Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 536/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 536/
Ședința publică din data de 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din data de ședință din data de 01.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 9/07.08.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își menține recursul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat consideră că la acest moment nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive a acestuia.
Solicită să se aibă în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii nu mai subzistă.
Astfel, se reține ca temei faptul că măsura arestării se impune pentru a-l împiedica pe inculpat să se sustragă de la cercetarea judecătorească, însă instanța nu a menționat și situațiile de fapt care duc la această concluzie. Prin urmare, apreciază că riscul sustragerii inculpatului de la judecată nu a fost dovedit. În acest sens, solicită să se aibă în vedere cauza Pantea contra României.
De altfel, CEDO a statuat faptul că riscul sustragerii inculpatului de la judecată nu poate fi apreciat doar pe baza severității pedepsei ce i-ar putea fi aplicată acestuia, ci trebuie raportat și la alți factori relevanți. În acest sens, solicită să se aibă în vedere, la momentul deliberării, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este o persoană deosebită, profilul psihologic al acestuia a fost conturat în referatul de anchetă socială existent la dosarul cauzei. Același profil rezultă și din caracterizările depuse la dosar, respectiv faptul că inculpatul se bucură de bune aprecieri din partea colegilor, vecinilor, prietenilor.
Având în vedere că au trecut 10 luni de la luarea măsurii arestării preventive, consideră că prin trecerea acestui interval de timp nu se mai poate vorbi de un pericol concret în situația în care inculpatul ar fi lăsat în libertate.
Solicită să se aibă în vedere și decizia de speță a Curții de Apel București, prin care s-a precizat în mod expres faptul că, chiar dacă la momentul săvârșirii faptei pericolul concret există datorită impactului negativ pe care îl are fapta în rândul comunității respective, ulterior, prin trecerea timpului și distanțarea de momentul săvârșirii faptei, acest pericol s-a diminuat, iar menținerea măsurii arestării preventive nu se justifică.
Consideră că cele 10 luni de arest preventiv reprezintă o durată rezonabilă. De asemenea, consideră că scopul acestei măsuri a fost atins, situație care în cauza de față echivalează cu schimbarea temeiurilor de drept și de fapt avute în vedere la luarea măsurii arestării.
În acest sens, s-a exprimat și jurisprudența CEDO și solicită să se aibă în vedere hotărârile Constanda contra Italiei, Timer contra Turciei și Gleterier contra Franței, hotărâri din conținutul cărora se desprinde ideea că măsura arestării preventive poate fi luată și menținută numai în cazuri deosebite, și anume, când fapta și făptuitorul, dacă ar fi lăsat în libertate, prezintă un pericol grav pentru ordinea publică. În caz contrar, menținerea arestării preventive pe o perioadă nedeterminată, practic, apare ca o anticipare a pedepsei.
Față de cele menționate, consideră că pentru buna desfășurare a procesului penal, față de inculpat se poate lua una din măsurile restrictive prev. de disp. art. 145 sau 1451Cod procedură penală, cu obligarea acestuia de a respecta condițiile și garanțiile procesuale prevăzute. Precizează că solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică.
Situația de fapt din dosar este aceeași de la momentul la care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Instanța de fond a avut în vedere probele și temeiurile care nu s-au schimbat de la data arestării. Apreciază că în cauză nu a intervenit nicio împrejurare favorabilă inculpatului, care să ofere instanței posibilitatea de a înlocui măsura arestării preventive.
Pe de altă parte, împrejurările concrete ale comiterii faptei și, nu în ultimul rând, fapta în sine, care prin elementele ei constitutive și pericolul social pe care îl prezintă justifică menținerea măsurii arestării preventive.
Infracțiunea pentru care inculpatul este judecat este una dintre cele mai grave, pe care legiuitorul le-a sancționat foarte.
Lipsa antecedentelor penale nu este un element lipsit de relevanță, dar această situație va fi avută în vedere la individualizarea pedepsei.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să se aprecieze dacă reprezintă un pericol pentru cei din jurul său, în situația în care va fi lăsat liber.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Pe rolul Tribunalului Brăila se află în curs de judecată dosarul nr-, în care inculpații și R sunt cercetați, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și inculpatul este cercetat, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În aceeași cauză penală, pentru același gen de infracțiuni, sunt cercetați, în stare de libertate, inculpații și.
Prin rechizitoriu, în fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în cursul lunilor noiembrie - decembrie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut, în mod repetat comprimate "ecstasy" - droguri de mare risc -și l-a ajutat pe inculpatul să vândă cocaină - droguri de mare risc.
Prin încheierea de ședință nr- din 01.09.2009 a Tribunalului Brăila, în conformitate cu dispozițiile art. 3002în ref. la art. 160 Cod proc. penală, instanța a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților, și R este legală și a dispus menținerea acesteia.
