Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 53/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 53/
Ședința publică din data de 07 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - Procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din data de 26 martie 2008 Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 07.04.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își însușește recursul declarat de avocatul ales în numele său.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că recursul declarat de acesta vizează nelegalitatea încheierii pronunțată de Tribunalul Galați, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
Solicită să se observe că proba științifică care a fost administrată pe parcursul urmăririi penale, respectiv, raportul de constatare medico-legală, a constatat că există posibilitatea ca acele fisuri prezentate de partea vătămată să fi fost produse urmare a unui raport sexual sau urmare unei defecații dificile, pe fondul unei constipații, și au putut fi produse cu 12-14 ore înainte de examinare.
Arată că partea vătămată a fost examinată după data comiterii presupusei fapte, a doua zi, la ora 945. Prin rechizitoriu se reține că fapta a fost comisă la data de 28.04.2007, în jurul orelor 2400-100. În urma unui simplu calcul, se poate observa că partea vătămată a fost examinată cu aproximativ 9-10 ore după săvârșirea presupusei fapte, iar medicul legist a spus că fisurile au fost produse cu 12-14 ore înaintea examinării. După părerea sa, sunt 2 ore sunt neacoperite ca și situație sub aspectul probatoriului, în sensul că inculpatul a fost prezent la acea onomastică în jurul 10,00 și a stat până în jurul orelor 24,00. Consideră că prin actul medical invocat, medicul legist exclude posibilitatea ca inculpatul, cât timp a fost în prejma părții vătămate, să fi avut vreun raport sexual cu aceasta.
Această chestiune, care este în favoarea inculpatului, nu a fost motivată în nici un fel de instanța de fond.
Deși a învederat acest aspect, instanța de fond a motivat că există indicii temeinice că inculpatul ar fi comis fapta reținută în sarcina sa prin rechizitoriu și nu făcut nicio referire la ceea ce s-a susținut în apărare. Mai mult decât atât, a apreciat că se impune menținerea arestării preventive și motivat de faptul că inculpatul este recidivist. Într-adevăr, inculpatul este recidivist, dar această stare de recidivă nu poate conduce la concluzia că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și că ar fi comis fapta reținută în sarcina sa. Acesta este motivul esențial pentru care inculpatul a declarat recurs și solicită să se constate că susținerile sunt fondate, în acest sens urmând a se avea în vedere constatările raportului de constatare medico-legală.
Totodată, solicită să se verifice și declarațiile părții vătămate, care este contradictorii. Arată că menținerea stării de arest a inculpatului a avut la bază tocmai această declarație contradictorie a părții vătămate.
Pentru a dovedi instanței de recurs că inculpatul, dacă ar fi lăsat în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, solicită să se aibă în vedere împrejurarea că fapta a fost comisă la data de 28.04.2007, că inculpatul a fost arestat după câteva luni, respectiv în luna septembrie 2007, că în toată această perioadă s-a prezentat la organele de urmărire penală ori de câte ori a fost citat, singur sau însoțit de avocat, nu s-a sustras de la cercetări (dacă era vinovat de comiterea faptei, inculpatul ar fi plecat din țară, așa cum fac multe persoane în această situație).
Solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii pronunțate de Tribunalul Galați, numai în ceea ce privește măsura arestării preventive a inculpatului, și să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, urmând să se stabilească și obligațiile prevăzute de codul d e procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 26.03.2008 a Tribunalului Galați este nefondat și solicită respingerea ca atare.
Apreciază că în mod corect Tribunalul Galați, ca instanță de fond, a menținut măsura arestării preventive și a respins cererea de înlocuire a acestei măsuri, cerere formulată la termenul din 26.03.2008, pe considerentul că în cauză sunt suficiente temeiuri care conduc la concluzia că inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății, respectiv, viol în formă calificată.
La această concluzie ajunge din examinarea declarației dată de partea vătămată în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declarația inițială, din data de 29.04.2007, a martorei. Face referire la această declarație pentru că declarația ulterioară, din 4.05.2007, nu poate fi avută în vedere pentru considerente de sinceritate. În acest sens, are în vedere faptul că această martoră a declarat la 4.05.2007 că nu își menține declarația inițială pe considerentul că la momentul când a făcut acea declarație era beată și nu știe ce a declarat. Solicită să se examineze declarația dată de martoră la 29.04.2007 și se va constata că nu există semne care să conducă la concluzia că această declarație a dat-o fiind sub influența băuturilor alcoolice. Dacă ar fi fost așa cum susține martora, scrisul ar fi trebuit să fie ilizibil sau ar exista alte aspecte care să conducă la această concluzie.
