Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 586/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr. 3670/2/2009
936/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 586
Ședința publică din data de 24 aprilie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Corina Ciobanu JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Panioglu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 7 aprilie 2009 Tribunalului București Secția Ia P enală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, cu delegația depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat,în baza art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică, întrucât menținerea prevenției inculpatului nu este necesară, nu se justifică și nu mai este legală întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Făcând referiri la prezumția de nevinovăție și la practica CEDO, își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond corect apreciind că, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, este justificată și se impune menținerea prevenției. În baza art. 192 Cod procedură penală solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă ipostaza în care se află, precizează că este consumator de droguri de circa 10 ani, solicită să-i fie admis recursul și să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din data de 7.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul -, în baza art. 300 ind.2 rap. la art. 160 ind. b alin. 3.C.P.P. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că inculpatul este trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 198/D/P/2009 emis de DIICOT - Biroul Teritorial București, pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 și art. 4 al.1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit.a
Cod PenalS-a reținut că, la data de 10.02.2009, inculpatul a vândut martorului denunțător, prin intermediul coinculpatului, două doze de heroină cu suma de 90 lei și a deținut fără drept 0,08 grame de heroină, în vederea consumului propriu, heroină ce fost găsită la percheziția domiciliară efectuată la locuința acestuia.
Prin ordonanța din data de 10.02.2009 ora 23,30 s-a dispus reținerea inculpatului și prin ordonanța nr. 35/11.02.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la inculpat.
La data de 11.02.2009 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 143 și 148 lit. f prin C.P.P. încheierea de ședință a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din aceeași dată.
Prima instanță a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive întrucât aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, iar temeiurile avute în vedere la luarea acesteia se mențin și în prezent.
În motivarea încheierii se arată că din materialul probator existent în cauză, respectiv procesul verbal de redare a declarației martorului, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și cel de înseriere a bancnotelor, raportul de constatare tehnico - științifică, declarațiile inculpatului și ale martorilor, procesul verbal de percheziție corporală și domiciliară, rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
Tribunalul a reținut totodată că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f întrucât C.P.P. inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni ce implică traficul de stupefiante, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce se deduce din gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații în acest dosar, împrejurările comiterii faptei și urmarea produsă, existând temerea că împotriva unor fapte periculoase nu se reacționează prompt.
Instanța a apreciat că infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul tulbură nu numai ordinea juridică dar și mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal și procesual penal, această tulburare fiind susceptibilă de a se repeta în viitor, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății însăși.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, arătând că era numai consumator de heroină, banii fiind destinați pentru cumpărarea drogurilor pentru consum propriu, astfel că nu există indicii temeinice că a comis infracțiunea de trafic de droguri de mare risc; lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești, deoarece a comis ultima faptă penală acum 10 ani.
Examinând recursul declarat de inculpat, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 68 ind.1 C.P.P. având în vedere probatoriul administrat până la acest moment în cauză, respectiv procesul verbal de redare a declarației martorului, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și cel de înseriere a bancnotelor, raportul de constatare tehnico - științifică, declarațiile inculpatului și ale coinculpatului și ale martorilor, procesul verbal de percheziție corporală și domiciliară.
De altfel, inculpatul contestă numai împrejurarea că ar fi comercializat drogurile, susținând că a dorit să îl ajute pe coinculpatul, căruia i-a oferit din dozele proprii și recunoște deținerea și procurarea de heroină în scopul consumului propriu.
Curtea constată că la acest moment procesual există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de droguri reținută în sarcina sa, respectiv declarațiile martorilor audiați în cauză, procesele verbale întocmite de organele de poliție, declarațiile inculpatului și ale coinculpatului, iar în ce privește infracțiunea prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, a cărei comitere inculpatul nu o, există declarația de recunoaștere a acestuia, coroborată cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și raportul de constatare tehnico-științifică, precum și cu procesul verbal de percheziție domiciliară, din care rezultă că în locuința inculpatului au fost găsite două siringi hipodermice și 25 de pastile de diazepam.
În acest stadiu procesual Curtea nu poate analiza sau stabili o anume situație de fapt, acesta fiind atributul exclusiv al instanței de judecată a fondului, astfel că nu poate stabili modalitatea în care a fost comisă infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, și dacă această modalitate se încadrează în norma de incriminare, ci poate analiza numai îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 și 148.
C.P.P.Or, în cauză există suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al.1 și 2 din Legea 143/2000, în modalitatea comercializării - declarațiile martorului cu identitate protejată, declarațiile coinculpatului, date în cursul urmăririi penale, procesele verbale întocmite de organele de poliție.
De asemenea, în mod just prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce reiese din natura și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, din relațiile sociale protejate, și în mod special din împrejurarea că inculpatul este consumator de heroină de o perioadă îndelungată de timp, astfel că există temerea că, odată pus în libertate, va continua activitatea infracțională pentru a-și procura dozele de consum.
Curtea apreciază că menținerea măsurii arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de instanța de fond la pronunțarea soluției în temeiul art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b alin. 3.C.P.P. întrucât urmează a fi finalizată cercetarea judecătorească, cauza fiind amânată în vederea audierii martorilor, ca urmare și a poziției procesuale de nerecunoaștere parțială a celor doi inculpați, precum și în vederea depunerii la dosar a fișelor de cazier judiciar a acestora.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul - inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515punct 1 litera b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 7.04.2009 de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr.-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul - inculpat la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 24.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Ex.2 /11.05.2009
Tribunalul București Secția a II-a Penală
Jud.
Președinte:Corina CiobanuJudecători:Corina Ciobanu, Raluca Moroșanu, