Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 539/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.539/
Ședința publică de la 09 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii din data de 25.08.2009 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat G, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.66002/09.09.2009 emisă de Baroul București - Cabinet de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp. art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat, în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală rap. la art.160 teza a II-a, solicită să se dispună admiterea recursului, casarea încheierii din data de 25.08.2009 a Tribunalului Galați și, pe fond, rejudecând, să se dispună revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului pentru următoarele motive:
Consideră că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului au încetat și acestea nu mai subzistă și nu există nici temeiuri noi care să justifice privarea de libertate în continuare, întrucât, prin atașarea dosarului de urmărire penală din Serbia temeiurile avute în vedere au fost desființate. Pe parcursul cercetării judecătorești s-a dovedit cu prisosință că martorii care au depus mărturie atat în procesul din Serbia cat și în cel de la G și-au schimbat declarațiile, neștiindu-se care sunt faptele și cine le-a săvârșit.
Susține că, din toate depozițiile rezultă că inculpatul nu a fost prezent la săvârșirea faptei și nici probele de la fața locului: cercetarea de la fața locului, urmele biologice nu arată că inculpatul ar fi fost prezent la acea dată în acel loc.
Solicită să se observe că prin raportul de constatare medico legală, autopsia victimei s-a stabilit că decesul a avut loc în data de 26 iar în data de 25 inculpatul a părăsit teritoriul și a intrat pe teritoriul României.
Instanța de fond când a menținut starea de arest a inculpatului, a avut în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate insă, în cercetarea judecătorească aceasta a declarat că nu este adevărat că fata sa a avut la ea sume de bani care ar fi fost mobilul crimei.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului, însă prin acesta se aduc probe în favoare inculpatului în sensul că urmele de la fața locului aparțin celuilalt inculpat, A în stare de deținere în Serbia, proces verbal de percheziție domiciliară.
Consideră că până la acest moment nu trebuie confundată gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul cu pericolul social pentru ordinea publică, care nu este probat, având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, avea un loc de muncă, avea o familie, nu s-a sustras niciodată urmăririi penale, s-a prezentat de fiecare dată când a fost chemat și apoi la instanță s-a prezentat de bunăvoie.
Invocă prevederile art.6 din CEDO, consideră că inculpatul, stând în arest 2 ani și 9 luni a depășit de mult termenul rezonabil, chiar dacă este vorba de o cauză cu elemente de extraneitate.
Până la acest moment nu mai trebuie decat să sosească relațiile din Serbia cu privire la comisia rogatorie și, de asemenea, cu privire la stadiul procesual a procesului care se judecă în Serbia.
Având în vedere toate aceste considerente susține că se impune revocarea stării de arest preventiv și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului promovat de inculpatul G, consideră ca fiind legală și temeinică încheierea pronunțată de Tribunalul Galați în ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive.
Are în vedere faptul că instanța a apreciat în mod corect asupra indiciilor temeinice care justifică privarea de libertate a inculpatului, corelând probele administrate în faza de cercetare judecătorească cu cele din faza de urmărire penală în susținerea participării și implicării inculpatului în comiterea infracțiunii.
De asemenea, susține că în mod corect s-a apreciat asupra celor temeiuri care nu s-au modificat în acest moment, respectiv cel prevăzut de art.148 lit.a Cod procedură penală, avându-se în vedere sustragerea inculpatului de la urmărirea penală efectuată pe teritoriul în momentul în care asupra acestuia s-a emis un mandat de arestare și, de asemenea, faptul că temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală iși menține valabilitatea, dată fiind modalitatea concretă a infracțiunii comise, faptul că aceasta este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, precum și natura și importanța relațiilor sociale care au fost afectate prin modul în care infracțiunea a fost săvârșită de două persoane împreună, cu premeditare, prin uciderea victimei prin ștrangulare urmată de incendierea unui autoturism pentru a-și ascunde astfel urmele infracțiunii, aspecte care denotă că inculpatul continuă să prezinte pericol concret pentru ordinea publică dată fiind și rezonanța unor astfel de fapte în rândul comunității.
În ceea ce privește termenul rezonabil, apreciază că acesta a fost apreciat în contextul complexității cauzei chiar la acest moment aflându-se în derulare o procedură de asistență judiciară internațională pentru finalizarea fazei de cercetare judecătorească.
Avocat, având cuvântul în replică, potrivit dispozițiilor art.38513alin.2 Cod procedură penală, în legătură cu art.148 lit.a Cod procedură penală, susține că nu s-a probat niciodată că inculpatul s-ar fi sustras urmăririi penale. La data de 25 nu se emisese niciun mandat de arestare pe numele său și nici nu incepuse urmărirea penală și nici nu erau cercetați în acest caz el sau inculpa]tul din Serbia.
