Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 55/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 55/R/MF
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G-- - judecător
Judecător dr. - -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11 decembrie 1983, împotriva încheierii de ședință din data de 7 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 346/2010, emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurentul - inculpat în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond să se revoce măsura arestării luată față de inculpat, apreciind că judecata se poate face în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate. Arată că acesta nu are antecedente penale.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, fiind îndeplinite cerințele art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin încheierea din 19 ianuarie 2010, Tribunalul Argeș, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpatul
În temeiul disp. art. 300/2 rap. la art. 160/b a C.P.P. menținut starea de arest preventiv a inculpatului G, fiul lui și, născut la data de 11.12.1983 în orașul C, jud. A, -, domiciliat în comuna, sat, nr.67, jud.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în baza disp. art. 3002Cod procedura penală în cazul în care inculpatul este arestat instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând conform disp. art. 160 Cod procedură penală.
Potrivit art. 160 alin. 1 Cod procedură penală în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar în alin. 3 din același text se arată că, în cazul în care constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuarea de libertate, ori că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
Tribunalul a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive în sensul că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143.p Cod Penal,din probele administrate până în prezent de organele de urmărire penală (declarațiile părții vătămate, ale martorilor, ), rezultând că în cauză există suficiente date și indicii temeinice de natură să convingă despre faptul că inculpatul a săvârșit fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia.
De asemenea, subzistă și temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea faptei comise, existând indicii temeinice că inculpatul, prin constrângere și profitând de imposibilitatea minorei, în vârstă de 12 ani, de a se apăra, a întreținut un raport sexual oral cu aceasta. De asemenea, pericolul pentru ordinea publică este pus în evidență și de atitudinea ulterioară săvârșirii faptei, constând în aceea că inculpatul a urmărit partea vătămată care a încercat sa-și asigure scăparea ascunzându-se în curtea unor consăteni și a forțat-o să îl urmeze, cu toate că persoanele prezente la incident i-au cerut să o lase în pe minoră.
S-a avut în vedere totodată rezonanța socială negativă produsă în comunitatea din care provine inculpatul, ceea ce implică cu necesitate, în opinia instanței, o reacție promptă și eficientă a organelor judiciare, inclusiv prin menținerea în stare de arest a acestuia.
De asemenea, menținerea stării de arest se impune și față de disp.art.136 Cod penal întrucât în cauză nu a fost finalizată cercetarea judecătorească.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, din examinarea disp. art. 136 Cod pr. pen. reiese că scopul de prevenire poate fi atins, în cazul unor inculpați, printr-o atingere minimă adusă libertății lor individuale, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara însă, în anumite cazuri, când inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor fapte de o mare gravitate, devine necesară privarea de libertate pentru un anumit timp.
În speța de față, având în vedere cele mai sus expuse și totodată gravitatea faptei presupus a fi săvârșite - criteriu care este avut în vedere la discutarea unei măsuri preventive conform art. 136 alin 8 cod pr. pen. se apreciază că la acest moment procesual se impune menținerea față de inculpat a măsurii preventive privative de libertate.
Tribunalul a apreciat că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, împrejurarea că acesta are în întreținere un copil minor, are de achitat rate la bancă, nu sunt de natură a fundamenta concluzia că poate fi cercetat în stare de libertate, având în vedere gravitatea faptei presupus a fi săvârșită.
În recurs, inculpatul a criticat încheierea sub aspectul netemeiniciei susținând că nu mai există temeiurile care au determinat inițial arestarea, impunându-se revocarea acestei măsuri și în subsidiar, să fie înlocuită măsura arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului.
Măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile ce au determinat-i și de asemenea, în cazul în care aceste temeiuri au dispărut dispozițiilor art.139 alin.2 Cod procedură penală impun revocarea acesteia.
Împotriva inculpatului s-au efectuat cercetări fiind ulterior trimis în judecată prin rechizitoriul nr.127/P/11.06.2009, pentru comiterea infracțiunii de viol incriminată de art.197 alin.1 și 3 Cod penal, constând în aceea că în ziua de 25.03.2009, a determinat-o pe minora în vârstă de 12 ani, să urce inițial în autoturism sub pretextul că vor merge la un târg din apropiere, iar apoi ajungând pe un câmp, prin constrângere, a întreținut cu aceasta un raport sexual oral.
Reușind în cele din urmă să scape, minora s-a îndreptat în fugă spre localitatea din apropiere, urmărită fiind de către inculpat și pentru a scăpa a intrat în curtea martorei strigând după ajutor.
Inculpatul, la rândul său, a pătruns în curtea martorei precizate, trăgând-o cu forța după el pe minoră înapoi până la autoturism, unde se aflau și martorii și.
Inculpatul a fost reținut la 23.03.2009 și apoi arestat preventiv în temeiul art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, instanța apreciind că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este închisoarea mai mare de 4 ani.
Așa cum a reținut și prima instanță, probatoriul instrumentat în cursul urmăririi penale pune la dispoziție indicii serioase care creează presupunerea rezonabilă că inculpatul poate fi persoana care a comis infracțiunea de viol.
Circumstanțele ce caracterizează modul de acțiune a inculpatului arată că fapta sa de o gravitate deosebită datorită valorilor cărora le aduce atingere și efectelor produse, a ajuns la cunoștința publicului fiind percepută ca atare chiar imediat după comiterea ei, determinând o serie întreagă de reacții de neliniște și dezaprobare.
Practica judiciară a cristalizat punctul de vedere conform căruia datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care să justifice arestarea preventivă ce-l puțin pentru o perioadă de timp. (Hotărârea CEDO din 26.06.1991, cauza Letellier vs. Franța).
Curtea apreciază în continuare că dat fiind intervalul de timp relativ scurt ce a trecut după arestare, nu estompat pericolul pentru ordinea publică care a stat inițial la baza arestării inculpatului și pe de altă parte, nu sunt dovezi din care să rezulte că s-au schimbat, ori au apărut temeiuri noi ce ar trebui să determine înlocuirea măsurii detenției preventive cu o alta mai puțin severă.
În condițiile date, este inaplicabil textul art.139 Cod procedură penală, așa după cum a reținut în mod corect și prima instanță.
Pentru aceste argumente, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea urmează să respingă recursul inculpatului, obligându-l pe acesta potrivit art.192 Cod procedură penală la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul penal, formulat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 11 decembrie 1983, împotriva încheierii de ședință din data de 7 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariul avocat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Marius
Gh.- dr. - -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./12.02.2010.
Jud.fond:
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu, Marius
