Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 57/
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier
-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
-Serviciul Teritorial Galați
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și - deținuți în Penitenciarul Galaț i împotriva încheierii de ședință din 14.01.2010 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Galați.
La apelul nominal, au răspuns inculpatul asistat de apărător ales -av., asistat de apărător desemnat din oficiu -av. în substituirea dnei.av. și inculpatul Petro asistat de apărător ales av. în substituirea d-lui.av..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebați fiind, inculpații, Petro și, precizează că își mențin recursurile declarate.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Având în vedere că inculpatul a mai declarat recurs împotriva aceleiași încheieri, respectiv împotriva încheierii din 14 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Galați, Curtea pune în discuție inadmisibilitatea recursului declarat de acesta.
Avocat, apărătorul recurentului-inculpat arată că la acel moment s-a declarat recurs împotriva încheierii din punct de vedere al cererii de liberare provizorie.
Reprezentantul Ministerului Public, precizează că la data de 20 ianuarie 2010, Curtea de APEL GALAȚI, în dosarul nr- a soluționat recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii din 14 ianuarie 2010. Având în vedere că în cauză există deja o instanță care s-a pronunțat asupra recursului declarat de inculpatul, apreciază recursul inadmisibil, în cauză existând autoritate de lucru judecat.
În replică, av., precizează că recursul anterior a fost analizat, discutat și ulterior respins de Curtea de Apel. Inculpatul în mod explicit a criticat acea încheiere din punct de vedere al cererii de liberare provizorie care a fost respinsă de Tribunalul Galați, în timp ce a atacat încheierea numai cu privire la arestarea preventivă. Urmează ca instanța să aprecieze dacă în cauză este vorba despre două recursuri care privesc același motiv al încheierii. În opinia sa, consideră că recursurile au cu totul temeiuri diferite, nu poate fi declarat un recurs din mai multe motive.
Inculpatul având cuvântul, arată că susține părerea apărătorului său.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul, av., apreciază că la momentul pronunțării Tribunalul Galația avut în vedere atât natura cât și specificul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată în stare de arest, dar nu a avut în vedere latura complexă atât a infracțiunilor în general cât și a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Infracțiunea săvârșită nu este o infracțiune cu violență, cuantumul este mediu, nu au fost produse rezultate păgubitoare ireversibile astfel că, la un moment dat, când va fi sau nu condamnat, dacă se va constata vinovăția, va trebui să repare acel prejudiciu eventual produs astfel încât rezultatele păgubitoare nu sunt definitive și ireversibile. Nu s-a reținut faptul că a colaborat cu organele de anchetă prezentându-se atât la audieri la urmărirea penală, cât și faptul că a dat declarații complete la faza de cercetare și a înțeles să ajute organele prin probele solicitate chiar de el la lămurirea situației de fapt dedusă judecății. Având în vedere că a trecut mai multe de 1 an de la luarea măsurii arestării preventive, consideră că temeiurile nu mai există și la acest moment ar trebui luate în considerare probele în concret atât cele existente cât și cele care vor fi adminJ. în continuare la faza de cercetare judecătorească. Apreciază că aceste probe care să justifice menținerea măsurii arestării preventive nu mai subzistă solicitând instanței înlocuirea acesteia cu o măsură care să-i permită inculpatului continuarea cercetării judecătorești în stare de libertate pentru o mai bună administrare a justiției.
Pentru inculpatul Petro, av., critică hotărârea instanței de fond prin care a fost menținută în continuare măsura arestării preventive. Solicită admiterea recursului motivat de faptul că, în opinia sa, la acest moment temeiurile s-au schimbat, nu mai subzistă, având în vedere că la luarea măsurii arestării preventive au fost audiați inculpații, a fost administrată proba cu martori, s-au admis cereri de efectuare a expertizei, procesul penal în această fază având un probatoriu destul de amplu iar din întreg ansamblu probator rezultă clar că inculpații nu prezintă un pericol pentru ordinea publică dacă instanța ar fi hotărât ca aceștia să fie cercetați în continuare sub imperiul unei alte măsuri preventive, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara.
