Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.53/MP
Ședința lipsită de publicitate de la 18 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C și - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă:
- recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, învederează instanței că din probele dosarului rezultă că cercetarea judecătorească la instanța de fond se apropie de final. Infracțiunea de viol reținută în sarcina inculpatului consideră că s-a produs cu acordul părții vătămate. Apreciază că la acest termen de judecată nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive și chiar dacă la acest moment din actele dosarului rezultă vinovăția inculpatului, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție.
În concluzie, solicită admiterea recursului și casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța cu consecința revocării măsurii arestării preventive.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, apreciază că la acest moment procesual au fost administrate probatoriile, iar din acestea rezultă că partea vătămată a mers de bunăvoie cu inculpații, nu a fost forțată de aceștia, astfel încât, consideră că nu se mai justifică menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Solicită în principal, a se aprecia în raport de actele dosarului și să se dispună admiterea recursului și casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța cu consecința revocării măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată la Tribunalul Constanța și pe fondul cererii, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de inculpații și și de menținere încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța, ca temeinică și legală. Învederează instanței că, probatoriul administrat în cauză confirmă actul de inculpare. Inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave. Partea vătămată a suferit mai multe leziuni, astfel cum rezultă și din certificatul medico-legal aflat la dosarul cauzei. Până la administrarea altor probe care să infirme cele rezultate până în prezent, apreciază că se impune în continuare judecarea inculpaților în stare de arest preventiv.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 5 iunie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, de Tribunalul Constanțaa dispus:
"În baza art.3002raportat la art. 160 Cod de procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpaților - fiul lui și, născut la data de 29.12.1990- și - fiul lui și, născut la data de 16.09.1990deținuți în Arestul
În baza art.139 Cod procedură penală, respinge cererea inculpaților și privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondată."
Pentru pronunțarea hotărârii a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr.1/P/28.01.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, și A, pentru comiterea infracțiunii de viol prevăzută de art.197 alin.(1), (2) lit.a) și alin.(3) Cod penal, prin aceea că în noaptea de 01/02.01.2009, prin amenințare și violențe fizice, au întreținut un raport sexual cu minora, în vârstă de 13 ani și 8 luni.
Prin încheierea de ședință nr.1/03.01.2009 Tribunalul Constanțaa dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pe o durată de 29 de zile, măsura fiind menținută prin încheierile aceleași instanțe din 29.01.2009 și 09.03.2009, reținându-se incidența în cauză a temeiului prevăzut de art.148 lit.f) Cod de procedură penală, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege și gradul de pericol social al faptei.
Ulterior, prin încheierile din 29.01.2009 și 09.03.2009 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar în baza art.3002raportat la art.160 alin.(3) Cod de procedură penală a fost menținută această măsură, față de subzistența motivelor care au determinat-o, ca și pentru mai buna desfășurare a procesului penal.
Și acest moment procesual, în mod similar constatărilor de la termenele de judecată anterioare, că temeiurile care au determinat privarea de libertate a inculpaților subzistă în continuare, fără ca acestea să fi încetat sau să fi suferit modificări, în raport de stadiul final al cercetării judecătorești impunându-se menținerea pe mai departe a măsurii arestării preventive.
Astfel, față de exigențele impuse de art.143 Cod de procedură penală, în referire la art.681, din analiza actelor de urmărire penală și probelor administrate în mod nemijlocit în fața instanței, se constată existența indiciilor temeinice care justifică presupunerea rezonabilă de existență a faptei pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de examinare medico-legală a minorei, declarațiile părții vătămate și cele ale reprezentaților săi legali, depozițiile martorilor, și, coroborate cu declarațiile inculpaților, prin care aceștia recunosc fapta, dar susțin că minora și-a dat consimțământul să întrețină raporturi sexuale.
Sub acest aspect, în pofida poziției oscilante manifestate de o parte a celor audiați, evaluarea depozițiilor acestora nu se poate face decât în raport de ansamblul materialului probator, cu respectarea art.63 alin.(2) Cod de procedură penală, știut fiind că probele nu au valoare mai dinainte stabilită.
Chiar și în condițiile în care există posibilitatea unei schimbări a încadrării juridice, în sensul invocat prin apărările inculpaților, se justifică reținerea în continuare a temeiului prevăzut de art.148 alin.(1) lit.f) Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol determinat de modul în care se susține că au acționat inculpații, în sensul că profitând de lipsa de apărare a minorei, prin constrângere și amenințare, au dus-o pe aceasta în incinta unei clădiri părăsite, unde, prin aceeași modalitate, au întreținut raporturi sexuale normale, acte sexuale anale și orale.
Având în vedere că martorul G audiat de instanță a confirmat existența unor presiuni la adresa părții vătămate, nu se poate concluziona că temeiurile care au atras privarea de libertate a inculpaților au încetat sau au suferit modificări, prin simpla scurgere a timpului, întrucât rezonanța socială negativă a faptei nu s-a diminuat, iar elementele ce caracterizează persoana inculpaților nu pot fi apreciate în mod singular.
Dimpotrivă, săvârșirea unei asemenea faptei asupra minorei constituie un pericol pentru dezvoltarea ei ulterioară, fizică și psihică, iar rezonanța socială negativă produsa în rândul unei comunități mici de persoane, precum și sentimentul de insecuritate ce s-ar putea crea în absența unor măsuri corespunzătoare sunt profund marcate de specificul evenimentului dedus judecății.
Sunt relevante, în acest sens, susținerile constante ale părții vătămate, cele ale reprezentanților săi legali și ale membrilor familiei, cu privire la repercursiunile în plan psihic decurgând din fapta săvârșită, dar mai ales unele susțineri ce se coroborează între ele, cu privire la amenințările adresate sau conduita constatată pe întreg parcursul judecății din partea unor persoane necunoscute în scop de intimidare.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, ținând seama de natura și gravitatea sporită a faptei, de scopul măsurii preventive, astfel cum este el reglementat de art.136 Cod de procedură penală, de faptul că măsura arestării preventive respectă exigențele art.5 pct.(1) lit.c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în legătură cu situațiile care justifică lipsirea de libertate a persoanei și termenul rezonabil, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și, cererile de revocare a măsurii arestării preventive sau de înlocuire formulate a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate în temeiul art.139 Cod de procedură penală fiind nefondate.
Împotriva hotărârii în termenul legal, inculpații și au declarat recurs, motivând că probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești confirmă apărările, fiind nevinovați.
Criticile sunt neîntemeiate.
Potrivit art.160 alin.(3) Cod procedură penală, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
Potrivit art.139 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acelei măsuri.
În cauză, sunt probe (declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile reprezentanților acestora, cu constatările medico-legale, cu declarațiile martorului G, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele penale deduse judecății - "viol" prevăzută de art.197 Cod penal, fiind îndeplinite și la acest moment cerințele art.143 Cod procedură penală și art.681Cod procedură penală.
În ceea ce privește existența temeiului prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală a necesității privării de libertate în continuare a inculpaților, se constată că, sunt date că ordinea publică este în continuare amenințată în cazul punerii în libertate a recurenților inculpați, datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de infracțiunea imputată acestora, de riscul exercitării de presiuni asupra părții vătămate și a martorilor care încă nu au fost audiați, motiv pentru care privarea sa de libertate este în continuare legitimă.
În consecință, negăsind vreun caz de nulitate a hotărârii, recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și în baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, vor fi respinse, urmând ca potrivit art.192 alin.(2) Cod procedură penală, să fie obligați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge recursurile penale declarate de inculpații - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C și - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, ca nefondate.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală;
Obligă recurenții la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref./2 ex./19.06.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Zoița Frangu, Maria Uzună
