Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 530/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 530/ DOSAR NR-
Ședința publică din 14 iulie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu JUDECĂTOR 2: Gheorghe Radu
G - - JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror șef secție în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 11 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat și interpretul de limba maghiară.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 128 Cod procedură penală, raportat la art. 85 Cod procedură penală, interpretul de limba maghiară depune jurământul și urmează a efectua traducerea în/din limba maghiară pentru inculpatul, care a declarat că nu cunoaște bine limba română.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecare și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 Cod procedură penală.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Covasna la data de 11 iulie 2008 și pe cale de consecință revocarea măsurii arestării preventive întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar lăsarea în stare de libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Apreciază că cercetarea în stare de libertate a inculpatului nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Pentru toate aceste aspecte, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul parchetului având cuvântul susține că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat în stare de recidivă. Mai mult, în cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, astfel încât menținerea stării de arest preventiv se impune. punând concluzii de respingerea recursului.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din 11 iulie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Covasnaa dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, motivând că subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând revocarea arestării preventive, motivând că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul nu este fondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 8 aprilie 2008 pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat și a unei infracțiuni de violare de domiciliu, costând în sustragerea, în perioada 6 aprilie 2007 - 28 martie 2008, mai multe oi din imobilele părților vătămate, și. Temeiurile arestării le-au constituit cazurile prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. a), d) și f) Cod procedură penală, respectiv s-a sustras de la urmărirea penală, a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune și pentru infracțiunile săvârșite legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin sentința penală nr. 53/16 martie 2008, Judecătoria Târgu Secuiescl -a condamnat pe inculpat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu executare efectivă, fiind menținută arestarea preventivă a acestuia.
Tribunalul Covasna, fiind investit cu apelul declarat de procuror împotriva sentinței penale de mai sus, prin încheierea atacată, a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Curtea constată că menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată de buna desfășurare a procesului penal, cu observația că singurul temei care impune menținerea măsurii este cazul prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, din probele care privesc săvârșirea infracțiunilor rezultând că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta constând în starea de nesiguranță a cetățenilor din comunitatea din care face parte inculpatul.
În ce privește cazul prevăzut în art. 148 alin.(1) lit. a) Cod procedură penală, curtea apreciază că acesta numai subzistă. Chiar dacă inculpatul s-a sustras urmăririi penale, având în vedere stadiul procesual, cauza aflându-se în faza de judecată în apel, precum și durata arestării preventive, nu se mai poate susține că ar exista date că inculpatul s-ar sustrage de la judecată. Referitor la cazul prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală curtea constată că acesta a fost greșit reținut chiar la data arestării, nefiind întrunite condițiile prevăzute de acest text de lege. Împrejurarea că inculpatul a fost condamnat definitiv anterior săvârșirii infracțiunilor din prezenta cauză pentru alte infracțiuni de furt, fiind reținută și starea de recidivă postcondamnatorie, nu se încadrează în cazul de arestare analizat, acesta vizând o altă situație și anume aceea în care, după începerea procesului penal pentru o infracțiune, inculpatul săvârșește cu intenție o nouă infracțiune. A reține incidența cazului prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală în situația săvârșirii altei infracțiuni după o condamnare definitivă, echivalează cu încălcarea dreptului la apărare al celui arestat, fiind creată o situație mai gravă decât aceea a stării de recidivă. Or, acest caz a fost înlăturat prin Legea nr. 356/2006.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, se va respinge recursul, urmând ca, potrivit art. 192 alin. (2) Cod procedură penală, să se dispună obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
în numele legii,
D D
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 11 iulie 2008 pronunțată în dosarul penal nr- de Tribunalul Covasna, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului 90 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul din oficiu și se avansează din fondul Ministerului Justiției, ca și onorariul de 30 de lei cuvenit interpretului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red.GR/17.07.2008
Tehnoredact.DS/17.07.2008/2 ex.
Jud.fond. /
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Gheorghe Radu, Simona Franguloiu
