Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 547/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Excepție de neconstituționalitate-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 547
Ședința publică de la 22 Mai 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Constantin Diaconu
- - - - JUDECĂTOR 3: Mircea Mugurel
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul - împotriva încheierii nr.110 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocați și - apărători aleși.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care constatându-se recursul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat a solicitat admiterea recursului deoarece instanța de fond, în mod greșit a unit excepția cu fondul, iar pe de altă parte, prin decizia penală nr.530 din 20 mai 2009 a Curții de APEL CRAIOVAs -a casat încheierea sub toate aspectele, nu numai cu privire la măsura arestării preventive potrivit art.38517. Totodată recursul declarat cu privire la excepția de neconstituționalitate suspendă cauza, astfel încât nu se mai putea verifica temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive, potrivit art.3002cod procedură penală, măsura încetând de drept.
Cu privire la fondul excepției, arată că aceasta este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, deoarece art.160 cod procedură penală permite menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă foarte mare.
Avocat pentru recurentul inculpat, precizează că potrivit art. 38517Cod procedură penală,încheierea nr. 110 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost casată în întregime prin decizia penală nr. 530 din 20 mai 2009 a Curții de APEL CRAIOVA astfel încât, în prima teză arată că recursul a rămas fără obiect.
În a doua teză, dacă se consideră că recursul are obiect, solicită admiterea acestuia, casarea încheierea și sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, deoarece instanța de fond și-a depășit competența.
Astfel, trebuia să verifice doar condițiile de admisibilitate nu să facă aprecieri asupra temeiniciei excepției.
Mai mult, decizia nr. 62/2007 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că abrogarea art. 205 și 206 Cod penal este neconstituțională, demonstrează că și dispozițiile legii care nu mai sunt în vigoare, pot face obiectul excepției de neconstituționalitate.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, sesizarea Curții Constituționale, iar în baza art. 140 alin.3 Cod procedură penală, să se constatate că la 21 mai 2009 a încetat de drept măsura arestării preventive deoarece prezentul recurs a suspendat executarea.
Reprezentantul parchetului arată că prezentul recurs are ca obiect recursul privind excepția de neconstituționalitate.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat deoarece, cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă întrucât s-au invocat chestiuni privind interpretarea, completarea legii și omisiuni ale acesteia.
Inculpatul - precizează că își însușește concluziile apărătorilor.
CURTEA,
Asupra recursului de față constată că:
Prin încheierea nr. 110 de la 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins excepția de neconstituționalitate a art. 160/b al. 1 și 3 invocată C.P.P. de inculpatul -, fiul lui - și, ns. la data de 25.01.1980, în Sibiu, domiciliat în Sibiu,-,. 54, județ Sibiu, CNP -, deținut în Penitenciar de Maximă Siguranță C, ( arestat în baza mandatului de arestare nr. 9/ 11 aprilie 2007 emis de Tribunalul Sibiu ), prin apărător însușită și de inculpatul ( fost ), fiul lui și, ns. la data de 20.03.1981, în Sibiu, domiciliat în Sibiu,-,. 139, CNP -, deținut în Penitenciar de Maximă Siguranță C, ( arestat în baza mandatului de arestare nr. 10/ 11 aprilie 2007 emis de Tribunalul Sibiu ), ca inadmisibilă.
În baza art.3002rap.C.P.P. la art. 160 s C.P.P.-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului - și ( fost ).
În motivarea dispoziției din încheiere privind excepția de neconstituționalitate, s-a arătat că inculpații au invocat neconstituționalitatea prevederilor art. 160 alin.1 și 3 Cod procedură penală în raport de art. 23, 21 alin.3, 20 și art. 11 din Constituția României precum și art. 5 paragraf 3 și art. 6 din Convenția Europeană în sensul că, nu se prevede durata maximă pentru care se poate menține arestarea preventivă în cursul judecății, invocându-se principiul libertății individuale și permițându-se judecătorului să prelungească starea de arest dincolo de orice limită rezonabilă.
Tribunalul a apreciat că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, deoarece motivele invocate în susținerea ei, nu privesc în realitate constituționalitatea textului de lege criticat, ce vizează oportunitatea legii, omisiunii de reglementare și modificarea și completarea acestui text de lege.
În opinia instanței de fond aceste aspecte nu sunt de competența Curții Constituționale deoarece s-ar ajunge la transformarea instanței de control constituțional într-un for legislativ ceea ce contravine prev. art. 61 alin.1 din Constituție conform cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
A mai arătat că autorii excepției de neconstituționalitate fac referire la interpretarea conținutului unei norme juridice, la aplicarea legii în studiile deduse judecății, la stabilirea unei situații de fapt - durata rezonabilă a detenției preventive - asupra cărora competența exclusivă de apreciere, rămâne instanței de judecată.
Împotriva acestei încheieri, au declarat inițial recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații - și, înregistrându-se pe rolul Curții de APEL CRAIOVA sub nr-.
