Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 562/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 562 /
Ședința publică din 29 mai 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea recursurilor declarate de inculpații, ȘI împotriva încheierii din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți, în stare de arest preventiv; inc. și asiatați de avocat -, inc. asistat de avocat și inc. asistat de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța dispune conexarea dosarului numărul - la dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA având în vedere că ambele privesc și recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Nemaifiind alte probe de administrat, ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Pentru inculpatul, avocat, critică încheierea primei instanțe privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale. În susținerea celor solicitate, apărătorul declară că textele de lege menționate sunt contestate având în vedere faptul că se încalcă dreptul inculpatului la un proces echitabil, în condițiile în care verificarea stării de arest preventiv se face în Camera de Consiliu, procedură considerată nelegală în practica CEDO, apreciind că această verificare trebuie făcută în ședință publică, în vederea respectării art. 5 și 6 din CEDO. În acest sens, este invocată hotărârea Bocellari și Rizza versus Italia din 13.11.2007, atunci când Curtea Europeană a stabilit că statele au obligația de a asigura caracterul public al procedurilor privind impunerea unor măsuri preventive în cursul unui proces penal. De asemenea, se învederează tribunalului că în hotărârea Samoilă și Cionca România din 4.03.2008, Curtea Europeană a reiterat jurisprudența anterioară, potrivit căreia prezentarea publicului a unor declarații de culpabilitate formulate de către organe oficiale ale statului înainte de o condamnare definitivă, este contrară prezumției de nevinovăție, aspect invocat de apărător pentru faptul că DIICOT-ul a prezentat publicului informații din prezentul dosar penal, făcând aprecieri că inculpații din dosar au legături cu gruparea teroristă, și că se fac vinovați de fapte infracționale care frizează acțiuni teroriste, fapt ce contravine practicii CEDO. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prev. art. 29 alin. 5 și 6 din Legea nr. 47/1992, un alt aspect invocat, se arată că instituirea posibilității instanței de drept comun, prin textul de lege menționat, de a respinge sesizarea Curții Constituționale printr-o încheiere de inadmisibilitate - decizie care în practica judiciară a instanțelor este uzitată în cauzele cu inculpați aflați în stare de arest preventiv, vine în contradicție cu liberul acces la justiție și cu dreptul la un proces echitabil. De asemenea critică încheierea primei instanțe privind menținerea stării de arest preventiv a inculpatului întrucât din probatoriul administrat până în prezent nu există probe certe care să-l încrimineze pe inculpat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa susținerile parchetului sunt fără acoperire, inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru inculpatul, avocat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii și în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, sau schimbarea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara.
Pentru inculpații și, avocat -, solicită admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale, apreciind că verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în cameră de consiliu, nu este procedural legală și echitabilă, nu protejează interesele inculpatului, în condițiile în care recursul declarat împotriva menținerii acestei măsurii se soluționează în ședință publică, precum și verificarea legalități și temeiniciei acestei măsuri pe tot parcursul procesului penal, în condițiile art. 300 ind. 2.C.P.P.. pentru aceste considerente, apreciază că textul art. 3001.C.P.P. în sensul arătat, nu este constituțional. Cu referire la menținerea măsurii arestării preventive, pentru inculpatul arată că nu sunt probe în acuzarea acestuia, motiv pentru care solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia în stare de libertate. În subsidiar, se solicită înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, respectiv obligarea inculpatului de a nu părăsi țara sau localitatea. Pentru inculpatul, arată că singura "probă" este o înregistrare a unei convorbiri telefonice între și. Apărătorul apreciază că așa zisa implicare a inculpatul este una minoră, recunoscută, acesta aflându-se la un moment dat, în incinta BRD împreună cu inculpatul, ajutându-l să scoată o geantă din instituție, neștiind de proveniența ilicită a banilor. Se arată că implicarea lui, nu poate avea încărcătură infracțională, acesta necunoscând toate aspectele legate de proveniența banilor. Solicită a se avea în vedere atitudinea procesuală a inculpatului. În subsidiar, se solicită înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, respectiv obligarea inculpatului de a nu părăsi țara sau localitatea.
