Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 544/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 544
Ședința publică din data de 21 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Silviu Anti Dumitru Pocovnicu
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - B - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 17 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Recurentul inculpat precizează că își menține recursul formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - arată că va pune concluzii pe netemeinicia încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău cu privire la măsura arestării preventive întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă în condițiile în care de un an de zile nu s-au luat declarații decât la două părți vătămate.
Consideră că măsura luată este un pic forțată având în vedere că și ceilalți inculpați sunt cercetați pentru aceleași fapte și au fost puși în libertate, or, pentru egalitate de tratament, consideră că și inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate.
Starea de arest trebuie menținută atunci când subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Or, temeiurile inițiale priveau fapta, cuantumul pedepsei și pericolul social pentru ordinea publică.
În cauza de față, până în prezent nu s-a audiat decât două părți vătămate deși a trecut un an, inculpații nu au fost audiați și nici celelalte părți vătămate, alte probatorii nu au fost administrate și nu din vina inculpatului.
Consideră că termenul rezonabil al arestării preventive a inculpatului a fost depășit, invocând în susținerea concluziilor practica De altfel, impactul social al faptei este mult diminuat. și apreciază că se poate analiza eventual luarea unei alte măsuri față de inculpat.
De asemeni, jurisprudența CEDO obligă instanțele românești să motiveze de ce nu se poate lua o altă măsură.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fondul cauzei, revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public - în baza art.38515pct.1 lit.b C.P.P.- solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău ca legală și temeinică, întrucât probatoriul administrat în cauză dovedește că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu au intervenit elemente noi.
Recurentul inculpat - având cuvântul - precizează că atunci când a fost arestat, a fost arestat în baza unei declarații a unei martore sub acoperire, care după 10 luni de la audieri și-a schimbat declarația în sensul că nu îl cunoaște decât din auzite, iar acum spune că a fost amenințată, însă nu înțelege ce rost ar mai avea să o mai amenințe după audiere.
Față de faptul că nu reprezintă un pericol public și că nu are cu ce influența părțile vătămate, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 17.09.2009, în temeiul art.3002Cod pr.penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență următoarele:
Prin rechizitoriu nr. 16 D/P/2007 a DIICOT B - SERVICIUL TERITORIAL BACĂU, s-a dispus, printre altele, - trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului:
zis "" - fiul lui și, născut la data de 18-09-1974 în mun. O, jud. B, cu același domiciliu,-, CNP - -, cetățean român, studii 8 clase și școală profesională, este administrator la SC. SRL O, fără antecedente penale în țară, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 12 al.1 și al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modif. prin Legea 287/2005, art. 13 alin 1,2,3 raportat la art. 12 al. 2 lit. a Legea 678/2001 cu aplicare art. 41 al. 2. pen și art. 7 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen. constând în aceea că începând cu anul 2003 pus bazele unei grupări infracționale organizate cu o structură ierarhizată în cadrul căreia se identifică ca lider, din care făceau parte mai mulți membri - inc., având reprezentarea neechivocă a apartenenței sau sprijinirii acestui anturaj de conivență - a recrutat direct sau indirect în modalități incriminate penal - promisiuni mincinoase de muncă, constrângere fizică și/sau morală, a plasat în țară și/sau străinătate pe piața prostituției - pe persoanele vătămate (minoră la momentul traficării), și martorele protejate/victime și în scop de exploatare sexuală prioritar scopul ilicit fiind materializat, astfel obținând la dispoziția sa și a acoliților săi importante beneficii financiare ilicite. De menționat că partea vătămată fost recrutată de inc., intermediat prin aportul infracțional al făptuitoarei fostă, exploatarea sexuală a acesteia nefiind finalizată întrucât nu s-a reușit transferul victimei în străinătate.
II - Punerea în mișcare a acțiunii penale,
Trimiterea în judecată a inculpatului zis, cu datele de stare civilă cunoscute pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 al. 1. Pen. constând în aceea că în perioada anilor 2004-2006 înlesnit practicarea prostituției de către și, în cluburi de noapte din țară și străinătate, având beneficiul unor conexiuni ilicite cu persoanele care gestionau aceste locații, obținând astfel beneficii ilicite de la acestea.
S-a aplicat în raport cu faptele penale reținute în sarcina sus-numitului prevederile art. 33 lit.a Cp.
În art. 300/2. cod pr penală se arată căacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În concordanță cu legislația internă cât și cu cea europeană, instanța a avut în vedere faptul, la analizarea sesizării, din oficiu, cu privire la menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, că, arestarea este o măsură preventivă care atinge grav libertatea individuală, ea având consecințe nebănuite asupra reputației persoanei, a vieții inculpatului și familiei sale.
Pentru luarea măsurii de prevenție a arestului preventiv a inculpatului trebuie realizate cumulativ următoarele condiții:
- să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
Așa cum s-a mai menționat în cauză, cu ocazia verificării stării de arest, s-a constatat că în cauză sunt probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul săvârșit, în general, infracțiunile pentru care este cercetat.
Astfel, în cursul urmăririi penale, au fost audiați mai mulți martori, o parte sub acoperire care au dat indicii cu privire la comiterea faptei de către acest inculpat. De asemenea și părțile vătămate audiate în cursul urmăririi penale au dat declarații prin care îl încriminează pe inculpat ca fiind cel care le-a racolat și le-a exploatat sexual, urmând ca totuși, după administrarea întregului material probator să se stabilească adevărul în cauză.
Cu privire la probe, trebuie avute în vedere și înregistrările convorbirilor telefonice din care rezultă legăturile dintre inculpați, ce sunt indicii ale modului de constituire a unui grup organizat.
Astfel că, în raport de prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu privire la presupusa săvârșire de inculpați, inclusiv de către inculpatul, a infracțiunii de inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, există, deocamdată indicii și probe prin care să se dovedească comiterea acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, urmând ca după administrarea nemijlocită a probelor de către instanță să se stabilească dacă această infracțiune există, dacă a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpați.
- să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul TERITORIAL BACĂU și-a întemeiat propunerea de arestare preventivă în drept, pe dispozițiile art.149/1, cu art.148 lit.b, e și f Cod procedură penală și anume:
b) există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă;
e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la existența cazurilor de la lit. b și s-a reținut din actele de urmărire penală că inculpatul este o fire violentă, că în momentul în care victimele refuzau să se mai prostitueze erau lovite și amenințate. Tocmai datorită acestei situații, a fost nevoie ca în cursul urmăririi penale, o parte din declarații să fie luate sub acoperire.
Referitor la prevederile art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, acest text cere o condiție în plus -în sensul că trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, față de formularea anterioară "iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică";deci și aceste condiții prevăzute de art.148 lit. f, trebuie îndeplinite cumulativ; în cazul în care nu sunt îndeplinite cumulativ și aceste condiții nu se poate lua în mod legal măsura arestării preventive a inculpatului.
Ori, conform acestui text de lege trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pentru a se lua măsura arestării preventive a inculpatului, trebuie să existe una, sau unele dintre probele mai sus arătate, care să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a celor doi recurenți-inculpați ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, iar acest pericol să fie un pericol concret, iar nu doar unul abstract.
Trebuie avut în vedere faptul că nu au fost administrate direct toate probele de către instanță, față de violențele fizice exercitate de inculpat asupra victimelor, reiese că ar exista probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, în cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor presupuse a fi săvârșite de către inculpați, inclusiv a inculpatului arestat, trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: numărul de persoane traficate, o parte din acestea fiind minore, a sumelor importante de bani obținute ca urmare a exploatării sexuale a acestora.
În consecință, instanța, a apreciat că lăsarea în libertate inculpatului, în această fază a procesului penal, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol pentru ordinea publică, pericol public care este real și actual.
Urmează a se efectua cercetarea judecătorească, prin administrare de probatorii atât cele menționate în actul de sesizare cât și cele ce urmează a fi propuse eventual de părți, mai sunt de audiat părți vătămate, coinculpații, martorii din lucrări, și, pentru a nu se influența aceste probe, instanța a considerat că inculpatul trebuie cercetat în stare de arest cu atât mai mult cu cât s-a luat o declarație suplimentară părții vătămate prin care arată că a fost căutată de prieteni ai inculpatului care au amenințat-o și au încercat să o influențeze în declarațiile date în cursul procesului penal.
Susținerile inculpatului prin apărător în sensul că se încălca durata termenului rezonabil nu constituie motive pentru punerea acestuia în stare de libertate,întrucât fata de durata soluționării cauzei nu se pune problema încălcării termenului rezonabil raportat la complexitatea cauzei,comportamentul autorităților si comportamentul parților care au uzat de tot felul de tertipuri juridicește pentru a tergiversa soluționarea cauzei.
În ceea ce privește dispozițiile art.5 din CEDO, privitoare la necesitatea"stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății",se impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.ll, potrivit cărora"orice persoană arestată saudeținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 litc din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", CEDO a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente(decizia CEDO din 31 martie 1998).
În consecință, având în vedere caracterul grav al faptelor comise, în cadrul unei asocieri infracționale, constituită în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de persoane, periculozitatea acestora, care rezidă și din pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile descrise, impactul social pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatului, instanța constată că în cauză nu au dispărut temeiurile arestării preventive a inculpatului astfel că în baza art. 300/2 coroborat cu art. 160 ind. cod pr. penală se va menține starea de arest a acestui inculpat și nu poate fi dispusă înlocuirea sau a revocarea acestei măsuri.
(3) Când instanța a constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Împotriva încheierii a declarat recurs la pronunțare inculpatul.
Oral, prin apărător, inculpatul a susținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă, având în vedere că aceasta durează de un an, interval de timp în care au fost audiate doar două părți vătămate, fiind depășit și termenul rezonabil al măsurii. În același timp, s-a diminuat și pericolul concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, ceilalți inculpați din cauză se află în stare de libertate, existând astfel un tratament diferit.
Verificând încheierea pe baza motivelor invocate, a lucrărilor dosarului, dar și din oficiu în condițiile art.3856al.3 Cod pr.penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Prima instanță a făcut o analiză amplă a condițiilor impuse de lege pentru luarea măsurii preventive, precum și a temeiurilor de arestare, reținute în cauză, respectiv cele prev.de art.148 lit.b,e și f Cod pr.penală, reținând în mod corect că acestea se mențin.
Verificarea perioadică a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive constituie una dintre garanțiile de procedură ale respectării dreptului la libertate. Deși legea nu prevede în mod expres, fiecare verificare implică și o examinare a măsurii preventive și prin prisma scopului în care a fost luată.
Potrivit art.136 al.1 Cod penal unul dintre scopurile măsurilor preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Este atributul și în același timp obligația instanței de a stabili, în evoluția procesului penale, dacă acest scop poate fi atins numai prin măsura preventivă privativă de libertate sau printr-o măsură restrictivă de libertate.
În cauză, cercetarea judecătorească nu a fost finalizată și atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății au fost audiați martori sau victime ale infracțiunii care îl descriu pe inculpat ca o persoană violentă, care a reușit să insufle o stare puternică de temere, care, în măsura în care este reală, ar afecta buna desfășurare a procesului penal, dacă inculpatul s-ar afla în stare de libertate. De altfel, partea vătămată a făcut cunoscut instanței atât într-un memoriu cât și direct ca persoane care se pretind prieteni ai inculpatului i-au adresat amenințări în numele acestuia.
În ce privește depășirea duratei rezonabile a măsurii, apărare invocată în prima instanță, cât și în recurs se impun următoarele precizări:
Inculpatul - a fost arestat preventiv prin încheierea din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, iar la data de 17.02.2009 s-a dispus trimiterea acestuia în judecată, cauza privind și alți patru inculpați precum și 12 victime ale infracțiunii. De asemenea, în cursul urmăririi penale au fost audiați mulți martori, 27 dintre aceștia urmând a fi audiați în cursul judecății cu respectarea principiilor ce guvernează această fază a procesului penal.
Rezultă așadar că această cauză prezintă o complexitate sporită, iar administrarea probatoriilor este îngreunată și de starea de temere invocată de o parte dintre persoanele citate la instanță (fl.94,95,222 dosar fond), așa încât în raport de aceste aspecte, durata rezonabilă a măsurii arestării preventive nu a fost depășită, cum de altfel în mod corect a reținut și prima instanță.
Din considerentele arătate, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 17.09.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.09.2009, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Silviu Anti Dumitru Pocovnicu
- - - -
- -GREFIER,
- -
red.
tehnored.- ex.2
22.09.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Silviu Anti Dumitru Pocovnicu