Recurentul-inculpat G, personal, având ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilor art.38513alin.3 Cod procedură penală, arată că este arestat de 2 ani și 8 luni fără a se fi sustras urmăririi penale; s-a prezentat la fiecare chemare, nu a fugit, a stat la domiciliu, și-a crescut copilul, astfel încât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul Gad eclarat recurs împotriva încheierii din data de 25.08.2009 a Tribunalului Galați în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25 august 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galați, în baza art.3002Cod procedură penală și art.160 alin.3 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive la inculpatului
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galația reținut următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului îndeplinite până la 25.08.2009, instanța de fond a apreciat că se mențin temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpatul G, rezultând indicii temeinice - în sensul art.143 Cod procedură penală - de natură a crea presupunerea că acesta a săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
În acest sens au fost menționate: plângerea și declarațiile numitului - tatăl victimei, procesul verbal de cercetare la fața locului, expertiza urmelor biologice, procesul verbal de percheziție domiciliară, raportul de constatare medico - legală (autopsie), declarațiile martorilor, G, G, toate acestea coroborate cu declarațiile inculpatului.
În fapt, în sarcina inculpatului G s-a reținut, prin actul de acuzare, că în data de 24.03.2004, în baza înțelegerii anterioare cu inculpatul, au atras-o pe în localitatea din Republica Serbia, inculpatul Gaș trangulat-o pe victimă pentru aod eposeda de suma de 1000 euro; ulterior pentru a ascunde urmele au incendiat autoturismul victimei.
Cât privește participația inculpatului și încadrarea juridică a faptelor, acestea urmează a fi stabilite după administrarea probatoriilor în cauză.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul Gap ărăsit teritoriul după data la care se reține că a fost săvârșită fapta, sustrăgându-se astfel cercetărilor efectuate în acest stat, în cauză fiind emis și un mandat de arestare prin hotărârea judecătorului de instrucție al Tribunalului din; prin urmare este incidentă situația prev. de art. 148 lit. a Cod procedură penală.
Totodată, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor presupus a fi săvârșite, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța relațiilor sociale cărora li s-a adus atingere (fiind vorba inclusiv despre o infracțiune contra vieții), modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost săvârșită faptele (în mod premeditat, de două persoane împreună, prin ștrangulare, pe timp de noapte, prin incendierea autoturismului victimei pentru ascunderea urmelor), urmarea produsă, precum și rezonanța unei astfel de fapte în rândul comunității, s-a apreciat că subzistă și temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând și la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond nu a putut primi apărările formulate de inculpatul G, prin avocat, în sensul că nu este dovedită vinovăția inculpatului iar termenul rezonabil pentru care poate fi menținută măsura arestării preventive a fost depășit, întrucât, fiind vorba despre o măsură preventivă nu poate fi analizat la acest moment fondul cauzei iar termenul rezonabil se apreciază de instanță, funcție de complexitatea cauzei, numărul părților implicate, cauza de față fiind complexă, mai ales și datorită procedurilor cu elemente de extraneitate.
Față de cele reținute, cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul Gaf ost apreciată ca fiind neîntemeiată.
În raport de probele administrate până în prezent s-a constatat că nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpaților, astfel că cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara nu a putut fi primită.
Împotriva încheierii instanței de fond, a declarat recurs inculpatul G, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Arată că la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, întrucât unii martori și-au schimbat declarațiile, iar probele care au stat la baza arestării sale au fost infirmate.
Invocă, de asemenea, și depășirea duratei rezonabile a arestării preventive, față de recomandările CEDO în materie.
Recursul este nefondat.
Analizând încheierea de ședință recurată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a susținerilor recurentului-inculpat, prin prisma prevederilor art.3859al.3 Cod procedură penală și art.141 Cod procedură penală, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
In mod corect, a stabilit că în cauză se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului G și că în cauză nu au fost prezentate probe noi ce ar fi condus la admiterea recursului, cu consecința revocării sau încetării măsurii preventive.
Nu poate fi reținută apărarea recurentului-inculpat, potrivit căreia, la acest moment s-a schimbat situația avută în vedere la măsura arestării, întrucât parte din probe nu ar mai susține vinovăția inculpatului, întrucât aceasta este o problemă de fond a cauzei și va fi soluționată de instanța astfel investită.
De asemenea, nici invocarea depășirii termenului rezonabil de către inculpat nu poate fi primită, întrucât este vorba despre o cauză complexă, cu elemente de extraneitate, situație ce este avută în vedere și de practica CEDO în vederea calificării unui termen rezonabil.
Având în vedere aceste considerente, urmează a respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din data de 25 august 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform disp.art. 192 al.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G (fiul lui și, născut la data de 18.06.1981 în Tg. B, județul G, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii din data de 25.08.2009 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
A în delegație
Conf. art.312 alin.2 PP
Președinte complet
JUDECĂTOR - -
Grefier,
- -
Red. /15.09.2009
Tehnored. -/ 2 ex./15.09.2009
Fond.
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