Procurorul, pune concluzii de respingerea recursurilor declarate de inculpați, menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică. Cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, arată că aceasta a fost corect respinsă de către prima instanță. Cu privire la menținerea stării de arest a inculpaților, arată că nu s-au modificat temeiurile în baza cărora a fost luată această măsură, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că susține concluziile apărătorului ales.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
R A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Tribunalul Timiș prin încheierea din 22 mai 2007 dată în dosar nr-, în temeiul art. 29 alin.1,4 și 6 din Legea nr. 47/1992, modificată, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale a prevederilor art. 3001Cpp și a art. 29 alin.5 și 6 din Legea nr. 47/1992, modificată, raportat la art. 16,21,22,23, 24 și 53 din Constituția României.
În baza art. 3001Cod procedură penală constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpați.
În baza art.139 alin.2 Cpp, a respins ca neîntemeiate cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de către inculpații, și, prin apărători aleși.
În baza art. 3001alin.3 Cpp raportat la art. 160 Cpp a menținute starea de arest preventiv a inculpaților:
- născut la 15.11.1967 în T, fiul lui și, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 7/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș,
- născut la 16.12.1963 în -, fiul lui și, CNP --2875, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 25/26.02.2008 emis de Tribunalul Timiș,
- născut la 10.03.1975 în - Turcia, fiul lui și, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 27/02.03.2008 emis de Tribunalul Timiș,
- născut la 18.02.1964 în C, fiul lui și, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 10/12.02.2008 emis de Tribunalul Timiș,
- născut la 23.10.1963 în T, fiul lui și, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 6/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș,
ROSANA - născută la 05.12.1980, fiica lui și, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 8/05.02.2008 emis de Tribunalul Timiș,
- născut la 29.10.1959 în - Turcia, fiul lui și, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 9/05.02.2008 emis de Tribunalul Timiș,
urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 zile.
În baza art. 139 alin.1 Cpp a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara si/sau licalitatea, formulate de către inculpații, și, prin apărători.
În temeiul art. 192 alin.3 Cpp cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru dispune astfel, tribunalul a constatat:
Prin rechizitoriul nr. 12/D/P/2008/15.05.2008 al Ministerului Public - DIICOT - Biroul Teritorial Timiș, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 15.05.2008 sub număr unic de dosar -, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații, infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, instigare la furt calificat, instigare la infracțiuni financiare în mod fraudulos, instigare la infracțiuni informatice, și spălare de bani, prev. de art. 7 din Legea 39/2003, art. 25.Cod Penal rap. la art. 208 al. 1 art. 209 alin. 1 lit. a și al. 4 din Cod Penal, art. 25.Cod Penal rap. la art. 42 alin.1 și 3 din Legea 161/2003, art. 25.Cod Penal rap. la art. 49 din Legea 161/2003, art.23 lit. a,b,c din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, complicitate la furt calificat, complicitate la infracțiuni informatice și spălare de bani, prev. de art. 7 din Legea 39/2003, art. 26.Cod Penal rap, la art. 208 al. 1 art. 209 alin. 1 lit. a și al. 4 din Cod Penal, art. 26.Cod Penal rap. la art. 42 alin.1 și 3 din Legea 161/2003, art. 26.Cod Penal rap. la art. 49 din Legea 161/2003, art. 23 lit. a,b,c din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, sub aspectul comiterii infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, complicitate la furt calificat, complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, complicitate la infracțiuni informatice și spălare de bani, prev. de art. 7 din Legea 39/2003, art. 26.Cod Penal rap, la art. 208 al. 1 art. 209 alin. 1 lit. a și al. 4 din Cod Penal, art. 26.Cod Penal rap. la art. 42 alin.1 și 3 din Legea 161/2003, art. 26.Cod Penal rap. la art. 49 din Legea 161/2003, art.23 lit. a,b,c din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, complicitate la furt calificat, complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, complicitate la infracțiuni informatice și spălare de bani, prev. de art. 7 din Legea 39/2003, art. 26.Cod Penal rap, la art. 208 al. 1 art. 209 alin. 1 lit. a și al. 4 din Cod Penal, art. 26.Cod Penal rap. la art. 42 alin.1 și 3 din Legea 161/2003, art. 26.Cod Penal rap. la art. 49 din Legea 161/2003, art.23 lit. a,b,c din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, sub