Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 556/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 556
Ședința publică de la 30 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan
JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Mengoni Arin Alexandru Pocovnicu
-
*
GREFIER -
*************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
- legal reprezentat de PROCUROR -
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații, împotriva încheierii din 23.09.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați, în stare de arest, asistați de avocat.
Procedură de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurenților inculpați și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați, și,solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, punerea în libertate inculpaților.
Arată că măsura arestării preventive este o măsură excepțională.
Recurenții inculpați sunt trimiși în judecată pentru infracțiunea de viol însă fapta este de raport sexual cu o minoră, deoarece în cazul violului trebuie să existe o constrângere fizică sau morală. Ori, partea vătămată a mers de la discotecă la casa respectivă, de bună voie, a stat în brațe la unul dintre inculpați, aceasta a spus fratelui său că merge la un văr să se mai distreze. La casa respectivă partea vătămată a ieșit afară, având posibilitatea să plece, deținerea telefon mobil și avea posibilitatea de a anunța pe cineva. Partea vătămată era dezvoltată, în sensul că dădea impresia că are 17-18 ani.
Cu privire la pericolul social al inculpaților pentru ordinea publică precizează că acesta nu este conturat deoarece fapta s- întâmplat în decembrie 2008, iar inculpații au fost arestați în luna mai 2009, în care inculpații nu au mai comis nici o faptă. Dealtfel, partea vătămată a fost și cu un cioban, împotriva căruia nu a formulat plângere și a precizat că nici împotriva inculpaților nu ar fi formulat plângere dacă nu ar fi rămas însărcinată.
Față de faptul că, inculpații sunt întreținători de familie, că sunt arestați de 4 luni și au realizat consecințele faptei și față de poziția părții vătămate, apreciază că nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpaților.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, deoarece subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, există indicii și probe că inculpații au comis fapta reținută în sarcina acestora, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care sunt cercetați inculpații este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpatîn ultimul cuvânt, arată că nu se face vinovat de comiterea faptei reținută în sarcina sa, nu întreținut relații sexuale cu partea vătămată, aspect relatat și de partea vătămată.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate deoarece partea vătămată a mers cu ei de bună voie, nu a fost constrânsă.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, precizează că nu a comis fapta reținută în sarcina sa deoarece partea vătămată a mers de bună voie cu ei. de 6 luni de la data faptei și până la arestarea sa nu a mai comis alte fapte, considerând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin încheierea din data de 23.09.2009 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ între altele s-a dispus în temeiul art. 3002rap. la art. 160 menținerea C.P.P. măsurii arestării preventive a inculpaților, fiul lui G și, născut la 27.08.1986 în P N, jud.N, fiul lui și, născut la 10.07.1988 în Târgu N, jud.N, și, fiul lui și, născut la 18.01.1987 în com. jud.N, dispusă prin încheierea nr.15/U din 16.05.2009, ca legală și temeinică.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere următoarele: Analizând actele dosarului, instanța a constatat că,de la data de 29 iulie 2009 și până în prezent, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au suferit modificări.
Astfel, în motivarea încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă s-a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică, dacă inculpații sunt lăsați în libertate rezultă din urmarea faptelor, respectiv starea de graviditate a victimei în vârstă de 13 ani, dar și frecvența infracțiunilor de acest gen și cu aceleași urmări, care s-au produs în ultima vreme în județul
Măsura arestării preventive a fost întemeiată pe dispozițiile art.136, 143 și art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
În temeiul dispozițiilor art. 3002i art. 160 Cod procedură penală, instanța a constatat că măsura arestării celor trei inculpați este legală, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat.
Față de inculpați este în derulare tragerea la răspundere penală pentru oinfracțiune gravăprin care se pun în pericol valori sociale deosebite legate de dreptul la viață intimă.
Împrejurările în care se reține a fi săvârșită fapta pune în evidențăpericulozitatea inculpaților, care, coroborată cu impactul și consecințele deosebite provocate în colectivitate, converg indubitabil spre convingerea călăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social concret pentru ordinea publică și prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție. Asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Inculpații au invocat, în cursul judecății lipsa vinovăției cu privire la fapta ce face obiectul judecății și greșita încadrare juridică dată acesteia prin rechizitoriu.
Instanța urmează ca pe baza probelor ce au fost și urmează a fi administrate, să stabilească vinovăția sau nevinovăția inculpaților, precum și încadrarea juridică a infracțiunii pretins a fi comise.
În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Or, în cauză, până în acest moment procesual, din probele administraterezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit o infracțiune împotriva unei minore în vârstă de 13 ani,pedepsită cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Un alt motiv invocat de inculpați se referă la împrejurarea că au dispărut temeiurile ce au impus luarea măsurii preventive arătate în art. 143 și 148 Cod procedură penală, neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că numai gravitatea faptei comise nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că în actul de sesizare se reține că inculpații au acționat împreună pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, de mare rezonanță în zona în care s-au produs.
