Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 561/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂNR.561/
Ședința publică din data de 5 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din data de 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, conform art. 297 cod procedură penală se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea art. 176 - 181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 Cod procedură penală părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Curtea, nu are de invocat excepții din oficiu conform art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii Tribunalului Constanța și rejudecând, să nu se dispună menținerea stării de arest a inculpatului, cu consecința punerii în libertate a acestuia. Apreciază că, inculpatul nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, acum la aproape un an de zile de la arestare, fapta nu mai are aceeași rezonanță socială. Durata foarte mare a arestării preventive a depășit termenul rezonabil, iar de la trimiterea în judecată a inculpatului nu s-au mai administrat probe în defavoarea inculpatului. Solicită a se avea în vedere circumstanțele reale ale faptei și faptul că, constatarea medico - legală nu se coroborează cu declarațiile martorilor. Faptele nu sunt dovedite, victima nu a declarat la poliție faptul că, inculpatul ar fi încercat să o omoare, iar gravitatea faptelor reclamate, nu se confirmă. Inculpatul este beneficiar al prezumției de nevinovăție până la pronunțarea unei soluții definitive de condamnare. Solicită a se avea în vedere faptul că, bunul mers al procesului penal nu va fi afectat prin lăsarea in libertate a inculpatului.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului. Inculpatul, anterior a fost condamnat tot pentru viol, inculpatul a agresat partea vătămată provocându-i leziuni care au fost constatate prin raportul de necropsie. In cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte că pericolul pentru ordinea publică a dispărut.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său și solicită reanalizarea filelor 11 - 14 dosar urmărire penală în care victima arată că a fost agresată de o altă persoană.
A:
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Constanța, prin încheierea de ședință din 30 septembrie 2009, în baza art. 3002cod procedură penală raportat la art. 160 alin. 1 și 3 cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului - fiul lui și, născut la data de 02.02.1972.
A respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpat, prin apărător, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 11.02.2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de viol, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, omor, prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și alin. 3 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod pen, reținându-se că, în seara de 15.10.2008, în jurul orelor 22.30, prin violențe fizice exercitate asupra părții victimei, în vârstă de 66 ani, constând în multiple lovituri cu pumnii și strângeri (comprimare digitală) în zona gâtului, a pus în executare hotărârea de a avea un act sexual cu aceasta, cauzându-i leziuni traumatice cranio-cerebrale ce au legătură de cauzalitate cu moartea ei ce a survenit la data de 13.11.2008, precum și faptul că a sustras din locuința victimei suma de 150 lei și un număr de două cuțite din suportul aflat în bucătărie.
Astfel, și la acest moment, instanța apreciază că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, indicii care se regăsesc în probele aflate la dosarul de urmărire penală.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, se apreciază acesta subzistă, în sensul că infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar prin lăsarea în libertate a acestuia se creează un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul este apreciat prin prisma modalității concrete de comitere a faptelor deduse judecații, in sensul ca inculpatul ar fi cel care a agresat partea vătămata, persoana in vârsta, in scopul de a întreține un raport sexual care din motive independente de voința inculpatului nu s-ar fi mai realizat si a deposedat-o de bunuri, a urmărilor agresiunii, costând in decesul victimei si a rezonantei negative pe care o astfel de fapta o are in rândul comunității.
Vor fi avute in vedere si datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, a executat o pedeapsa privativa de liberate si cu toate acestea in prezent exista bănuiala ca ar fi comis fapte mult mai grave, cum ar fi acelea de omor si tâlhărie.
Față de cele expuse mai sus, privarea de libertate este în continuare justificată, în condițiile în care cercetarea judecătorească este in plina desfășurare, termenul rezonabil nu a fost depășit, iar temeiurile arestării preventive nu au dispărut, pentru a atrage o eventuală revocare a măsurii arestării, conform art. 160 / b alin.2 cod procedură penală și nici nu s-au schimbat.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de către inculpatul, prin apărător, instanța constată că la acest moment procesual subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, temeiuri ce impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, si numai aceasta măsura preventiva este de natura sa garanteze buna desfășurare a procesului penal.
În termen legal, a declarat recurs inculpatul prin care solicită, personal și prin apărătorul ales, admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, nemenținerea stării de arest, cu consecința punerii în libertate.
S-a susținut că inculpatul nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică iar fapta nu mai are aceiași rezonanță specială prin trecerea timpului.
Examinând legalitatea și temeinicia recursului declarat, în raport de critica formulată cât și din oficiu, curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Inculpatul fost trimis în judecată pentru infracțiuni grave de viol și respectiv, omor, iar în prezent cauza se află înregistrată la instanța de fond.
Până în prezent, a fost audiat inculpatul, martorii iar din declarațiile acestora nu au apărut elemente noi care să modifice temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Simplul fapt că inculpatul a fost arestat în cauză la data de 16 noiembrie 2008, nu se poate susține că pericolul pentru ordinea publică a încetat sau s-a atenuant prin trecerea timpului.
De asemenea, nu se impune a fi înlocuită măsura arestării preventive cu altă măsură neprivativă de libertate pentru considerentele mai sus arătate.
Cum nici din oficiu nu s-au constatat nulități de aduce la casarea încheierii recurate, curtea va respinge recursul în temeiul disp. art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală
Va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din data de 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Obligă pe recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
Jud.fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./8.10.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Dan