aspectul comiterii infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, furt calificat, complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, complicitate la infracțiuni informatice și spălare de bani, prev. de art. 7 din Legea 39/2003, 208 al. 1 art. 209 alin. 1 lit. a și al. 4 din Cod Penal, art. 26.Cod Penal rap. la art. 42 alin.1 și 3 din Legea 161/2003, art. 26.Cod Penal rap. la art. 49 din Legea 161/2003, art. 23 lit. a,b,c din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, sub aspectul comiterii infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, furt calificat, complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, complicitate la infracțiuni informatice și spălare de bani, prev. de art. 7 din Legea 39/2003, 208 al. 1 art. 209 alin. 1 lit. a și al. 4 din Cod Penal, art. 26.Cod Penal rap. la art. 42 alin.1 și 3 din Legea 161/2003, art. 26.Cod Penal rap. la art. 49 din Legea 161/2003, art. 23 lit. a,b,c din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, art. 37 lit. a și Cod Penal art. 9 alin. 2 din Legea nr. 39/2003, și, sub aspectul comiterii infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, furt calificat, atac contra confidențialității și integrității datelor informatice, infracțiuni informatice și spălare de bani, prev. de art. 7 din Legea 39/2003, art. 208 al. 1 art. 209 alin. 1 lit. a și al. 4 din Cod Penal, art. 42 alin. 1 și 3 din Legea 161/2003, art. 49 din Legea 161/2003, art. 23 lit. a,b,c din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, art. 9 alin. 2 din Legea nr. 39/2003.
În sarcina inculpaților s-a reținut că la data de 01.02.2008, prin utilizarea neautorizată a parolei de acces a directorului BRD Sucursala C, au sustras fără drept prin transfer bancar fără autorizare, aproximativ 8.000.000 lei RON aflați în posesia BRD General Din această suma, - lei RON a fost transferată din dispoziția inc. de către inc., în contul numitului, iar diferența în aceleași împrejurări numitului la BRD, "Agenția " T, din care au fost utilizate parțial aproximativ - lei, prin ridicare numerar. Banii ridicați de inc. au fost predați inc. care i-a predat mai departe înv., iar acesta mai departe către inc.. O parte din bani, au fost transferați de inc. în contul înv., deschis la Banca Transilvania. . ajutat de înv. ar fi încercat în data de 1.02.2008 și în data de 4.02.2008 să ridice suma de 4.000.000 lei din BRD B, pentru a fi predată inc. și care așteptau preluarea banilor în mașina aflată parcată pe bulevardul din fața sediului Agenției BRD cel M -
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul de urmărire penală nr. 12/D/P/2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș ( 35 volume).
Ca urmare a invocării de către apărătorul ales al inculpatului a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 300 ind. 1.C.P.P. art. 29 alin. 5 și 6 din Legea nr. 47/1992, însușită de către toți inculpații, prin apărători și personal, tribunalul va analiza cererea sub aspectul admisibilității sesizării Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Tribunalul a constatat că inculpatul, prin apărător, a criticat faptul ca, prin instituirea acestei proceduri, prevăzută de art. 300 ind. 1.C.P.P. respectiv a verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în camera de consiliu, se încalcă dreptul la apărare al inculpaților, prezumția de nevinovăție instituită de lege, apreciind că această verificare ar trebui făcută în ședință publică, în acord cu dispozițiile art. 5 și 6 din CEDO. De asemenea, s-a apreciat ca neconstituțional și art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată, motivat de faptul că instituirea posibilității instanței de drept comun de a respinge sesizarea Curții Constituționale printr-o încheiere de inadmisibilitate, vine în contradicție cu liberul acces la justiție și cu dreptul la un proces echitabil.
Tribunalul a apreciat că scopul acestei proceduri este tocmai acela de a verifica temeiurile care au stat la baza arestării preventive, analizând legalitatea și temeinicia lor, a subzistenței în continuare sau nu a acestor temeiuri, analiză efectuată de instanță din oficiu, în cameră de consiliu, potrivit dispozițiilor legale, cu respectarea dreptului la apărare și a prezumției de nevinovăție sub toate aspectele.
Tribunalul trebuie să analizeze excepția invocată sub aspectul admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată. Potrivit acestui text, cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibila daca sunt îndeplinite următoarele condiții:
- excepția de neconstituționalitate privește o lege, o ordonanță sau o dispoziție dintr-un asemenea act normativ, în vigoare;
- dispoziția respectivă nu a fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;
- are legătură cu soluționarea litigiului, oricare ar fi obiectul acestuia.