Chiar dacă pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpaților, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În speță, pericolul social potențial se apreciază și în raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise.
Instanța reținut și faptul că inculpații au avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, aflarea adevărului fiind posibilă numai prin administrarea, în continuare a probelor dispuse.
Instanța a considerat că nu au fost depășite limitele rezonabile ale duratei judecății și arestării preventive, nefiind încălcate dispozițiile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și nici art. 23 din Constituția României, în condițiile în care cauza este complexă.
Trecerea timpului precum și existența unor motive obiective ce determină amânarea cauzei, nu constituie, în sine, motive de revocare a arestării preventive, în condițiile în care temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat.
Dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală prevăd posibilitatea înlocuirii unei măsuri preventive cu altă măsură când s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii. Ori, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat, cercetarea judecătorească urmând a fi completată cu probele dispuse la termenul anterior.
Raportat la natura faptei pretins a fi comisă, starea de pericol creată prin vătămarea pretins adusă relațiilor sociale privind viața intimă a persoanei, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
De asemenea, circumstanțele personale ale inculpaților nu sunt elemente de natură să conducă la revocarea măsurii arestării, datele referitoare la persoana lor fiind cunoscute, de altfel, la data arestării.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, și fără a fi motivate în scris.
Cu ocazia concluziilor orale formulate în cadrul dezbaterilor în fond a recursului, apărătorii recurenților inculpați invocă dispariția temeiurilor care au condus la luarea măsurii privării de libertate, precizând în esență că dosarul cauzei nu oferă dovezi certe că inculpații ar prezenta periculozitate pentru ordinea publică în situația în care ar fi lăsați în libertate, amintind în acest sens și lipsa antecedentelor penale.
Pe de altă parte recurenții inculpați susțin că dosarul cauzei nu conține suficiente probe sau indicii temeinice în susținerea acuzațiilor aduse, de natură a justifica menținerea arestării preventive a acestora.În acest sens inculpații și arată că au întreținut relații sexuale cu victima,fără exercitarea vreunei forme de constrângere, având acordul acesteia și nerealizând că aceasta avea vârsta de 13 ani.
Inculpatul a invocat la rândul său nevinovăția sa, susținând că nu a întreținut relații sexuale cu victima.
În considerarea motivelor de recurs expuse,recurenții inculpați, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și revocarea arestării preventive.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a apreciat că temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpaților se mențin în continuare.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de probele existente la dosarul cauzei. Instanța de recurs reține că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de aceștia ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată,instanța de fond a constatat corect că împotriva inculpaților, continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni de o gravitate maximă ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un real pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței și natura acestor infracțiuni.
În acest sens, Curtea reține că, faptele pentru care sunt judecați inculpații denotă activități infracționale îndreptate împotriva unora dintre cele mai importante valori protejate de legea penală, care au vătămat grav dezvoltarea intelectuală și morală părții vătămate minore, deci fapte de o periculozitate extremă, cu impact social deosebit, care impun izolarea inculpaților, prin intermediul detenției preventive, de ceilalți membrii ai comunității.
Nefondate sunt și susținerile inculpaților care apreciază că probele în acuzare existente la dosarul cauzei nu au aptitudinea de a confirma vinovăția acestora, justificându-se astfel punerea lor în libertate.
Instanța de recurs amintește că atâta cat probele existente la dosarul cauzei, oferă bănuieli rezonabile ca inculpații au săvârșit faptele supuse judecații, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, măsura arestării preventive luată și menținută în cauză, este legală și oportună pentru buna desfășurare a procesului penal,neafectând prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea persoanei acuzate.
Existenta sau inexistenta probelor în acuzare va fi evaluată de instanța de fond, care va pronunța o hotărâre în deplină concordanță cu situația de fapt ce rezultă din ansamblul probator administrat in cauză.
În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului "motivele verosimile care au stat la baza arestării unei persoane nu trebuie să aibă aceeași forță ca cele necesare pentru a formula o acuzare, sau pentru a justifica o condamnare" (hotărârea Gusinskiy contra Rusiei din 19.05.2004).
În considerarea celor expuse, constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cpp, Curtea va respinge ca nefondat recursurile declarate de aceștia.
Va constată că recurenții inculpați, au avut apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2,4 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați, și împotriva încheierii din data de 23.09.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr, -.
Constată că recurenții-inculpați au avut apărător ales.
În baza art.192 al.2,4 pr.penală obligă fiecare recurent-inculpat să plătească statului câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2009, în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Mengoni Arin Alexandru Pocovnicu
- - - - -
-
GREFIER,
Red.
Red.
Tehnored. E/01.0ct.2009/2 ex
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Mengoni Arin Alexandru Pocovnicu
