Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 55/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 55
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 05.09.2008 a Tribunalului Iași, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații și, în stare de arest preventiv, sistați de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și la modul de îndeplinire procedurii de citare, după care:
Instanța procedează la identificarea inculpaților după datele de stare civilă.
, inculpații arată că mențin recursurile formulate, sunt de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și nu au alte cereri de formulat.
Av. depune la dosar două memorii formulate în scris de inculpații recurenți și precizează nu are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., pentru inculpați, solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate în scris, în memoriile depuse astăzi la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că inculpații au solicitat a se constata încetată de drept măsura de arest preventiv, în raport de dispozițiile hotărârii nr. 25/2.06.2008 a, dar dispozițiile acestei hotărâri nu impun nici o sancțiune, termenul stabilit în ceea ce privește judecarea recursurilor fiind unul de recomandare. Încheierea recurată este legală și temeinică, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că față de noile dispoziții ale legii, recursul declarat este fondat și solicită admiterea recursului, pentru motivele arătate în scris.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din 5 2008, Tribunalul Iași, în baza art. 390 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală, a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților și, măsură pe care a menținut-o în baza art. 300 ind. 1 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 300 ind.1 alin.1 coroborat cu art. 313 alin. 4 Cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța are obligația să verifice, din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive în cel mult 48 ore de la primirea dosarului.
Cu această ocazie conform al.2 și 3 ale aceluiași text din Codul d e procedură penală, instanța are două posibilități: să revoce arestarea preventivă atunci când constată că temeiurile care au determinat - o au încetat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate sau, să mențină arestarea preventivă când constată că temeiurile ce au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În speță, la data de 11.04.2008 Tribunalul Iașia dispus arestarea preventivă a inculpaților și reținând ca temeiuri dispozițiile art. 143 și 148 lit. Cod procedură penală.
În urma analizării și evaluării sumare a materialului probator existent în dosarul de urmărire penală prin prisma legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpații și, prima instanță a constatat că de la data de 11.04.2008 și până în prezent nu au apărut elemente noi care să conducă la concluzia că temeiurile avute în vedere la momentul arestării au încetat, după cum nici nu au apărut temeiuri noi care să ducă la concluzia că se justifică privarea de libertate pe viitor a acestora.
Având în vedere și natura relațiilor sociale pretins lezate, gravitatea sporită a faptelor presupus că au fost comise de cei doi inculpați, modalitatea și împrejurările concrete în care se bănuiește că au fost desfășurate activitățile infracționale, întinderea în timp și spațiu a activității, urmările produse, instanța constată că aceleași temeiuri impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaților și.
Față de acestea s-a constatat îndeplinită cea de-a doua condiție alternativă prevăzută de art. 300 ind.1 alin. 3 Cod procedură penală.
Examinând toate actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 17/D/P/2007 al - Biroul Teritorial Iași în cuprinsul căruia se găsesc și încheierile Tribunalului Iași prin care s-a dispus luarea și prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat, prima instanță a constatat că măsura preventivă a fost luată și prelungită succesiv cu respectarea tuturor dispozițiilor ce reglementează această instituție de drept procesual penal.
Încheierea a fost recurată de inculpați ce au solicitat să se constate încetarea de drept a măsurii arestării preventive, susținând că în conformitate cu Decizia nr. 25 din 2 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin nesoluționarea recursurilor de față declarate împotriva încheierii de ședință din 5 2008 pronunțată de Tribunalul Iași înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii criticate, măsura arestării preventive a încetat de drept.
Examinând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, potrivit art. 385 ind. 6 alin. ultim Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Arestarea preventivă a inculpaților și fost dispusă prin încheierea nr. 26 din 11 aprilie 2008, Tribunalul Iași pentru perioadă de 29 zile, începând cu data de 11 aprilie 2008 până la data de 9 mai 2008.
Ulterior măsura arestării preventive a fost prelungită de Tribunalul Iași prin încheierea de ședință nr. 30 din 8 mai 2008, 38 din 5 iunie 2008, 57 din 3 iulie 2008 și 73 din 5 august 2008.