Tribunalul a apreciat că două dintre condiții sunt îndeplinite, în sensul că excepția privește o dispoziție dintr-un act normativ în vigoare, respectiv art. 300 ind. 1 din Codul d e Procedură Penală în vigoare, art. 29 alin. 5 și 6 din Legea nr. 47/1992, modificată, texte care nu au fost constatate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. În ceea ce privește a treia condiție, a legăturii cu soluționarea cauzei în fond, tribunalul a constat că aceasta nu este îndeplinită pentru următoarele considerente:
Relevanța excepției de neconstituționalitate, din punct de vedere al legăturii cu soluționarea cauzei, se apreciază în funcție de momentul în care este invocată, de starea de fapt și de probele administrate, în sensul că, de soluționarea excepției de neconstituționalitate depinde și soluționarea cauzei.
Raportându-se la prezenta cauză, aflată la momentul trimiterii în judecată a inculpaților când, la primirea dosarului, instanța este obligată, din oficiu, să verifice legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive, în cauzele cu inculpați aflați în stare de arest, în condițiile prevăzute de Codul d e Procedură Penală, respectiv în camera de consiliu, aspect criticat de inculpatul, prin apărător, constituind și motivul pe care se întemeiază excepția de neconstituționalitate a art. 300 ind. 1.C.P.P. tribunalul a apreciat că de soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată nu depinde și soluționarea cauzei, în condițiile în care dreptul la apărare al inculpatului cu toate garanțiile care decurg, precum și respectarea prezumției de nevinovăție nu sunt încălcate, iar analiza ce urmează a fi efectuată de către instanță va avea în vedere numai temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, dacă măsura a fost luată și prelungită în condiții de legalitate și dacă temeiurile mai subzistă în sensul menținerii acestei măsuri. Tribunalul a apreciat că o astfel de analiză nu vizează fondul cauzei, scopul acestei măsuri preventive fiind unul de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal, a întregii cercetări judecătorești ce urmează a fi efectuată în cauză, a împiedicării sustragerii inculpaților de la judecată, în situația în care obiectul cauzei cu care este învestită instanța de judecată îl constituie infracțiuni pedepsite cu închisoarea. Pe de altă parte, susținerea inculpatului în sensul că, prin caracterul nepublic al procedurilor privind luarea, prelungirea măsurii arestării preventive și verificarea legalității menținerii acesteia, în condițiile art. 300 ind. 1.C.P.P. îi sunt încălcate dreptul la apărare, precum și cele care decurg din acestea, nu este întemeiată, acestuia, ca de altfel tuturor inculpaților, fiindu-i respectate toate aceste drepturi, inclusiv prezumția de nevinovăție, judecătorul nepronunțându-se la acest moment procesual asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului. Mai mult decât atât, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpaților li s-a adus la cunoștință faptele pentru care sunt cercetați și încadrarea juridică a acestora, luânduli-se, totodată, și declarații cu privire la împrejurările pe care le cunosc în legătură cu faptele reținute în sarcina acestora, iar cu ocazia soluționării propunerilor de prelungire a măsuri arestării prevenite, fiecare inculpat a avut posibilitatea, personal, de a-și exprima opinia cu privire la măsura preventivă luată împotriva sa, context în care nu se poate susține că aceștia ar fi fost împiedicați de caracterul nepublic al ședințelor de judecată să-și afirme pozițiile procesuale în cursul urmăririi penale.
În ceea ce privește invocarea neconstituționalității art. 29 alin. 5 și 6 din Legea nr. 47/1992, modificată, motivat de faptul că instituirea posibilității instanței de drept comun de a se pronunța cu privire la admisibilitatea sau inadmisibilitatea sesizării Curții Constituționale cu soluționarea unei astfel de excepții ar veni în contradicție cu accesul la justiție și cu dreptul la un proces echitabil, tribunalul apreciază cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția menționată ca fiind inadmisibilă sub aspectul neîndeplinirii condiției potrivit căreia de soluționarea acestei excepții depinde soluționarea fondului cauzei. Astfel, se poate reține faptul că Legea de Organizare și funcționare a Curții Constituționale nu reglementează nici un aspect care să conducă la soluționarea pe fond a cauzei, decât în măsura în care dispoziții legale în vigoare, penale și procesual-penale, aplicabile în mod direct cauzei de față, sunt invocate de către instanța de judecată sau de către părți ca fiind neconforme cu Constituția României, moment în care tribunalul, ca instanță de judecată din sistemul judiciar românesc are competența de a sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea unei asemenea excepții în cadrul unui proces pendente. În acest context, o instanță de judecată, respectiv tribunalul, are competența de a învesti Curtea Constituțională, organism care nu face parte din sistemul judiciar românesc, tocmai pentru a asigura condiții pentru desfășurarea în mod echitabil a unui proces penal.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 29 alin. 1, 4 și 6 din Legea nr. 47/1992, modificată, tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale a prevederilor art. 300 ind. 1.C.P.P. și a art. 29 aliniat 5 și 6 din Legea nr. 47/1992, modificată, raportat la art. 16, 21, 22, 23, 24 și 53 din Constituția României.
În continuare, tribunalul a procedat la verificarea legalității și temeiniciei luării măsurii arestării preventive a inculpaților, în condițiile art. 300 ind. 1.C.P.P..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
La propunerea Ministerului Public - DIICOT - Biroul Teritorial Timiș, au fost emise mandate de arestare preventivă pe numele inculpaților trimiși în judecată, respectiv mandat de arestare preventivă nr. 8/05.02.2008 pe numele inculpatei, mandat de arestare preventivă nr. 25/03.02.2008 emis pe numele inculpatului, mandat de arestare preventivă nr. 27/02.03.2008 emis pe numele inculpatului, mandat de arestare preventivă nr. 6/03.02.2008 emis pe numele inculpatului, mandat de arestare preventivă nr. 7/03.02.2008, emis pe numele inculpatului, mandat de arestare preventivă nr. 10/12.02.2008 emis pe numele inculpatului, mandat de arestare preventivă nr. 9/05.02.2008 emis pe numele inculpatului, mandate prelungite în condiții de legalitate în cursul urmăririi penale până la trimiterea în judecată.
Deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpaților, și, tribunalul a apreciat că luarea măsurii arestării preventive și prelungirea acestei măsuri în timpul urmăririi penale s-a făcut în condiții de legalitate.
În acest sens, s-a constatat, din analiza probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale, că temeiurile faptice care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de susținerile inculpaților făcute cu ocazia acordării cuvântului asupra măsurii arestării preventive, precum și cu ocazia luării declarațiilor.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut și că potrivit dispozițiilor art. 681Cpp, art. 139 și art. 160 Cpp, măsura preventivă necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment procesual nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive luată față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Totodată, față de inculpați continuă să fie incidente dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cpp, în sensul că acuzele care planează asupra inculpaților vizează infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele reale reținute drept cadru al săvârșirii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunilor, caracterul organizat al desfășurării activității infracționale.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul reține că aprecierea limitelor rezonabile ale unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai M decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților, pe de altă parte.
În condițiile de față, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că acestea implică activitatea mai multor persoane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 3001Cpp raportat la prev. art. 160 Cpp și cu respectarea principiilor consacrate de art. 5 alin.1 lit. c teza I din Convenția Europeană drepturilor omului, a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive și va dispune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.
Cu privire la cererile de revocare a măsurii arestării preventive, formulate de către inculpații, și, prin apărători, tribunalul a apreciat că măsura preventivă a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, existând temeiuri care justifică menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, înlăturând susținerile formulate de apărătorii acestora, strict legate de analiza probelor administrate până în acest moment, având în vedere natura cererilor supuse analizei tribunalului în această procedură, în baza art. 139 alin. 2.C.P.P. urmează să le respingă ca fiind neîntemeiate.
În ceea ce privește cererile formulate de inculpații, prin apărători, de înlocuire a acestei măsuri privative de libertate cu măsura obligării de a nu părăsi țara și/sau localitatea, precum și cererile formulate de către inculpații și, prin apărători, tribunalul, având în vedere disp. art. 139 alin. 1.C.P.P. a respins aceste cereri ca fiind neîntemeiate pentru considerentele expuse mai sus.
Împotriva încheierii de ședință din 22.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, au declarat recurs, cu ocazia pronunțării, inculpații, și, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 3944.1/30/26.05.2008.
