Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 534/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 810/2009)
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 534
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13 aprilie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect RECURSUL declarat de inculpata împotriva Încheierii din data de 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta - inculpată, personal, aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul, asistată juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
De asemenea, a răspuns apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică depusă la dosar.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu, avocat, solicită instanței să ia act încetarea delegație sale prin prezentarea apărătorului ales al recurentei - inculpate, și să se dispună cu privire la acordarea onorariului parțial, conform Protocolului încheiat cu Ministerul Justiției
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuv ntul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentei - inculpate critică pentru netemeinicie și nelegalitate încheierea de ședință din 30.03.2009, prin care instanța de fond menținut starea de arest a inculpatei.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudec nd, să se dispună continuarea cercetărilor cu inculpata în stare de libertate; instanța de fond, la momentul menținerii măsurii arestării preventive a inculpatei, a apreciat temeiurile avute în vedere la luarea menținerii arestării preventive impun, pentru bună desfășurare a procesului penal, menținerea stării de arest în continuare.
În opinia apărării, raport ndu-ne la disp. art. 160 ind. b) at t alin. 2 t și alin. 3 Cpp, cele două teze nu sunt îndeplinite pentru a opera menținerea stării de arest preventiv. Astfel, art. 160 ind. b alin. 3 Cpp nu face trimitere la existența/subzistența motivelor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Este de reținut că inculpata a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei, iar aceste circumstanțe nu trebuie avute în vedere doar la individualizarea pedepsei ci și la aprecierea, în mod concret, a existenței sau inexistenței pericolului pentru ordinea publică. Indiferent ce pericol social reprezintă fapta, pericolul pentru ordinea publică se referă la persoana aflată stare de arest, individual, separat de probele administrate în cauză.
În speță, trec nd peste starea de recidivă în care se găsește inculpata, solicită instanței să aibă în vedere că inculpata are o familie, precum și atitudinea sinceră a inculpatei, iar lăsarea acesteia în stare de libertate nu poate impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, av nd în vedere toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudec nd, să se dispună continuarea cercetării judecătorești cu inculpata în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpata ca nefondat, să se mențină încheierea atacată ca fiind legală și temeinică și, totodată, să se constate că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică, av nd în vedere modalitatea concretă de săv rșire a faptei, precum și gravitatea faptei pentru care aceasta este cercetată, perseverența infracțională de care a dat dovadă, av nd în vedere că a mai fost condamnată și anterior și exist nd astfel temerea că, lăsată în libertate, aceasta ar putea comite fapte de aceeași natură.
Recurenta - inculpată, av nd cuv ntul, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 30.03.2009 Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în ședința Camerei de Consiliu a constatat în temeiul art. 3001alin. 1 Cod procedură penală legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și și în temeiul art. 3001alin. 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
Instanța a constatat că inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 (cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal pentru inculpata ) constând în aceea că la 02.03.2009 inculpatul a intermediat vânzarea unei doze conținând 0,14 grame de heroină cu suma de 50 lei între martorul și inculpata și a deținut, pentru consum propriu, fără drept, heroină pusă în evidență într-o seringă, iar inculpata la aceeași dată a vândut o doză conținând 0,14 grame heroină cu suma de 50 lei numitului prin intermediul inculpatului și a deținut spre vânzare 2 doze conținând 0,02 grame de heroină.
Instanța a reținut că luarea măsurii arestării preventive față de inculpați este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp, art. 136 alin. ultim C.P.P. art. 143 alin. 1 și 3.C.P.P. raportate la art. 148 lit. f, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care se rețin în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,
Astfel fiind, Tribunalul a constatat că există în prezenta cauză penală probe certe în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea faptei, modalitatea concretă de comitere a acesteia și circumstanțele reale ale comiterii faptei, ținând cont și de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, amploarea faptelor de aceeași natură, rezonanța socială a faptei săvârșite, existând temerea că inculpații, odată puși în libertate ar comite fapte de aceeași natură, infracțiunea fiind flagrantă, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mare de 4 ani, fiind așadar îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit. f pr.pen.
Analizând măsura preventivă și din perspectiva dispoz. art. 5 din CEDO, Tribunalul a considerat că menținerea măsurii privative de libertate este justificată întrucât prin proclamarea dreptului la libertate, se protejează libertatea individuală împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților, care însă nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (cauza Tonasi vs. Franța).
Văzând și dispozițiile art.136 pr.pen. Tribunalul a apreciat că există motive temeinice de a se crede în necesitatea luării măsurii arestării preventive față de inculpați pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele pentru justa soluționarea cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul menținerii stării de arest preventiv motivat de faptul că aceasta a avut o poziție procesuală sinceră, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nu împiedică buna desfășurare a procesului penal.
Mai invocă și circumstanțe personale favorabile legate de situația familială.
Curtea, examinând potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală recursul inculpatei constată că acesta nu este întemeiat.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 3001Cod procedură penală, instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii la sesizarea instanței prin trimiterea în judecată a inculpaților. Cu această ocazie instanța a stabilit pe baza întregului material probator administrat în faza de urmărire penală, existența temeiurilor care au justificat arestarea preventivă și subzistența acestora în continuare și care impun menținerea stării de arest preventiv. Aceasta întrucât cercetarea judecătorească urmează a fi efectuată nemijlocit de către instanță.
Probele administrate în cauză coroborate cu poziția procesuală a inculpatei configurează participarea acesteia la comiterea infracțiunii, fiind astfel regăsite cerințele art. 143 Cod procedură penală. Sunt îndeplinite și cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală și lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este relevat nu doar de natura și gravitatea faptei, dar și de temerea că în libertate inculpata ar reface conexiunile specifice comiterii unei astfel de infracțiuni, nefiind prezervată ordinea de drept, dar s-ar crea și o tulburare însemnată în rândul opiniei publice.
Așa fiind și cum nu se constată motive de nelegalitate a încheierii urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatei potrivit dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și art. 69 din Legea nr. 51/1995 (pentru onorariul parțial al avocatului din oficiu).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 30.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 25 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./07.05.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină, Vasile
