Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 58/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITE ȘTI
SECȚIA PENAL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 58/
Ședința public din 25 Ianuarie 2010
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--, judector
Judector: --- -
Judector: - -
Grefier:
- Serviciul Teritorial Pite ști reprezentat prin
G - procuror
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de inculpatul, aflat în Penitenciarul Coliba ș i, împotriva încheierii de ședinț din 7 ianuarie 2010, pronunțat de Tribunalul Arge ș în dosarul nr-.
La apelul nominal, fcut în ședința public, a rspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza delegației nr.347/2010 emis de Baroul Arge
Procedura, legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care învedereaz c aprtorul ales al recurentului-inculpat, avocat, a depus la dosar cerere prin care arat c este în imposibilitate de a se prezenta la acest termen din motive obiective, solicitând judecarea cauzei cu aprtor din oficiu.
Recurentul-inculpat, personal, arat c este de acord cu aprtorul desemnat din oficiu.
Curtea încuviințeaz avocatului din oficiu s ia legtura personal cu inculpatul.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constat recursul în stare de judecat și acord cuvântul asupra acestuia.
Avocatul din oficiu, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicit admiterea recursului, casarea încheierii și, în principal, revocarea msurii arestrii preventive, apreciind c nu mai subzist temeiurile avute în vedere la luarea acestei msuri, ținându-se seama, totodat, de faptul c nu are antecedente penale și a recunoscut svârșirea faptei.
În subsidiar, solicit înlocuirea msurii arestrii preventive cu obligarea de a nu prsi localitatea sau țara, prev.de art.136 alin.1 lit.b sau c Cod procedur penal.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținându-se încheierea atacat ca legal și justificat, impunându-se în continuare privarea de libertate.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, solicit cercetarea sa în stare de libertate, precizând c se afl la prima fapt, recunoscând și regretând fapta.
CURTEA
Din actele și lucrrile dosarului, constat urmtoarele:
Prin încheierea din 7 ianuarie 2010, Tribunalul Arge șar espins cererea de revocare a msurii arestrii preventive formulat de inculpatul, prin aprtor.
A respins cererea de înlocuire a msurii arestrii preventive cu msura obligrii de a nu prsi localitatea, formulat de inculpatul, prin aprtor.
În temeiul disp. art. 300/2 rap. la art. 160/b a C.P.P. menținut starea de arest preventiv a inculpatului, fiul lui și, nscut la data de 11.09.1985 în mun. B, domiciliat în B,-,. 31,.1,.41, sector 3, CNP -.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut c în perioada de 04.03 - 09.03.2009 inculpatul a oferit spre vânzare și a vândut, fr drept, în schimbul sumei de 850 lei, cantitatea de 3,75 drog de mare risc (heroin), colaboratorului sub acoperire desemnat în cauz, fiind surprins în flagrant de organele de urmrire penal.
Prin încheierea nr. 15/CC din 10.03.2009 a Tribunalului Arge ș - Secția Penal s-a dispus arestarea preventiv a inculpatului pe o perioad de 29 de zile, reținându-se, potrivit art. 148 alin. 1 lit. f c C.P.P., pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și exist probe c lsarea în libertate a inculpatului prezint un pericol concret pentru ordinea public. Ulterior trimiterii în judecat msura arestrii preventive a fost menținut de instanț conform art. 300/2 rap.C.P.P. la art.160/b, soluție confirmat de instanța de control judiciar.
Conform dispozițiilor art. 3002Cod procedur penal raportat la art. 160 Cod procedur penal în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizata trebuie s verifice, în cursul judecții, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia msurii arestrii, iar dac instanța constat c temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau c exist temeiuri noi care justific privarea de libertate dispune, prin încheiere motivat, menținerea arestrii preventive.
Procedând în acest mod la verificarea legalitții și temeiniciei msurii arestrii preventive, conform art. 3002Cod procedur penal raportat la art. 160 Cod procedur penal, instanța a reținut c temeiurile ce au determinat luarea msurii arestrii preventive a inculpatului subzist și impun în continuare privarea de libertate pentru urmtoarele considerente:
În speț este îndeplinit condiția prevzut de art. 143 Cod procedur penal, probatoriul administrat în faza de urmrire penal conferind suficiente indicii temeinice care justific presupunerea rezonabil c inculpatul este autorul faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecat, în acest sens tribunalul având în vedere declarațiile martorilor, ale inculpatului, procesele verbale încheiate cu ocazia prinderii în flagrant, procesele verbale de percheziție.
Tribunalul nu și-a însușit susținerea inculpatului în sensul c nu exist probe din care s rezulte clar vinovția sa, întrucât în aceast faz procesual msura preventiv este condiționat de existența indiciilor temeinice, care, așa cum s-a artat, rezult din probatoriul administrat în faza de urmrire penal.
De altfel, CEDO a statuat, cu valoare de principiu, c nivelul de certitudine al probelor pe care se întemeiaz decizia referitoare la msura preventiv nu poate și nu se impune a fi tot atât de ridicat precum în cazul soluționrii pe fond a cauzei - Murray contra Anglia.
În ceea ce privește condiția pericolului concret pentru ordinea public instanța nu a primit susținerea inculpatului în sensul absenței unor probe certe din care s rezulte periculozitatea lui pentru ordinea public, cât timp pericolul pentru ordinea public desemneaz o stare ce ar putea periclita în viitor normala desfșurare a unui segment din relațiile sociale protejate în cadrul ordinii publice, respectiv acela care compun obiectul juridic al infracțiunii cu privire la care sunt indicii c a fost comis de inculpat.
Aceast stare de pericol se deduce din datele existente în cauz, privitoare la împrejurrile și modul de desfșurare a activitții infracționale - în mod continuat, de scopul urmrit - obținerea unor sume de bani în mod ușor cât și la riscul de a fi reluat de ctre inculpat în stare de liberate, cât vreme acesta precizeaz în declarațiile date la parchet c se ocup de mai mult timp de traficul de droguri în scopul achitrii unei datorii și formuleaz chiar un denunț împotriva altor persoane trimise în judecat pentru aceeași infracțiune, persoane de la care s-ar fi aprovizionat cu stupefiante în vederea vânzrii ulterioare.
Pe de alt parte, disp art. 136 alin 8 Cod pr. pen. impun, între altele, drept criteriu de apreciere cu privire la msurile preventive, pericolul social al faptei, întrucât gradul acestuia este un indicator al gravitții afectrii ordinii publice.
Activitatea infracțional pentru care este cercetat inculpatul prezint un grad sporit de pericol social, având în vedere c prin acest gen de fapte se atenteaz la sntatea și viața celor crora li se creeaz dependenț faț de aceste narcotice. De asemenea, în ultimul timp se constat c una din principalele probleme ale societții noastre o constituie creșterea nivelului cererii de droguri în rândul populației și îndeosebi al tinerii generații, împrejurare de care profit traficanții de droguri,ca și în speța de faț, în scopul obținerii unor venituri ilicite pe seama acestor persoane.
Cu privire la durata rezonabil a detenției, CEDO a subliniat în jurisprudența sa c aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie s se fac raportat, între altele, la circumstanțele fiecrui caz în parte.
Totodat s-a subliniat de ctre CEDO c, dac un acuzat-deținut are dreptul la tratarea cu prioritate a cauzei sale, cu celeritate deosebit aceast situație nu trebuie s stânjeneasc în niciun fel eforturile magistraților de a face deplin lumin în cauza respectiv. Dup cum se observ, în cauza de faț nu s-a început cercetarea judectoreasc, aprând evident c pentru aflarea adevrului este absolut necesar audierea inculpaților,a martorilor invocați în rechizitoriu, instanța apreciind c pentru a servi drept temei al hotrârii judectorești, probele strânse în cursul urmririi penale trebuie verificate de ctre instanța, în ședinț public, în mod nemijlocit, oral și contradictoriu.
Chiar dac administrarea acestor probe necesare stabilirii adevrului presupune o prelungire în timp a procesului, aceasta nu implic în mod direct punerea în libertate a inculpatului, avându-se în vedere c, așa cum am artat mai sus, subzist temeiurile care au determinat arestarea preventiv a inculpatului la data de 10.03.2009.
Prima instanț a reținut totodat c aceast întârziere a judecrii cauzei se datoreaz în mare parte unor cereri de amânare formulate de aprtorii inculpaților pentru imposibilitate de prezentare sau în vederea pregtirii aprrii, împrejurri ce nu pot fi imputabile organelor judiciare și nu pot fi avute în vedere la calculul duratei rezonabile.
În ceea ce privește cererile de revocare și de înlocuire a msurii arestrii preventive cu msura obligrii de a nu prsi localitatea instanța a reținut urmtoarele:
Conform disp. art.139 alin. 2.C.P.P. revocarea se dispune când msura preventiv a fost luat cu înclcarea prevederilor legale sau nu mai exist vreun temei care s justifice menținerea arestrii preventive.
Dispozițiile legale mai sus citate nu își gsesc aplicarea în speța de faț, deoarece, nu se pune problema nelegalitții lurii msurii arestrii preventive faț de inculpat și dup cum am artat mai sus subzist temeiul prevzut de art. 148 lit f care C.P.P. a determinat luarea msurii.
S-a constat de asemenea, c și cererea de înlocuire a msurii
arestrii preventive cu msura obligrii de a nu prsi localitatea este nefondat, întrucât nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea msurii arestrii preventive (cel prevzut de art 148 lit f C.P.P.) tribunalul a apreciat c lsarea în libertate a inculpatului prezint pericol concret pentru ordinea public prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfșurare a actului de justiție.
Tribunalul a mai apreciat c lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, împrejurarea c acesta este student, nu sunt de natur a fundamenta concluzia c poate fi cercetat în stare de libertate, având în vedere gravitatea faptei presupus a fi svârșit.
Împotriva încheierii a formulat recurs inculpatul susținând prin aprtor c nu mai exist temeiurile care au determinat arestarea sa, ceea ce atrage revocarea msurii, a recunoscut faptele, iar în antecedenț nu a mai comis infracțiuni.
Curtea, apreciaz nefondat recursul inculpatului.
În acest sens, curtea reține c inculpatul a fost cercetat, fiind ulterior trimis în judecat pentru comiterea în form continuat a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc incriminate de art. 2 alin 1 și 2 din Lg 143/2000 modificat prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin 2.Cod Penal, fiind vorba de vânzarea unei cantitți de 3,75 gr. heroin.
În ziua de 9.03.2009, acesta a fost surprins prin flagrant la domiciliul su, din B, dup ce vânduse investigatorului sub acoperire 10 pungulițe sigilate, conținând aceeași substanț pentru suma de 600 lei.
Prin încheierea din 10.03.2009, în dosarul nr-, Tribunalul Arge șad ispus arestarea preventiv a acestuia, concluzionând c faptele reținute în sarcina sa sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lsarea sa în libertate prezint pericol concret pentru ordinea public.
Așa cum în mod corect a apreciat și prima instanț, unul dintre cele mai importante elemente ce comensureaz pericolul pentru ordinea public este determinat de gravitatea faptelor comise.
În acest sens, s-a pronunțat în nenumrate rânduri și Curtea European a Drepturilor Omului, stabilind c gravitatea unei infracțiuni poate s determine luarea și menținerea arestrii pentru a împiedica svârșirea altor infracțiuni, dac circumstanțele cauzei și în special personalitatea acuzatului determin ca riscul svârșirii unei noi infracțiuni s fie plauzibil, iar msura arestrii adecvat ( cauza Dumont - Maliverg Franței, hot. CEDO din 31.05.2005).
Inculpatul este acuzat de fapte grave, care din nefericire au proliferat îngrijortor în ultima perioad de timp, provocând victime fr excepție în rândul persoanelor tinere.
În acest context, societatea este extrem de receptiv faț de asemenea fapte, rezonanța lor în mediul public manifestându-se energic și de durat.
Ca urmare, nu numai c se simte necesitatea unor msuri ferme și energice împotriva unor asemenea manifestri infracționale, dar mai mult decât atât, este nevoie de a fi înlturat acest pericol pentru ordinea public pe care îl determin dup cum și prima instanț a constatat, lsarea în libertate a inculpatului datorit rezonanței negative a faptelor sale.
În concluzie, însușindu-și soluția primei instanțe, curtea apreciaz c temeiurile arestrii inculpatului nu s-au schimbat și ele impun în continuare menținerea sa în detenție.
În raport cu aceste argumente, ținând seama de dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedur penal, cutea va respinge recursul inculpatului, iar în baza art.192 Cod procedur penal, va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare ctre stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, nscut la data de 11.09.1985 în mun. B, domiciliat în B,-,. 31,.1,.41, sector 3, CNP -, aflat în Penitenciarul Coliba ș i, împotriva încheierii de ședinț din 7 ianuarie 2010, pronunțat de Tribunalul Arge ș în dosarul nr-.
Oblig pe recurentul-inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare ctre stat, din care 100 lei, onorariu avocat oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitiv.
Pronunțat în ședinț public astzi, 25 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITE ȘTI - Secția penal și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judector, Judector,
G - - dr.-
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./15.02.2010.
Jud.fond:.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Gabriel Săndulescu
