Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 562/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂNR.562/

Ședința publică din data de 5 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure

JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu

JUDECĂTOR 3: Dan

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:

S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații,- deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din data de 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.

La apelul nominal făcut în ședința publică, conform art. 297 cod procedură penală se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, și recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei.

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea art. 176 - 181 cod procedură penală.

În conformitate cu dispozițiile art. 301 Cod procedură penală părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de invocat.

Curtea, nu are de invocat excepții din oficiu conform art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 385¹¹Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art. 385¹³Cod procedură penală.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii Tribunalului Constanța și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Solicită a se observa că indiciile care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au transformat in probe, din contra, au fost administrate probe care nu conduc la reținerea vinovăției inculpatului. Totul se rezumă la interceptarea convorbirilor telefonice, nu există probe directe care să conducă la concluzia că inculpatul a participat la săvârșirea faptei și nici martorii nu vorbesc decât de presupuneri. Până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a inculpatului, acesta este beneficiar al prezumției de nevinovăție. Solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu o altă măsură preventivă, respectiv cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpatul oferind garanții că, nu se va sustrage cercetării judecătorești.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii Tribunalului Constanța și rejudecând, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu cea a obligării acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Solicită a se observa că, împrejurarea constatării sinedie a menținerii arestării preventive a inculpatului este nelegală. Este arestat de 9 luni de zile și nici măcar nu a fost audiat. care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au transformat in probe concrete, nu s-a lămurit care dintre inculpați au intrat în imobil și cine a condus autoturismul. Nu există nici o probă directă care să-i contureze vinovăția. Invocă de asemenea durata arestării preventive și depășirea termenului rezonabil, solicitând a se avea în vedere faptul că, inculpatul este student, este administratorul unei societăți comerciale și nu are antecedente penale.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii Tribunalului Constanța și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu cea a obligării acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Inculpatul este arestat de 9 luni de zile și, indiciile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive ar fi trebuit să se transforme in probe certe, ceea ce nu s-a întâmplat. Nu există nici o probă directă care să-l acuze pe inculpat, nu s-a identificat ADN-ul inculpatului în câmpul infracțional și nu se arată în actul de inculpare care sunt probele care îl incriminează pe inculpat. Dacă la începutul urmăririi penale erau suficiente doar indicii, în cursul judecății nu mai sunt suficiente doar indicii, ci trebuie să existe probe certe că inculpatul a săvârșit o faptă penală. Trebuie demonstrat pericol pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul. Consideră că, in încheierea Tribunalului Constanța, nu s-au analizat probele care au stat la baza luării măsurii. Nu s-a luat in discuție activitatea infracțională desfășurată de către fiecare inculpat în parte și nu s-a dovedit cum ar putea influența inculpatul bunul mers al cercetării judecătorești sau cum ar putea acesta să influențeze administrarea probelor. Din acest punct de vedere, apreciază că, hotărârea instanței de fond, nu este motivată

Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților. Inculpatul este și recidivist, are o condamnare anterioară pentru același gen de infracțiuni pe de o parte, iar pe de cealaltă parte, inculpații au încercat distrugerea probelor astfel incât, apreciază că aceștia prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind îndeplinite cerințele art. 300²și art. 160 cod pr. penală.

Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său și solicită judecarea sa în stare de libertate.

Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său și solicită judecarea sa în stare de libertate. Anterior a mai beneficiat de măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat.

Deliberând asupra recursurilor penale de față,

Constată că, prin încheierea de ședință din data de 30.09.2009, Tribunalul Constanța, în baza art. 300 indice 2.proc.pen. rap. la art. 160 indice b alin.3 proc.pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpaților -, și și a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații -, și, ca neîntemeiate.

Instanța de fond a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatilor subzista, neexistand pana în acest moment procesual elemente noi, care sa opereze în favoarea acestora si care sa justifice punerea lor în libertate, fiind in continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. f proc.pen. în sensul că inculpatii au fost cercetati si trimisi in judecata pentru savarsirea unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și exista probe certe ca lasarea în libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica, pericol apreciat prin prisma modalitatii concrete de savarsire a faptei retinuta in sarcina acestora, care pe timp de zi, au atacat partea vatamata, in timp ce intra in apartament, avand cagule pe fata, apoi au supus-o la vilente fizice, pentru a obtine date privind deschiderea seifului cu bani existent in locuinta, reusindu-se astfel sustragerea unei sume importante.

Împotriva acestei încheierii au declarat recurs inculpații -, și.

În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului, s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, solicitându-se a se observa că indiciile care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au transformat in probe, din contra, au fost administrate probe care nu conduc la reținerea vinovăției inculpatului, totul rezumându-se la interceptarea convorbirilor telefonice, nu există probe directe care să conducă la concluzia că inculpatul a participat la săvârșirea faptei și nici martorii nu vorbesc decât de presupuneri; în subsidiar, s-a solicitat a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu o altă măsură preventivă, respectiv cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpatul oferind garanții că, nu se va sustrage cercetării judecătorești.

În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu cea a obligării acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu, apreciind că împrejurarea constatării sinedie a menținerii arestării preventive a inculpatului este nelegală; inculpatul este arestat de 9 luni de zile și nici măcar nu a fost audiat; indiciile care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au transformat in probe concrete, nu s-a lămurit care dintre inculpați au intrat în imobil și cine a condus autoturismul; nu există nici o probă directă care să-i contureze vinovăția; s-a invocat de asemenea durata arestării preventive și depășirea termenului rezonabil, solicitând a se avea în vedere faptul că, inculpatul este student, este administratorul unei societăți comerciale și nu are antecedente penale.

În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului, s-a solicitat să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu cea a obligării acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu, apreciind că, în cauză nu există nici o probă directă, ci numai presupuneri în legătură cu participarea inculpatului la săvârșirea faptei și că acest moment procesual, nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului, solicitând a se reanaliza probele administrate in cauză și faptul că, la locul faptei nu a fost identificat ADN-ul inculpatului. Acesta este arestat de 9 luni de zile și, apreciază că, scopul măsurii preventive a fost atins.

În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii Tribunalului Constanța și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu cea a obligării acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpatul fiind arestat de 9 luni de zile, indiciile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive ar fi trebuit să se transforme in probe certe, ceea ce nu s-a întâmplat; s-a mai arătat că nu există nici o probă directă care să-l acuze pe inculpat, nu s-a identificat ADN-ul inculpatului în câmpul infracțional și nu se arată în actul de inculpare care sunt probele care îl incriminează pe inculpate iar dacă la începutul urmăririi penale erau suficiente doar indicii, în cursul judecății nu mai sunt suficiente doar indicii, ci trebuie să existe probe certe că inculpatul a săvârșit o faptă penală; de asemenea s-a arătat că nu s-a demonstrat pericol pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul și nu s-a dovedit cum ar putea influența inculpatul bunul mers al cercetării judecătorești sau cum ar putea acesta să influențeze administrarea probelor.

În recurs nu s-au administrat mijloace materiale de probă.

Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele:

Prin actul de sesizare a instanței de fond s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților - pentru comiterea infractiunii de talharie prevazuta de art. 211 alin.1, alin.2 lit.a, alin.2¹lit.a,b,c si alin.3 pen. pentru comiterea infractiunii de talharie prevazuta de art. 211 alin.1, alin.2 lit.a, alin.2¹lit.a,b,c si alin.3 pen. cu aplicarea art. 37 lit.b pen. pentru comiterea infractiunii de complicitate la talharie prevazuta de art.26 pen. rap. la art. 211 alin.1, alin.2 lit.a, alin.2¹lit.a,b,c si alin.3 pen. si tentativa de furt calificat prevazuta de art. 20 rap. la art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a,c,g,i pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen. si pentru comiterea infractiunii de talharie prevazuta de art.26 pen. rap. la art. 211 alin.1, alin.2 lit.a, alin.2¹lit.a,b,c si alin.3 pen. retinandu-se în sarcina acestora ca, la data de 10.11.2008, in jurul orei 16,oo, in baza unei intelegeri prealabile, inculpatul -, impreuna cu inculpatul, ajutat fiind de inculpatii si, au patruns cu forta, mascati cu cagule, in locuinta partilor vatamate si a, din orasul Harsova, au imobilizat pe cea din urma parte vatamata prezenta la domiciliu, au amenintat-o cu o sabie, exercitand violente, creindu-i leziuni pentru care a necesitata 30-35 de zile de ingrijiri medicale, ce i-au pus in primejdie viata si au sustras din seiful pastrat in imobil sumele de 140.000 euro si 7 miliarde lei.

Curtea constată că nu sunt temeinice motivele de recurs ale inculpaților privind inexistența probelor temeinice privind vinovăția acestora.

Astfel, presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, rezultă din următoarele mijloace de probă administrate în cauză: plângerea părților vătămate și a coroborată cu raportul de expertiză întocmit de Institutul pentru Tehnologii și CD intitulat "imagini ", raportul din data de 11.11.2008 al lucrătorului de poliție din cadrul Poliției orașului Hârșova, procesele verbale de identificare inculpați din datele de 12 și 13 noiembrie 2008, rapoartele de investigații privind inculpații, procesul verbal privind traficul convorbirilor și comunicărilor din data de 10.11.2008, procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate pentru posturile telefonice utilizate de către inculpați, procesele verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și informatice, raportul de constatare tehnico-științifică fonoscopică nr. -/05.05.2009, declarațiile martorilor, G, fiind îndeplite astfel cerințele art. 143 Cod procedură penală.

În mod corect instanța de fond a reținut că temeiul prev. de art. 148 lit. f proc.pen. avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă și în present, având în vedere că circumstanțele săvârșirii faptei, respectiv pe timp de zi, folosind cagule trase pe față, folosirea de violențe fizice asupra persoanelor vătămate pentru a obține date pentru deschiderea seifului cu bani, contributia a mai multor personae la săvârșirea faptei, cu un rol bine definit, iar consecintele acestora sunt dintre cele mai grave, fiind atinse si valorile sociale ce vizeaza patrimoniul persoanei, dar si valorile sociale ce vizeaza dreptul la viata, aceste aspecte fiind de natura sa induca un sentiment de insecuritate in randul comunitatii din care fac parte si inculpatii.

Curtea apreciază că prin o durată de 9 luni nu s-a depășit o durată rezonabilă a arestului preventive, având în vedere complexitatea deosebită a cauzei, probatoriul amplu administrat în cauză și că amânarea cauzei a fost determinată și de conduita inculpaților ( care nu și-au angajat apărători în timp util, solicitând termen în acest sens ), precum și de conduita apărătorilorr aleși ai inculpaților ( care nu au pregătit apărarea în mod corespunzător, solicitând termen pentru studierea dosarului ).

În mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că mentinerea starii de arest preventiv se impune pentru o buna derulare a procesului penal, mai ales ca cercetarea judecatoreasca nu s-a demarat, inculpatii nu au fost audiati si ar exista pericolul ca acestia sa influienteze probele ce urmeaza sa fie administrate in cauza.

Prin urmare, nefiind îndeplinite cerințele art. 139.proc.pen. cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea formulate de inculpati nu sunt întemeiate, avand in vedere ca temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive nu s-au schimbat, iar circumstantele personale ale inculpatilor nu pot sa primeze in fata circumstantelor reale, astfel că în mod correct au fost respinse de către prima instanță.

Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b proc.pen. tribunalul va respinge recursurile declarate de către cei patru inculpați și va menține încheierea recurată.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat în recurs vor fi suportate de către cei patru recurenți inculpați, potrivit art. 192 alin. 2,4.proc.pen. în cuantum de câte 200 lei pentru fiecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. "b" cod procedură penală

Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații,- deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din data de 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.

Obligă pe recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei, fiecare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - - -

- -

GREFIER,

Jud.fond:

Red.. Jud. -

Tehnodact. Gref.

2 ex./09.10.2009

Președinte:Marius Cristian Epure
Judecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Dan

#Judecator Marius Cristian Epure

Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 562/2009. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 562/2009. Curtea de Apel Constanta