La concluzia că temeiurile subzistă se adaugă și declarațiile martorilor, și declarațiile martorilor indirecți și, martori care nu sunt în legătură de rudenie cu partea vătămată. Toți acești martori relevă în cursul urmăririi penale, pentru că pe parcursul cercetării judecătorești în afară de audierea inculpatului nu s-a făcut nimic până la acest moment, că martora a venit speriată și a relatat în noaptea respectivă că inculpatul l-ar fi violat pe partea vătămată.
Toate aceste aspecte se coroborează și cu aspectele din raportul de constatare medico-legală și conduc la concluzia că în mod corect prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Solicită respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele expuse.
Apărătorul recurentului inculpat, în replică, cu privire la declarația martorei, la care s-a referit reprezentantul Ministerului Public, arată că este important de menționat faptul că prima declarație a fost luată cu încălcarea dispozițiilor obligatorii ale codului d e procedură penală, și anume: nu i s-a adus la cunoștință faptul că urmează să fire audiată în calitate de martoră, obligația de a depune jurământul de martor și nu i s-a pus în vedere că, dacă va minți, va putea fi trimisă în judecată pentru mărturie mincinoasă. Toate aceste aspecte au fost invocate atunci când a solicitat să se constate nulitatea acestei declarații. Ulterior, a doua sau a treia zi, când a fost audiată cu respectarea dispozițiilor legale, martora a retractat declarația și a spus că nu cunoaște împrejurările pe care le-a arătat inițial.
Reprezentantul Ministerului Public susține că, în situația în care există aceste neregularități procedurale în privința declarației martorei din data de 29.04.2007, urmează ca această declarație să nu fie avută în vedere. Dar, indiciile pe care le relevă martora sunt arătate și de martorii la care a făcut referire: și, martori indirecți, care nu au nicio legătură de rudenie cu partea vătămată, și care au declarat ce le-a relatat martora în noaptea respectivă lor, nu organelor de poliție. Mai mult decât atât, solicită să se observe că în cursul cercetării judecătorești situația nu s-a schimbat cu nimic de când s-a făcut aplicarea disp. art. 3001Cod procedură penală. Încheierea respectivă a fost atacată cu recurs, iar instanța de recurs a constatat că acea încheiere este legală și temeinică. În cauză, în afară de audierea inculpatului, nu s-a mai făcut nici un act de cercetare judecătorească.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că a fost arestat de două ori pentru aceeași faptă. Solicită să fie pus în libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a respins ca nefondată cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În conformitate cu disp. art. 160 alin. 3 și art. 3002Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat ca fiind neschimbate condițiile generale procedurale prev. de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
A mai reținut prima instanță că există indicii temeinice, în sensul consumării faptei deduse judecății, faptă sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta cercetarea inculpatului în libertate transpare din natura și gravitatea infracțiunii și din mențiunile relative antecedentelor penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
A solicitat inculpatul să se aibă în vedere concluziile raportului de constatare medico-legală în care se precizează că există posibilitatea ca acele fisuri prezentate de partea vătămată să fi fost produse ca urmare a unui raport sexual sau urmare a unei defecații dificile pe fondul unei constipații și au fost produse cu 12-14 ore înainte de examinare.
S-a mai solicitat să se aibă în vedere și împrejurarea că partea vătămată a fost examinată a doua zi, la ora 945și în rechizitoriu se precizează că fapta s-a comis în jurul orelor 2400-100, sens în care în urma unui calcul simplu se poate observa că partea vătămată ar fi fost examinată la aproximativ 9-10 pore de la comiterea faptei, iar așa cum s-a arătat mai sus, fisurile au fost produse cu 12-14 ore înainte de examinare.
A mai solicitat inculpatul să se aibă în vedere și să se verifice și declarațiile părții vătămate care sunt contradictorii.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
. punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că față de inculpat se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv, dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât:
- fapta pentru care acesta este judecat este prevăzută de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (art. 148 lit. f teza I Cod procedură penală);
- contrar susținerilor inculpatului la dosarul cauzei există probe certe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică (art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală).
Se constată că probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarația martorei (dată inițial în ziua de 4.05.2007), cu declarațiile martorilor, cu concluziile raportului de constatare medico-legală conform cărora există posibilitatea ca leziunile suferite de partea vătămată să se fi produs ca urmare a unui raport sexual.
Toate aceste probe arătate mai sus, conduc la presupunerea că inculpatul ar fi putut comite fapta pentru care este judecat, fiind astfel incidente disp. aret. 143 Cod procedură penală.
Având în vedere cele arătate mai sus considerăm că în cauză nu sunt incidente disp. art. 139 alin. 1 Cod procedură penală și nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Față de cele reținute, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 28.12.1962 în mun. G, CNP -, cu domiciliul în G, str. -. - nr. 75, fără forme legale în G,-, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință nr- din 26.03.2008 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/09.04.2008
Tehnored. /2 ex./10.04.2008
Fond:-
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
