Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 563/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂNR.563/
Ședința publică din data de 5 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații, și- deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din data de 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, conform art. 297 cod procedură penală se prezintă recurenții inculpați, și, toți în stare de arest și asistați de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea art. 176 - 181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 Cod procedură penală părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Curtea, nu are de invocat excepții din oficiu conform art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții inculpați, și, apreciază încheierea Tribunalului Constanța ca fiind nelegală și netemeinică întrucât, în mod greșit instanța de fond a apreciat că temeiurile inițiale care au stat la baza luării acestei măsuri, subzistă. Instanța a greșit când a apreciat că, dispozițiile art. 143, 146 li art. 148 alin. 1 cod pr. penală, subzistă la nivel de probe dat fiind momentul procesual. Se reține că rezultă existența unor indicii temeinice însă se ignoră că, indiciile nu mai pot justifica menținerea arestării preventive. O bănuială puternică poate justifica măsura in faza de urmărire penală, insă, în faza judecății trebuie să existe probe. La fila 4 in alin. 1 se arată că, cercetarea judecătorească nu a început. In mod corect s-a constatat existența unor indicii însă, nu este suficient pentru a se menține starea de arest a inculpaților. Modul în care se recunoaște existența unor probe rezultă din rechizitoriu. Față de ceilalți trei inculpați nu sunt probe și s-a disjuns cauza. Solicită să se constate că lipsesc probele directe de vinovăție. Este un argument in favoarea inculpaților. In alin. 3 fila 4 din încheiere, se reține că inculpații ar pregăti săvârșirea unei noi infracțiuni. Trebuie să rezulte însă intenția inculpaților de a săvârși o nouă infracțiune din actele dosarului. Consideră că, instanța de fond, trebuia să meargă la proba din dosar care justifică această concluzie. Ea nu a urmărit condiția prevăzută de lege și nu a indicat în concret actul sau proba care justifică această precizare. Sunt 3 luni de zile și, instanța de fond nu a audiat martorul, care trebuia citat și audiat cu privire la existența dispozițiilor art. 148 lit. c cod pr. penală. Acel proces verbal nu face nici o referire la și și face referire exclusiv la inculpatul. Consideră că nu există argumente că cele menționate în acest proces verbal sunt reale, pentru că nu s-a administrat nemijlocit de către instanță această probă. Existența disp. art. 148 lit. f cod pr. penală in prezenta cauză, a fost analizată de către Curtea de APEL CONSTANȚA prin încheierea din 28 aprilie 2009 prin raportare la infracțiunea cu privire la care sunt trimiși în judecată inculpații. După această dată, trebuie să se vină cu argumente noi pentru că, ei s-au prezentat și au respectat obligațiile impuse de instanță. Instanța de fond nu are însă argumente cu care să demonstreze că, inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii Tribunalului Constanța, aplicarea art. 160 al. 2 cod pr. penală cu ref. la art. 139 alin. 1 cod pr. penală si art. 145, 1451cod pr. penală și înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, justificată de inexistența disp. art. 148 lit. c și f cod pr. penală, măsură care acoperă necesitatea bunei desfășurări a procesului penal.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților. S-a făcut trimitere la considerentele încheierii Tribunalului Constanța însă apărătorul nu vorbește nimic despre probele verosimile existente. La 9 iulie 2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, iar temeiurile au fost verificate de către Curtea de APEL CONSTANȚA in recursurile inculpaților și s-a constatat că nu au apărut elemente noi care să justifice o altă măsură preventivă. Raportat la acest moment procesual, urmează ca instanța de recurs să respingă recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
A:
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Constanța, prin încheierea de ședință din 30 septembrie 2009, în baza art. 3002pr.pen.rap. la art 160 al.1 și al.3 pr.pen. a menținut măsura arestării preventive față de inculpații,și -deținuți în Penitenciarul Poarta -Albă,jud,C, dispusă prin încheierea de ședință din data de 09.07.2009 a Tribunalului Constanța (dosar nr-).
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța - secția de urmărire penală nr.60/P/2008 din data de 23.6.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
- -pentru săvârșirea infracțiunilor de: tentativă de omor calificat prev.de art.20 pen.rap.la art.174-175 lit.i)pen,și de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art.323 al.1 pen,cu aplic.art.33 )pen;
--- pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la tentativă de omor calificat prev.de art.26 pen.rap.la art.20 pen.rap.la art.174-175 lit.i)pen, de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art.323 al.1 pen.de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev.de art.279 al.1 pen.cu aplic.art.33 )pen;
--pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la tentativă de omor calificat prev.de art.26 pen.rap.la art.20 pen.rap.la art.174-175 lit.i)pen,de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art.323 al.1 pen.și de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev.de art.279 al.1 pen.cu aplic.art.33 lit.a)pen;
Măsura arestării preventive s-.a dispus față de inculpații, și prin încheierea de ședință din data de 09.07.2009 a Tribunalului Constanța (dosar nr-),care a fost menținută,prin decizia penală nr.418/P/14.09.2009 a Curții de APEL CONSTANȚA (dosar nr-),în condiții de legalitate și temeinicie cu respectarea atât a condițiilor de formă cât și a celor de fond.
1) Potrivit art.300 ind.2 pr.pen.rap.la art.160b)al.3 pr.pen.când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
--În acest moment procesual când cercetarea judecătorească nu a început,doar a fost sesizată instanța cu rechizitoriu, inculpații nu au fost ascultați în mod nemijlocit de către instanță și nu s-au administrat probe, se constată că subzistă temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive la data de 09.07.2009.