În motivele recursului formulat de parchet, s-a arătat că se critică încheierea numai prin prisma dispozițiilor ce vizează menținerea stării de arest a inculpaților.
La data judecării recursului, avocat a precizat că obiectul cauzei îl constituie numai recursul cu privire la dispoziția din încheierea tribunalului prin care s-a menținut arestarea preventivă a celor doi inculpați, arătând că a declarat separat recurs ce vizează dispoziția din încheiere prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, depunând copie de pe cererea de recurs și dovada expedierii acesteia către Tribunalul Dolj.
În aceste condiții, prin decizia penală nr. 530 de la 20 mai 2009 a Curții de APEL CRAIOVA, pronunțată în dosarul nr-, s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații - și, împotriva încheierii nr. 110 de la 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, privind măsura menținerii arestării preventive a celor doi inculpați, s-a casat încheierea și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj, pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive potrivit art. 3002Cod procedură penală.
Recursul formulat de inculpatul - împotriva dispozițiilor din încheierea nr. 110 de la 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL CRAIOVA la 20 mai 2009, după ce s-a pronunțat decizia penală nr. 530 din 20 mai 2009, motiv pentru care s-a format dosarul nr-.
Motivele de recurs au fost susținute și dezvoltate cu ocazia dezbaterilor prin apărătorii aleși.
Analizând recursul prin prisma motivelor și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea apreciază că este nefondat.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constată că obiectul prezentei cauze îl formează recursul declarat de inculpatul - împotriva dispozițiilor din încheierea nr. 110 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160 alin.1 și 3 Cod procedură penală.
Cu privire la legalitatea și temeinicia dispoziției respective, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Tribunalul a verificat excepția de neconstituționalitate prin prisma condițiilor de admisibilitate pr4evăzute de art. 29 alin.1,2 și 3 din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit art. 29 alin.6 din aceeași lege, fără a analiza temeinicia acestei excepții.
Dacă excepția îndeplinește condițiile de admisibilitate privitoare la aspectul că se referă la dispozițiile unei legi aflată în vigoare iar acestea nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, nu îndeplinește condiția prev. de art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992, republicată, sub aspectul relevanței și pertinenței.
Nu este suficientă o simplă legătură între norma contestată și litigiu pentru îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției, ci trebuie să existe o legătură obiectivă, concretă și totodată, un efect al deciziei instanței constituționale asupra soluției procesului.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.3 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității dispozițiilor legale cu privire la care a fost sesizată fără a putea să modifice, să completeze, să interpreteze aceste prevederi, aspecte ce intră în competența puterii legislative, respectiv a autorității judecătorești.
În condițiile în care, în motivarea excepției se arată că dispozițiile art. 160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, sunt neconstituționale pentru că nu prevăd o durată maximă pentru care se poate menține măsura arestării preventive în cursul judecății, rezultă că se critică o omisiune de reglementare a legii, solicitându-se o completare a acesteia, aspecte care nu sunt de competența Curții Constituționale ci țin de puterea legislativă.
Totodată, aprecierea duratei unui termen rezonabil intră în atribuțiile instanței de judecată.
Scopul prev. art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, republicată, este acela de a se împiedica folosirea excesivă a instituției reglementată de art. 29 din aceeași lege și evitarea aglomerării nejustificate a activității Curții Constituționale, prin sesizarea cu excepții care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 29 alin.1, 2 și 3 din lege.
Nu au fost puține situațiile în care Curtea Constituțională, în motivările deciziilor de respingere ca inadmisibile a excepțiilor de neconstituționalitate, a constatat că putea fi evitată sesizarea instanței de control constituțional, prin verificarea cu o mai mare exigență din partea instanței de judecată, a condițiilor de admisibilitate prev. de art. 29 alin.1,2 și 3 din Legea nr. 47/1992, republicată.
Invocarea, în motivarea recursului, a deciziei nr. 62 din 18 ianuarie 2007 a Curții Constituționale, nu are relevanță în cauză deoarece, prin acea decizie s-au constatat ca fiind neconstituționale dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, referitoare la derogarea art. 205, 206 și 207 Cod penal.
Decizia Curții Constituționale la referit la dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 care erau în vigoare la acea dată.
Curtea remarcă o exprimare nefericită a instanței de fond care, potrivit art. 29 alin.6 din Legea nr. 47/1992, republicată, trebuia să respingă cererea de sesizare a Curții Constituționale, nu să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate.
Acest aspect nu este suficient pentru admiterea recursului, deoarece pe fond soluția este temeinică și legală, iar în motivarea încheierii s-a arătat că "se va respinge cererea de a se sesiza Curtea Constituțională".
Referitor la solicitările privitoare la măsura arestării preventive, Curtea constată că exced obiectului prezentei cauze.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art. 39515alin.1, pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii nr.110 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 22 mai 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.
IB/ 04.06.2009
22 mai 2009,
Sibiu va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Constantin Diaconu, Mircea Mugurel
