Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 560/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 560/
Ședința publică din data de 5 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect, menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul din oficiu al acestuia - avocat ( ) - în baza împuternicirii avocațiale nr. 4575/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Traducerea susținerilor inculpatului a fost asigurată de dl, traducător autorizat de limbă arabă.
Fiind întrebat de instanță, și având cuvântul, prin traducător, recurentul inculpat, precizează că este de acord ca asistența juridică să îi fie asigurată de apărătorul desemnat din oficiu.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat ( ), apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința lăsării în libertate a inculpatului. Inculpatul este beneficiar al prezumției de nevinovăție până la soluționarea definitivă a cauzei, este arestat de peste 10 luni de zile, astfel încât se poate constata că, măsura arestării preventive a depășit un termen rezonabil. De asemenea, arată că nu există nici un indiciu că, lăsat în libertate, inculpatul ar încerca zădărnicirea adevărului sau că ar săvârși alte fapte de natură penală. Inculpatul nu are antecedente penale, și are un copil minor. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului având în vedere natura infracțiunii comise și valoarea prejudiciului.
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, prin intermediul traducătorului de limbă arabă, precizează că este arestat de peste 10 luni de zile, declarațiile nu au fost luate corect și solicită judecarea sa în stare de libertate. Solicită curții, comunicarea la locul de deținere a deciziei care se va pronunța astăzi.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art. 3002cod procedură penală raportat la art. 160 alin. 1 și 3 cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului - născut 01.11.1980 în Port, fiul lui și.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpat, prin apărător, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 10.02.2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, art. 31 Cod penal rap. la art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal. reținându-se că, în calitate de administrator al SC 2006 SRL, fiind ajutat de coinculpatul, l-a indus în eroare pe reprezentantul SC SRL C cu ocazia încheierii și derulării unui contract de vânzare - cumpărare de tractoare uzate, sens în care a determinat-o în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe soția sa, să completeze în fals și fără vinovăție, două facturi fiscale în valoare totală de 359.400 lei privind achiziționarea unui număr de 47 de tractoare uzate, despre care cunoștea faptul că nu există.
Instanța a apreciat că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat, indicii care se regăsesc în probele aflate la dosarul de urmărire penală.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, s-a considerat că acesta subzistă și la acest moment, în sensul că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar prin lăsarea în libertate a acestuia se creează un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul este determinat de gravitatea deosebită a infracțiunilor, derivată din natura acestora, din împrejurările si modalitatea concretă de comitere, urmarea produsă, respectiv cuantumul ridicat al prejudiciului, rezonanta sociala negativa in rândul societății care, prin buna credința si încredere in relațiile comerciale, ar putea fi prejudiciați prin comiterea acestui gen de fapte.
Acest pericol trebuie analizat si prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, care mai este cercetat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, pentru infracțiuni similare, dar si de conduita inculpatului ulterior săvârșirii faptei.
Față de considerentele ce preced, corelate si cu scopul măsurii preventive prevăzut de art. 136 cod procedură penală, în baza art. 3002cod procedură penală coroborat cu art. 160 cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara, formulată de inculpat, prin apărător, tribunalul a constatat că la acest moment procesual subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, si nu exista elemente noi, care sa opereze in favoarea inculpatului.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri a arestării preventive, întrucât durata acesteia de peste 10 luni de zile nu mai are caracter rezonabil și nu mai subzistă temeiurile reținute anterior sau acestea sau modificat prin atenuare.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, curtea apreciază recursul ca fiind nefondat.
În cauză, termenul arestării preventive raportat la stadiul procesual al judecății în primă instanță nu a dobândit caracter nerezonabil, iar din punct de vedere substanțial și procedural, nu au apărut elemente noi de natură să conducă la concluzia că temeiurile arestării preventive s-au modificat sau nu mai subzistă.
Impunerea măsurii arestării preventive nu aduce atingere prezumției de nevinovăție, iar in prezenta cauză, circumstanțele personale ale inculpatului conduc la concluzia că limitarea dreptului la libertate pe încă o perioadă conform dreptului intern aplicabil, converge spre scopul concret urmărit, acela al desfășurării judecății în bune condiții, fiind necesară într-o societate democratică.
Ca atare, întrucât nu se contată vreun element de nelegalitate sau netemeinicie de natură să impună casarea încheieri recurate, curtea va respinge recursul de față ca nefondat, făcând aplicarea corespunzătoare a disp. art. 189 si 192 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a onorariului apărătorului din oficiu - avocat ( ), în sumă de 100 lei și onorariu traducător autorizat, în sumă de 20 lei.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
Jud.fond -
Red.dec.Jud.MC. -
Tehnored.Gref.
4 ex./8.10.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Dan