Împotriva aceleiași încheierii s-a declarat recurs de inculpații și prin intermediul apărătorului ales, recursuri înregistrate la Curtea de Apel sub nr. 3944.2/30/28.05.2008.
La termenul din 29.05.2008, dosarul numărul - a fost conexat la dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA având în vedere că ambele privesc și recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri.
Recursurile nu au fost motivate în scris, ci numai cu ocazia susținerii concluziilor orale, aspectele invocate fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozitiile art. 3001.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, recursurile fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Referitor la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța de recurs constată că soluția tribunalului este legală și temeinică. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 modificată: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de contencios privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia". Prin urmare, o condiție de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate o constituie împrejurarea că dispoziția legală invocată trebuie să influențeze soluționarea cauzei. Inculpatul a invocat, prin apărătorul ales, neconstituționalitatea dispozițiilor art. 3001.C.P.P. și art. 29 alin. 5 și 6 din Legea nr. 47/1992 în raport cu dispozițiile art. 16, 21,22, 23, 24 și 53 din Constituția României, susținând că i se încalcă dreptul la un proces echitabil, câtă vreme verificarea stării de arest preventiv se face în camera de consiliu, că procedura este considerată nelegală în practica CEDO, sens în care invocat hotărârea Bocellari și Rizza Italia din 13.11.2007. Sub acest aspect, instanța constată că, pe de o parte, în cauză nu s-a solicitat ca ședința să fie publică; iar, pe de altă parte, că în cazul sesizării Curții Constituționale, instanța era obligată să se pronunțe asupra măsurii preventive conform art. 303 alin. 6.C.P.P. ceea ce conduce la concluzia că modalitatea de soluționare a excepției nu influențează soluționarea verificării și menținerii arestării preventive. Totodată, în ce privește soluționarea cauzei în camera de consiliul, instanța de recurs constată că în acest mod s-au respectat dispozițiile art. 3001.C.P.P. Pe de altă parte, este adevărat că în cauza Bocellari și Rizza contra Italia din 13.11.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit caracterul public al procedurilor privind impunerea unor măsuri preventive în cursul procesului penal, dar trebuie avut în vedere că în practica acesteia s-a statuat că pentru a stabili dacă o anumită procedură internă a fost sau nu conformă cu exigențele art. 6 din Convenție, se va lua în considerarea procedura în ansamblul său (cauzele Ekbatani Suediei, Granger Marea Britanie), ceea ce conduce la concluzia că o carență constatată într-un stadiu incipient al procedurii poate fi îndreptată într-un stadiu ulterior, cu condiția ca organul de recurs să aibă competența necesară de a înlătura viciul invocat. Prin urmare, existența dezbaterilor publice în căile de atac suplinesc lipsa acestora în primă instanță - cu condiția ca instanța de recurs să aibă plenitudine de jurisdicție. În speță, recursul împotriva încheierii pronunțate asupra cererii de prelungire a stării de arest se judecă în ședință publică și instanța analizează cauza sub toate aspectele potrivit art. 3856alin. 3.C.P.P. astfel că susținerile inculpatului sunt nefondate.
În ce privește menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și, instanța constată că în mod corect s-a reținut că probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual nu a înlăturat temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, ci mai mult consistența acestora a condus la întocmirea rechizitoriului. Astfel, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a și al. 4.Cod Penal, art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 lit. a,b, c din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că la data de 01.02.2008, prin utilizarea neautorizată a parolei de acces a directorului BRD Sucursala C, împreună cu alte persoane, au sustras, fără drept prin transfer bancar neautorizat, aproximativ 8.000.000 lei aflați la dispoziția BRD General SA C, din care 4.000.000 lei au fost transferați din dispoziția inculpatului, de către inculpata în contul inculpatului, iar diferența în contul inculpatului, ce a ridicat suma de 1.500.000 lei folosind fără drept instrumente de plată electronice. Între indiciile temeinice privind comiterea faptelor se rețin declarațiile inculpatei (filele 58-59 dosar UP), procesul verbal de recunoaștere (fila 60 doar UP), declarațiile martorilor asistenți și coroborate cu declarațiile martorului (filele 70-71 dosar UP), inculpatului (fila 8 dosar UP), declarația inculpatului (filele 99-100 dosar UP) - care deși contestă faptele imputate, recunoaște că îi cunoștea pe inculpații, și, declarațiile inculpatului care a declarat (fila 120 vol I dosar UP) că "mi s-a oferit posibilitatea de a obține niște bani de către numitul, în sensul de a-mi deschide 2 conturi bancare noi, unul la BRD Sucursala T și altul la Bank Sucursala T pentru a primi bani în cont de la o firmă din B, pentru a fi folosiți într-o afacere în sensul că pe de o parte folosindu-se de cursul mai ridicat al euro să cumpere euro, iar pe de altă parte o parte din bani să fie investiți în achiziționarea unui loc mai M de teren cu mai mulți proprietari", "am plecat de la bancă cu suma de 1350 mii lei, am fost sunat pe telefon de persoana respectivă, mi-a zis să opresc, am oprit și am predat banii numitului, care era împreună cu persoana din B și care mi-a explicat că valoarea comisionului meu este în funcție de cantitatea de bani pe care o voi retrage de la bancă", "în 10 minute am obținut banii, pe care i-am luat și i-am predat prietenului meu și persoana din B, respectiv 200 de euro și 500 mii lei"; în timp ce inculpatul a relatat (fila 123 vol I dosar UP) că "persona despre care a afirmat că este din B este originară din C - se numește și locuiește la mine ocazional de aproximativ un an", "sunt adevărate evenimentele relatate de ", "precizez că banii care au fost retrași de către i-am preluat eu întrucât se aflau puși într-o geantă pe care am depus-o pe bancheta din spate a autoturismului, întrucât se afla la volan".
Din starea de fapt descrisă anterior rezultă că pericolul social al infracțiunilor pentru care există indicii temeinice este sporit, cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, fapt ce determină ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, inducând temerea în rândul opiniei publice în contextul în care activitatea infracțională pare a fi una extinsă atât ca număr de persoane implicate, cât și ca arie teritorială. Mai mult, trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.și C.P.P. art. 139.C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin în continuare acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică, făcând și o analiză judicioasă și completă a incidenței normelor și jurisprudenței CEDO aplicabile în cauză.
În completarea considerentelor și evaluării făcute de prima instanță, pe care și le însușește, instanța de recurs constată și că infracțiunile de care sunt acuzați inculpații sunt grave, cu impact social deosebit, implicând activitatea mai multor persoane; fapte ce aduc atingere nu numai patrimoniului, ci și încrederii și securității circuitului electronic al valorilor; iar lăsarea în libertate a acestora nu ar face altceva decât să sporească acest sentiment de nesiguranță și să conducă la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecția a organelor statului. În plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății conduce la pericolul întreținerii climatului infracțional, creând făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
În ce privește cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau de a nu părăsi țara, instanța constată că față de considerentele expuse anterior, acestea nu oferă suficiente garanții privind pericolul pentru ordinea publică. Mai trebuie reținută și împrejurarea că inculpații au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de constituire de grup infracțional organizat, ceea ce presupune o anumită coeziune a persoanelor implicate (fie ea chiar și prin forță) fapt care, în contextul în care inculpații ar fi lăsați în libertate, s-ar putea repercuta negativ asupra urmăririi penale.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și și împotriva încheierii penale din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare inculpat la plata a câte 40 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515,pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, ȘI împotriva încheierii din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat la plata a câte 40 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. LB /06.06.2008
Tehnored. AA
Ex. 2/ 10.06.2008
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 562 /
În temeiul art. 38515,pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, ȘI împotriva încheierii din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat la plata a câte 40 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DOSAR NR- din 11 iunie 2008
Către,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Alăturat vă restituim dosarul. nr-, privind pe inculpații și alții, întrucât prin decizia penală nr. 562/R/29.05.2008, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpații împotriva încheierii din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Dosarul cusut și numerotat conține 54 file + dosarul nr. 12/D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Timiș - 89 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DOSAR NR- din 11 iunie 2008
Către,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Alăturat vă restituim dosarul. nr-, privind pe inculpații și alții, întrucât prin decizia penală nr. 562/R/29.05.2008, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpații împotriva încheierii din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Dosarul cusut și numerotat conține 54 file + dosarul nr. 12/D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Timiș - 89 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
- -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Laura Bogdan, Anca Nacu
