din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în acest dosar s-a menținut starea de arest a inculpatului - soluție menținută de Curtea de Apel Cluj prin decizia penală nr. 653/R/06.11.2008. Prin încheierea penală din 5 decembrie 2008 pronunțată în acest dosar Tribunalul Maramureșa înlocuit măsura arestării preventive a acestui inculpat cu cea a obligării de a nu părăsi țara, însă prin decizia penală nr. 765/R/2008 Curții de Apel Cluj această încheiere a fost casată în sensul menținerii măsurii arestării preventive a acestui inculpat.

S-a reținut în considerentele acestei din urmă decizii că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat întrucât de la data de 30 octombrie 2008 până la data de 2 decembrie 2008 prima instanță nu a administrat nici o probă care să răstoarne situația de fapt inițială, că indiciile de comitere a faptelor sunt aceleași cu cele care au fost avute în vedere la luarea și la menținerea arestului preventiv, iar pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat urmare a trecerii unei perioade de timp foarte scurte (raportat la gravitatea faptelor și la persoana inculpatului).

Pentru considerentele pentru care curtea de apel a apreciat la data de 17 decembrie 2008 că se impune a se menține măsura arestării preventive a inculpatului și care sunt obligatorii pentru instanță, văzând și faptul că de la acea dată (dar și de la data luării măsurii arestării preventive) nu s-a modificat nici starea de fapt și nici pericolul social nu s-a diminuat nici până în prezent într-atât încât să se justifice punerea în libertate a inculpatului (cu obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea sau țara), tribunalul a apreciat că temeiurile pentru care s-a luat și apoi s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia nu s-au schimbat, astfel că s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara și s-a menținut starea de arest a acestuia.

S-a apreciat că durata arestării preventive a inculpatului se încadrează și acum în limitele unui termen rezonabil, iar în cauză mai este necesară audierea a 12 martori. Nesoluționarea dosarului până în prezent nu este cauzată de motive imputabile instanței.

A fost înlăturată apărarea potrivit căreia acest inculpat trebuie pus în libertate pentru că este necesar să se asigure din acest punct de vedere un tratament egal față de inculpați întrucât tribunalul constată că raportat la starea de fapt reținută în actul de sesizare a instanței, gradul de contribuție al inculpaților din acest dosar la comiterea presupuselor fapte este diferit. Analiza în detaliu a probelor sub acest aspect nu este posibilă în această fază a procesului fără ca instanța să se antepronunțe.

Aspectele de natură familială la care inculpatul a făcut trimitere nu pot fi avute în vedere întrucât raportat la gravitatea presupuselor fapte de care inculpatul este acuzat, ocrotirea intereselor societății are prioritate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând casarea acesteia și rejudecând să se dispună, în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu o măsură neprivativă de libertate.

În motivarea recursului, s-a arătat că încheierea de menținere a arestului preventiv nu a fost motivată, făcându-se doar referire la o decizie a Curții de Apel Cluj din 17 decembrie 2008, neținându-se cont de împrejurarea că de la acel moment și până în prezent a trecut o perioadă îndelungată, partea vătămată este arestată în străinătate, inculpatul a avut o conduită corespunzătoare, atât anterior, cât și ulterior săvârșirii faptei, aspecte care conduc la concluzia că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.

S-a mai arătat că verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive la data de 18 august 2009 fost una formală, nu s-a analizat în concret dacă la această dată, lăsarea în libertate a inculpatului mai prezintă pericol pentru ordinea publică.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate, precum și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 74/R/2008 a Curții de Apel Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20.pen. rap.la art. 174, 175 lit.d,i pen. infracțiunile de distrugere prev.de art. 217 alin.1 pen. de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art. 321.pen. și de port ilegal de armă prev.de art. 1¹din Legea nr. 61/1991, în temeiul art. 148 lit. pr.pen.

Această măsură a fost prelungită de către Tribunalul Maramureș în mod succesiv. Atât încheierea de arestare, cât și cele de prelungire a măsurii arestării au fost atacate cu recurs, fiind menținute de instanța de control judiciar.

La data de 28 octombrie 2008, fiind emis rechizitoriul de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, s-a sesizat Tribunalul Maramureș. În actul de inculpare s-a reținut, în esență că în data de 08.08.2008 susnumitul inculpat, împreună cu inculpatul s-au deplasat cu autoturismul marca Audi Q 7 cu numărul de înmatriculare B 90, pe strada - - din B M, la spălătoria auto și vulcanizare aparținând SC SRL B M și observând-o pe partea vătămată G, care se afla într-o altă mașină marca VW Golf, inculpații au intrat cu mașina în incinta spălătoriei și în mod intenționat au lovit, cu autoturismul lor în care se afla partea vătămată împreună cu martorul, autoturism pe care l-au distrus.

În acest context, după ce a coborât din autoturismul în care se afla, inculpatul a aruncat în direcția părții vătămate cu o sabie metalică dar întrucât partea vătămată și-a pus mâinile deasupra capului, i-a fost secționat degetul mic de la mâna și i s-a cauzat o plagă scalpată epicraniană de 8 cm.

În același împrejurări, inculpatul a aplicat lovituri cu o metalică martorului precum și părții vătămate.

Incidentul a fost urmărit de persoanele care se aflau în momentul respectiv în spălătoria auto și vulcanizare dar și de alte persoane aflate pe drumul public în imediată apropierea a locului unde acesta s-a produs.

Potrivit raportului de constatare medico - legală nr. 762 din 20.08.2008 părții vătămate i-au fost cauzate leziuni vindecabile în 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, cu precizarea că nu au pus în primejdie viața victimei iar cicatricea din pielea păroasă a capului nu se încadrează în termenul de sluțire. Partea vătămată în urma unei agresiuni din data de 15.06.2008 se afla în imposibilitatea de a se apăra, deoarece a suferit leziuni traumatice la nivelul membrelor superioare, precum și o invaliditate și o infirmitate permanentă.

Instanța de fond, după înregistrarea dosarului a verificat, din nou, legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatându-se că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art. 136 raportat la art. 143.proc.pen. reținând în mod corect că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea arestării preventive și-au păstrat actualitatea.

Potrivit art. 160/b al. 1 și 3.proc.pen. la care face trimitere art. 300/2 proc.pen. n cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Analizând probele administrate până în prezent, curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. și art.68/1 proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat și trimis în judecată, declarațiile inculpaților și ale învinuitului, declarațiile părților vătămate G și A, procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală (care atestă leziunile părții vătămate, data producerii acestora și nr. de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare - 30-35 zile), declarațiile martorilor, ale angajaților spălătoriei în incinta căreia a avut loc incidentul: (, A, -), declarațiile persoanelor care au circulat în zonă și care au văzut diferite faze ale incidentului (, R, ).

De altfel, art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului admite privarea de libertate a unei persoane atunci când "există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune".

În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.

Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a acestuia ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent

Având în vedere că inculpatul este judecat pentru fapte grave de pericol și rezultat, sever sancționate de legea penală, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestei fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.

În final, este de observat că durata arestării preventive a inculpatului nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).

În speța de față, nu s-a depășit un termen rezonabil al detenției inculpatului raportat la natura și gravitatea concretă a faptelor presupuse a fi comise de acesta, de condițiile concrete în care acestea s-au desfășurat, precum și de existența unor declarații contradictorii, aspecte care impun o perioadă de timp mai îndelungată pentru administrarea tuturor probelor și lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Așa fiind, Curtea concluzionează că în mod corect instanța de fond a concluzionat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și nu au suferit modificări, iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de liberate a inculpatului, motive pentru care recursul declarat în cauză se va respinge ca nefondat și va fi respins în baza art.385¹⁵pct.1 lit.b proc.pen. și se va menține starea de arest a susnumitului inculpat.

În temeiul art.192 alin.2 proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 10 decembrie 1982), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 18 august 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.

Obligă inculpatul să plătească 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 25 august 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - -

Red./

2 ex./31.08.2009

Președinte:Luminița Hanzer
Judecători:Luminița Hanzer, Livia Mango Ioana Cristina

Vezi şi alte speţe de drept penal: