Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 522/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 522
Ședința publică de la 24 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 19 august 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpatul recurent arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și judecarea inculpatului în stare de libertate pentru următoarele motive:
Consideră că încheierea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică.
Cât privește nelegalitatea încheierii atacate, arată că în dispozitivul încheierii recurate, instanța menționează faptul că menține arestarea preventivă a inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 300 ind.2 din Codul d e procedură penală, raportat la art. 160 ind. b din Codul d e procedură penală, fără a indica durata pentru care s-a menținut măsura de arest preventiv.
Cum instanța de fond nu a indicat durata pentru care a menținut starea de arest a inculpatului, apreciază că acesta este un motiv de nulitate absolută a încheierii atacate, nulitate prev. de disp. art. 197 al.2 din Codul d e procedură penală.
Dă citire dispozițiilor art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. b din Codul d e procedură penală.
De asemenea instanța de fond nu a motivat și nu a examinat legalitatea și temeiniciei măsurii de arest preventiv.
Referitor la netemeinicia încheierii atacate, apreciază că încheierea este netemeinică întrucât, în motivarea încheierii se face referire doar la faptul că subzistă temeiurile inițiale fără a se motiva ce temeiuri subzistă.
În opinia sa, temeiurile inițiale s-au schimbat, doi dintre martorii audiați au arătat că nu au certitudinea că inculpatul este autorul faptei.
Mai mult, instanța de fond nu a motivat nici pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pericol ce trebuia raportat la persoana inculpatului.
Inculpatul este de etnie rom, însă nu este cunoscut ca fiind o persoană violentă, nu are antecedente penale.
Față de aspectele invocate solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului ca nefundat și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că nici unul din motivele de recurs invocate de inculpat nu poate fi avut în vedere.
Referitor la împrejurarea că instanța nu a precizat perioada pentru care a menținut măsura de arest preventiv, arată că în dispozitivul încheierii s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 160 ind.b din Codul d e procedură penală, dispoziții care prevăd că măsura arestării preventive urmează a fi verificată periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile.
Dispozițiile acestui text de lege sunt imperative, astfel încât nu se poate specula cu privire la acest aspect și mai mult, în nici un caz nu se poate vorbi de o nulitate absolută.
Al doilea motiv de recurs, ce se referă la netemeinicia măsurii de arest preventiv și la faptul că inculpatul ar fi de etnie rom. Consideră că la momentul menținerii măsurii de arest preventiv nu s-a avut în vedere etnia inculpatului ci pericolul pe care l-ar reprezenta acesta, dacă va fi lăsat în stare de libertate, pericol ce rezultă și din însăși natura faptei reținută în sarcina acestuia.
Formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul recurent având cuvântul, solicită judecarea sa în stare de libertate, nu reprezintă pericol pentru ordinea publică. Mai arată că a colaborat cu organele de urmărire penală și s-a prezentat singur la poliție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 19 august 2009 Tribunalului Vaslui, în baza art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. "b" alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, dispusă prin încheierea nr. 14/18 martie 2009 Tribunalului Vaslui în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 20 U/18 martie 2009, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. "i" Cod penal, măsura urmând a fi verificată în termenul prev. de art. 160 ind. "b" alin. 1 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța încheierea tribunalul a reținut:
Tribunalul, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive luată împotriva inculpatului constată că temeiurile care au determinat arestarea - respectiv cele prev. de art. 143 și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală - subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Din probele administrate în cauză până la acest moment, instanța constată că sunt indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, reținută în sarcina sa și pentru care s-a dispus arestarea preventivă și trimiterea în judecată și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere a colectivității față de aptitudinea organelor judiciare de a acționa cu fermitate împotriva celor învinuiți de infracțiuni grave
În practică, se consideră că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a normelor de conviețuire socială, ocrotite prin art. 1 din Codul d e procedură penală: persoana, drepturile și libertățile ei, ca urmare a activității inculpaților sau a reacției declanșate de fapta comisă de aceștia.
În raport de aceste considerente, ingerința statului, manifestată prin luarea măsurii privative de libertate, nu reprezintă disproporționalitate față de afectarea libertății inculpatului, cât timp aceasta constituie o măsură legală previzibilă și necesară fiind și utilă desfășurării normale a procesului penal corespunzând scopului măsurii preventive așa cum este înserat în art. 136 alin. 1 teza 1 Cod procedură penală.
Protejarea interesului comunității și a drepturilor tuturor membrilor ei reprezintă o prioritate în raport de restrângerea libertății inculpatului ca urmare a luării măsurii arestării preventive.
Libertatea individuală este una dintre valorile fundamentale protejate de Convenția Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, ale cărei dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 și 20 din Constituția României, și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția, formând un bloc de convenționalitate și fiind totodată direct aplicabilă, inclusiv pentru dreptul intern român, impunând, prin prisma importanței sale, un control riguros din partea Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la oricare măsură care ar putea aduce atingere acestei valori.
Pentru aceste considerente, în baza art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală, urmează se menține măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului, măsură ce urmează a fi verificată în termenul prev. de dispozițiile art. 160 ind. "b" alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se susține că încheierea atacată este nelegală pentru următoarele motive:
1. dispozitivul încheierii nu indică durata pentru care s-a menținut măsura arestului preventiv, această omisiune ducând la nulitatea absolută a încheierii atacate, nulitate prev. de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală;
2. instanța de fond nu a motivat și nu a examinat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și nu a consemnat acest aspect în minută.
În ce privește temeinicia încheierii se susține că este netemeinică întrucât în motivarea acesteia se face referire doar la faptul că subzistă temeiurile inițiale fără a se motiva ce temeiuri subzistă.
În fapt temeiurile inițiale s-au schimbat întrucât doi dintre martorii audiați au arătat că nu au certitudinea că inculpatul este autorul faptei. Instanța nu a motivat nici pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului raportat la persoana acestuia.
Inculpatul nu este cunoscut ca o persoană violentă, nu are antecedente penale. Solicită punerea în libertate a inculpatului.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate în recurs sunt nefondate.
Încheierea penală atacată este legală. Din cuprinsul motivării rezultă că tribunalul în cursul procedurii de examinare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului a dat soluția menținerii acestei măsuri preventive față de inculpat. Nici un text de lege nu impune inserarea mențiunii constatării ca legală și temeinică a măsurii arestării în minuta și dispozitivul încheierii. Dispozițiile art. 300 ind. 2 Cod procedură penală cu nota marginală "verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății" face trimitere la procedura prev. de art. 160 ind. "b" Cod procedură penală. Iar procedura prev. de art. 160 ind. "b" Cod procedură penală cu nota marginală "verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății" impune în alin. 2 și 3 ca instanța să dispună revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate sau menținerea arestării preventive, după verificarea condițiilor prevăzute în acele alineate, acestea fiind soluțiile asupra cărora instanța poate dispune.
În dispozitivul și minuta încheierii este precizat expres că menține arestul preventiv al inculpatului, urmând a fi verificată în termenul prev. de art. 160 ind. "b" alin. 1 Cod procedură penală, conform căruia în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Este singura dispoziție legală în cursul judecății care face referire la durata măsurii arestării preventive și a fost aplicată în cauză. Nu este operantă nulitatea absolută a hotărârii conform art. 197 alin. 2 Cod procedură penală pe acest motiv, critica nefiind fondată.
Încheierea penală atacată este temeinică.
Tribunalul motivează că subzistă temeiurile de arestare prev. de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, precum și presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, acestea impunând continuarea privării de libertate a inculpatului, examinând indiciile temeinice privind presupusa comitere a faptelor precum și condițiile prev. de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, pedeapsa și pericolul pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului o prezintă.
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică raportat la presupusa încălcare a relațiilor sociale protejate prin incriminare, la mijloacele și împrejurările de comitere, la consecințele produse, la rezonanța socială pe care o implică infracțiunile de violență, iar preservarea ordinii publice și în acest moment procesual este prevalentă lipsei de antecedență penală a inculpatului și temperamentului declarat al acestuia.
Nici sub aspectul bazei factuale care fundamentează luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, datele nu s-au schimbat continuând să existe indicii temeinice care justifică bănuiala rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este acuzat, trimis în judecată și judecat în prezenta cauză, incertitudinea declarată de cei doi martori fiind ș aceasta circumstanțiată unor alte elemente de identificare a inculpatului.
Așa fiind, criticile formulate în recurs sunt nefondate și conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul formulat și va menține încheierea penală atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva Încheierii din 19 august 2009 Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 August 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -
31.08.2009
2 ex.
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Tatiana Juverdeanu, Dan Anton