Prin încheierea nr. 73 din 5 august 2008 pronunțată de Tribunalul Iași măsura arestării preventive a inculpaților a fost prelungită pentru o perioadă de 30 zile începând cu data de 8 august 2008 și până la 6 2008, inclusiv.
La data de 2 2008, urmărirea penală a fost terminată iar inculpatul și au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul întocmit de - Biroul Teritorial Iași.
Fiind investit cu soluționarea cauzei Tribunalul Iașia procedat potrivit art. 300 ind. 1 Cod procedură penală la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, măsură pe care a menținut- pronunțând, la data de 5 2008, încheierea ce constituie obiectul recursurilor de față.
Recurenții au invocat faptul că nesoluționarea prezentelor recursuri înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii de ședință din 5 2008 are drept consecință încetarea de drept a măsurii arestării preventive și și-au întemeiat solicitarea pe dispozițiile Deciziei nr. 25 din 2 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Ori, această hotărâre a statuat asupra caracterului imperativ al termenului în care instanța de recurs are obligația de a soluționarecursul promovat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, și nu a încheierilor pronunțate în cursul judecății în baza art. 160 ind. b Cod procedură penală.
În cauză, prinîncheierea criticată prima instanță a dispus menținerea arestării preventivea inculpațilorși nu prelungirea ei, instituția prelungirii măsurii arestării preventive fiind aplicabilă doar în faza urmăririi penale, și nu în faza judecății.
Mai mult, chiar și în situația recursurilor promovate împotriva încheierilor de prelungire a arestării preventive prin decizia pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție nu a stabilit sancțiunea operantă în cazul depășirii termenului de soluționare a recursului, iar sancțiunea încetării de drept a măsurii arestării preventive astfel cum au solicitat recurenții nici nu ar putea interveni atâta timp cât termenul ce fixează durata măsurilor preventive și termenul în care instanța de recurs are obligația să soluționeze recursul au naturi diferite - primul este substanțial, iar cel de-al doilea este procedural, având ca scop sistematizarea activității procesuale pentru asigurarea celerității soluționării cauzelor.
În raport cu cele menționate mai sus, Curtea constată că măsura arestării preventive a inculpaților și nu a încetat, critica formulată în acest sens fiind neîntemeiată.
Pe fond, fiind investită cu soluționarea cauzei, prima instanță a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților, potrivit art. 300 ind. 1 Cod procedură penală și a apreciat corect că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Prima instanță a făcut o corectă analiză a probelor arătând în mod expres și pericolul concret pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a recurenților pentru ordinea publică.
temeiurilor avute în vedere la luare măsurii arestării preventive - existența probelor în sensul art. 143 Cod procedură penală, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, de identificare a codurilor telefoanelor mobile folosite, declarațiile victimelor, procesele verbale de prezentare de planșe fotografice pentru recunoașterea inculpaților, declarațiile martorilor - coroborată cu întrunirea condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, conduc la concluzia că soluția de menținere a arestării preventive a inculpaților și este corectă.
Lăsarea în libertate a inculpaților continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică ce rezultă din analiza tuturor datelor oferite de probele administrate în cauză: natura și importanța valorilor presupus lezate, circumstanțele în care se reține că ar fi acționat inculpații și tulburarea socială cauzată prin săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, fiind necesară apărarea ordinii publice.
Față de cele expuse anterior, Curtea constată că temeiurile de arestare preventivă nu au dispărut și nici nu s-au modificat, ci sunt actuale, menținerea arestării preventive a inculpaților fiind justificată atât de faptul că temeiurile inițiale sunt fundamentate și operante, cât și de necesitatea asigurării unei bune desfășurări procesului penal.
Raportat acestor considerente, soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 5 2008 a Tribunalului Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în care au fost incluse onorariile pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 5 2008 a Tribunalului Iași pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească statului câte 90 lei cheltuieli judiciare, din care câte 40 lei onorariu de avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
24.09.2008
Tribunalul Iași
Jud.
CURTEA DE APEL IAȘI
Dosar nr-
Decizia penală Nr. 55
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 05.09.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească statului câte 90 lei cheltuieli judiciare, din care câte 40 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 2008
Pentru conformitate
Grefier,
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Anca Ghideanu, Dan Anton