Prin aceiași încheiere de ședință au fost respinse cererile prin care inculpații, și R au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a celor trei inculpați a fost luată cu respectarea condițiilor impuse de art. 143 și art. 148 lit. f Cod proc. penală deoarece, din probele administrate până în prezent rezultă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani.
Instanța a reținut că datorită gradului ridicat de pericol social al faptelor săvârșite (trafic de droguri de mare risc), a perseverenței infracționale - inculpații au comercializat în mod repetat droguri în perioada noiembrie - decembrie 2008, numărului mare de persoane implicate în activitatea infracțională, lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest aspect s-a avut în vedere că există riscul ca inculpații să săvârșească alte infracțiuni - inculpatul aflându-se în Spania.
De asemenea, instanța a reținut că menținerea măsurii arestării preventive este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru a-i împiedica pe inculpați să se sustragă de la judecată și de la executarea pedepsei, pentru a apăra ordinea publică și pentru a apăra drepturile și libertățile celorlalți cetățeni.
Împotriva încheierii de ședință nr- din 01.09.2009 a Tribunalului Brăilaa declarat recurs inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a susținut că, la acest moment, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, deoarece urmărirea penală a fost finalizată și deci toate probele au fost administrate, nu s-a dovedit că se va sustrage de la judecată.
A susținut că din referatul de evaluare, întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă tribunalul Brăila, rezultă că inculpatul a beneficiat de o creștere și o educație corespunzătoare și, până în prezent, a avut o conduită bună în familie și societate și că nu există riscul să se sustragă de la judecată.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea public a solicitat să se aibă în vedere că este arestat de 10 luni și că odată cu trecerea timpului și distanțarea de momentul săvârșirii faptei starea de pericol s-a diminuat, iar menținerea arestării preventive nu se mai justifică.
Recursul este nefondat.
În mod corect, față de probele administrate până în prezent, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a celor trei inculpați este legală și că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea inculpaților în stare de arest.
Astfel, din procesele-verbale încheiate de investigatorul sub acoperire, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procesul-verbal încheiat cu ocazia prinderii în flagrant, declarațiile martorilor -, -, și, și chiar din declarațiile inculpaților, rezultă indicii temeinice în sensul că, în cursul lunilor noiembrie-decembrie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a vândut, în mod repetat comprimate "ecstasy" - droguri de mare risc - și l-a ajutat pe inculpatul să vândă cocaină - droguri de mare risc.
Această faptă constituie infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de patru ani.
Datorită modului și împrejurărilor concrete în care inculpații au săvârșit faptele, a gradului ridicat de pericol social al faptelor săvârșite (trafic de droguri de mare risc), a perseverenței infracționale - inculpații au comercializat în mod repetat droguri în perioada noiembrie-decembrie 2008, numărului mare de persoane implicate în activitatea infracțională, în mod corect prima instanță a reținut că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie avut în vedere numai riscul ca inculpatul să săvârșească alte infracțiuni, ci și necesitatea de a preveni și împiedica alte persoane să săvârșească infracțiunii de același gen, ori sub acest aspect se constată că, în ultima perioadă de timp, infracțiunile de trafic de droguri au luat amploare, dovadă numărul mare de cauze cu infracțiuni de acest gen existente pe rolul instanțelor. De asemenea, trebuie avute în vedere și efectele pe care consumul de droguri îl are asupra sănătății consumatorilor de droguri.
Menținerea stării de arest este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, să se sustragă de la judecată și de la executarea pedepsei. Sub acest aspect, se constată că în cauză mai sunt de audiat un inculpat, care se sustrage de la judecată, și doi martori.
În cauză temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă, iar împrejurările în care faptele au fost comise și nu, în ultimul rând, fapta în sine, prin elementele ei constitutive și pericolul social pe care îl prezintă, justifică menținerea stării de arest.
Datorită gradului ridicat de dificultate pe care îl implică depistarea și cercetarea infracțiunilor de trafic de droguri, a numărului mare de persoane implicate în activitatea infracțională, dar și atitudinii procesuale a inculpaților (practic, se declară recurs împotriva tuturor încheierilor de ședință), nu se poate reține că arestarea preventivă a depășit o durată rezonabilă.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, se reține că nu sunt de natură să ducă automat la revocarea măsurii arestării, acestea urmând să fie avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală;
CURTEA,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 17.04.1987 în B, CNP -, domiciliat în B, Calea nr. 62, -. 4,. 2,. 34, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință nr- din o1.09.2009 a Tribunalului Brăila.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./tehnored. motivare: /09.09.2009
Tehnored. hot. /2 ex./10.09.2009
Fond:
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