Justificarea menținerii acestei măsuri de excepție se întemeiază pe persistența indiciilor temeinice,în sensul de motive verosimile, ale comiterii infracțiunilor pentru care fiecare dintre inculpați a fost trimis în judecată și este cercetat,în sensul disp.art.143 al.1 pr.pen.în referire la art.681pr.pen.și art.5 par.1 lit.c)și anume din datele existente în cauză ar rezulta presupunerea rezonabilă că aceștia ar fi comis respectivele fapte ce li se rețin în sarcină.
-- Referitor la cazul prevăzut de art.148 al.1 lit.)pr.pen.se apreciază că acesta subzistă în raport de materialul probator aflat la dosarul cauzei,care nu a fost completat din data de 09.07.2009,și din care ar reieși că inculpații aflați în stare de libertate,ar putea pregăti săvârșirea și a unor noi infracțiuni.
-- Rămâne incident cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 al.1 lit. f)pr.pen deoarece fiecare dintre inculpați este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni sancționate exclusiv cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani(în considerarea disp.art.136 al.6 pr.pen) iar prin lăsarea în libertate a acestora, se apreciază, că s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică.
În reținerea acestei stări de pericol se are în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor,împrejurările concrete în care se reține în rechizitoriu că s-ar fi acționat,prin utilizarea unei arme de foc,din care s-a tras de mai multe ori,asupra părții vătămate,la ore târzii din noapte,și în loc public,într-un cartier de blocuri de locuințe,cauzându-i-se victimei leziuni grave ce i-au pus acesteia viața în primejdie prin hemoragie internă și externă,în zone vitale,necesitând pentru vindecare un an de zile de îngrijiri medicale,impactul social negativ,sentimentul de neliniște,de teamă ce s-ar crea,în prezent, în rândul colectivității că persoane cercetate pentru astfel de fapte grave ar putea fi lăsate în libertate.
Soluția este de altfel în acord și cu exigențele art.52pr.pen.și art.6 par.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu Jurisprudența CEDO,fiecare inculpat beneficiind într-adevăr de prezumția de nevinovăție și de regula judecării persoanei în stare de libertate,dar anumite împrejurări particulare,deosebite au prioritate în protejarea precumpănitoare a ordinii publice față de interesul individual.
Fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 3002pr.pen.în referire la art.160b)al.3 pr.pen.subzistând temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive, pentru realizarea și a scopului pentru care s-a dispus această măsură de excepție,în sensul disp.art.136 al.1 pr.pen, se impune restricționarea în continuare,provizorie și limitată în timp a dreptului fundamental la libertate al inculpaților,sens în care se va menține măsura arestării preventive a inculpaților, și.
2)Referitor la cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de către inculpați,prin apărător,pe temeiul art.1602 al.3pr.pen..se constată că nu sunt satisfăcute cerințele acestui text de lege.
În perioada scursă de la data luării măsurii arestării preventive,respectiv 09.07.2009, nu au intervenit elemente noi,care să conducă la înlăturarea temeiurilor inițiale,cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească nici nu a demarat.
Intervalul de timp scurs,nu conduce în mod automat și la inexistența temeiurilor inițiale,fiind necesar a se reține și alte criterii precum gravitatea faptelor,pericolul concret reprezentat de lăsarea în libertate a inculpaților,rezonanța socială negativă, valorile sociale pretins a fi lezate și ocrotite de normele penale.
În raport de aceste considerente, nu apare ca fiind justificată cererea formulată de inculpați, prin apărător, de revocare a măsurii arestării preventive.
În termen legal împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, criticând-o ca nelegală și netemeinică, în esență cu privire la faptul că, față de nivelul indiciilor temeinice reținute cu ocazia arestării preventive, pe timpul judecății acestea nu au mai fost consolidate prin probe, lipsind probe directe de vinovăție.
De asemenea, recurenții au criticat încheierea recurată și sub aspectul unor neregularități apărute și invocate cu ocazia arestării preventive, considerând nelegală sub acest aspect măsura arestării.
De asemenea, în subsidiar au apreciat că temeiurile inițiale s-au modificat și impun aplicarea art. 139 alin. 1 cod pr. penală.
Verificând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, curtea apreciază recursurile ca fiind nefondate.
Astfel, pe de o parte criticile vizând lipsa de temeinicie a indiciilor și modalitatea de dovedire a acestora, nu sunt elemente noi ci au mai fost examinate de instanță prin parcurgerea a două grade de jurisdicție cu ocazia luării măsurii arestării preventive și a exercitării controlului judiciar în calea de atac a recursului împotriva hotărârii primei instanțe prin care s-a luat această măsură.
Ca atare, în lipsa unor elemente noi apărute și cunoscute ulterior verificării de către instanță în cadrul sus menționat, aceste critici nu mai pot fi valorificate la momentul procedural al verificării prevăzute de art. 3002cod pr. penală.
În plus, argumentația inculpaților privind necesitatea consolidării prin probe directe, pe timpul judecății, a presupunerii rezonabile reținută cu ocazia arestării pe timpul urmăririi penale, nu are susținere normativă, nici în dreptul intern aplicabil și nici în normele Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, interpretată potrivit jurisprudenței
În cauză, temeiurile inițial reținute subzistă neschimbate și conferă caracter de legalitate și temeinicie încheierii recurate.
Nu au apărut elemente noi de natură să schimbe această situație în fapt și în drept și ca atare, recursurile de față apar ca nefondate, urmând a fi respinse ca atare, cu aplicarea corespunzătoare a disp. art. 192 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații, și- deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din data de 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Obligă pe recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei, fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
- -
GREFIER,
Jud.fond:
Red.. Jud. MC. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./8.10.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Dan Iulian Năstase