Totodată, a mai arătat că inculpatul a fost audiat în anul 2006 iar propunerea de arestare preventivă s-a făcut după o lungă perioadă de timp, respectiv la sfârșitul anului 2008, interval de timp în care s-au efectuat acte de urmărire penală și în care inculpatul nu a fost considerat ca prezentând un pericol pentru ordinea publică. În acești doi ani situația nu s-a schimbat cu nimic, a fost cercetat în stare de libertate și nu în stare de arest preventiv și fără a se cunoaște, la sfârșitul anului 2008 fost luată această măsură, cea mai restrictivă. Inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică -lucru dovedit cu perioada cât nu a fost arestat, timp în care organele de urmărire penală ar fi putut oricând efectua descinderi la depozitul de produse petroliere din localitatea, dar acest lucru nu s-a făcut. Apreciază că arestarea preventivă la acest moment a depășit un interval de timp, o durată rezonabilă, și întărind susținerea sa, arată că, prin sentința penală nr. 326/2009 pronunțată la 22 iunie 2009, Tribunalul Galația apreciat că se impune restituirea cauzei la Parchet ocazie cu care a dispus și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. La acel moment instanța în motivarea sa a apreciat că deja arestarea preventivă atinsese acea perioadă rezonabilă motiv pentru care în viziunea acesteia se impunea înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă -cea de a nu părăsi țara. Din probele adminJ. nu rezultă că inculpatul prezintă un pericol pentru ordinea publică după cum a sesizat și motivat și instanța când s-a propus măsura arestării preventive - fiind vorba de infracțiuni de patrimoniu, economice unde de regulă pentru aceste infracțiuni inculpații sunt cercetați în stare de libertate și nu de arest.
Față de acest aspect și față de faptul că a fost depășită cu mult durata rezonabilă, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură - cea de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că, opinia sa nu corespunde cu cea a apărării ci este susținută de hotărârile Tribunalului și ale Curții de Apel care au fost redate la momentul la care s-a dispus arestarea preventivă în cauză. Nici temeiurile și nici probele nu s-au schimbat. Este foarte adevărat, că în cursul cercetării judecătorești s-a dat curs unor cereri de probatoriu dar care nu s-au efectuat fiind vorba despre cele două expertize unde există posibilitatea să schimbe situația de fapt dar există și posibilitatea să susțină situația de fapt reținută de procurori prin rechizitoriu.
, faptul că nici temeiurile și nici probele nu s-au modificat și nemodificându-se, vine să justifice fără nici un fel de echivoc și fără nici un fel de dubiu, că se impune măsura arestării preventive. Faptele săvârșite de inculpați sunt fapte foarte grave, fapte care în faza de urmărire penală au fost probate și susținute cu cercetările care au avut loc. Pe parcursul cercetării judecătorești atât cât s-a făcut, martorii în cauză audiați n-au venit să schimbe cu absolut deloc situația vreunuia dintre inculpați și nici a situației de fapt reținută prin rechizitoriu, motiv pentru care corect Tribunalul Galați la 14 ianuarie 2010 constatat că nu există motive pentru care ar putea să nu mențină măsura arestării preventive.
În concluzie, solicită menținerea măsurii arestării preventive având în vedere motivele arătate, instanța neavând motiv să schimbe sau să înlocuiască măsura arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, respectiv cu cea de a nu părăsi țara pentru că o astfel de schimbare ar putea fi justificată doar de o împrejurare care ar veni să justifice situația de fapt sau situația vreunui inculpat. Or, neexistând o astfel de situație, apreciază că măsura arestării preventive se justifică și a fost corect menținută de o instanță a cărei hotărâre în opinia sa este temeinică și legală.
În ultimul cuvânt, inculpatul Petro, precizează că este de acord cu cele susținute de apărătorul său.
Inculpatul, arată că este de acord cu cele arătate de apărătorul său.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 14.01.2010 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Galațis -au respins cererile privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații, și, ca fiind nefondate.
S-a respins, ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În baza art 1604.pen.Cod Penal s-a admis cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpata și s-a dispus punerea în libertate provizorie pe cauțiune a acesteia după rămânerea definitivă a încheierii, dacă nu este arestată în altă cauză.
S-a dispus ca pe timpul liberării provizorii inculpata să respecte următoarele obligații:
-să nu depășească limita teritorială de domiciliu ( orașul M ) decât în condițiile și la termenele stabilite de instanță,
-să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemată,
-să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiește conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată,
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea soluției și să nu dețină, să folosească și să nu poarte nici o categorie de arme,
-să nu se apropie, să nu comunice direct ori indirect cu nici unul dintre ceilalți inculpați în cauză și cu nici unul dintre martorii din lucrări.
S-a atras atenția inculpatei că, în caz de încălcării cu rea credință a obligațiilor care îi revin se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
În conformitate cu dispozițiile art. 160 alin 3.pen.Cod Penal raportat la art. 3002.pen Cod Penal s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților Petro, și.
Prin decizia penală nr.25/R/15.01.2010 a Curții de APEL GALAȚIs -a admis recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Biroul Teritorial Galați, încheierea din 14.01.2010 fiind desființată în parte, numai în ceea ce o privește pe inculpata. În rejudecare s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpata și s-a menținut măsura arestării preventive luată față de aceasta.
Prin decizia penală nr.34/20.01.2010 a Curții de APEL GALAȚIs -au respins recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Galați la data de 14.01.2010 în dosarul nr-.
Împotriva aceleiași încheieri au declarat recurs inculpații, precum și inculpatul, cererile fiind înregJ. pe rolul Curții de APEL GALAȚI sub nr-. Inculpații au susținut prin apărători cât și personal, motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii penale.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și cercetarea în stare de libertate.
Analizând încheierea atacată, conform dispozițiilor art.3856Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și și ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul pentru următoarele considerente:
În ce îi privește pe inculpații și se constată că Tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 160 alin 3.pen.Cod Penal raportat la art. 3002.pen Cod Penal, apreciind că în cauză există probe temeinice cu privire la săvârșirea faptelor penale reținute în sarcina lor și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate.
Faptele reținute în sarcina inculpaților sunt infracțiuni deosebit de grave, pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, menținerea măsurii arestării preventive fiind pe deplin justificată
Datele care circumstanțiază faptele pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaților recurenți creează o stare de pericol, de insecuritate atât pentru raporturile dintre stat și contribuabil, cât și pentru cetățeni, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte.
Faptul că inculpații și sunt bănuiți că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt arestați preventiv nu îi privează de dreptul inițial de a fi prezumați nevinovați până la momentul dovedirii vinovăției, în condițiile legii, conduita bună manifestată ulterior punerii sub acuzare nefiind în măsură să înlăture bănuiala plauzibilă că aceștia ar fi comis infracțiunile pentru care sunt cercetați și nici că ar fi incidente dispozițiile art.139 cpp, privind revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive.
Curtea, analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 paragr.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența Curții de la Strasbourg, apreciază că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi împotriva Franței), astfel că, administrarea unor probe noi și efectuarea altor activități (astfel cum au fost reținute de prima instanță) în vederea finalizării cercetării judecătorești, impun privarea de libertate în continuare a inculpaților.
Se constată, așadar, că în mod corect Tribunalul a menținut măsura arestării preventive raportându-se atât la datele care circumstanțiază infracțiunile reținute în sarcina inculpaților și, cât și la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate, nefiind întrunite condițiile art.139 Cod procedură penală privind înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive.
Cum asupra recursului declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri Curtea s-a pronunțat prin decizia penală nr.34/20.01.2010, se constată că recursul care face obiectul dosarului nr- apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Pentru toate aceste considerente recursurile inculpaților și vor fi respinse ca nefondate, iar cel al inculpatului ca inadmisibil conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b, respectiv art. 38515pct.1 lit.a Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 14.05.1970 CNP - -- deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii din 14.01.2010 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Galați.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 10.08.1956, CNP- -) și (fiul lui Petro și, născut la data de 15.01.1980, CNP- - - deținuți în Penitenciarul Galați ) împotriva aceleiași încheieri.
Obligă pe recurenții și Petro la plata sumei de câte 30 lei fiecare și pe inculpatul la plata sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul în sumă de 100 lei se va vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored: /2 ex.
02.02.2010
Fond:
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Mița Mârza, Marcian Marius
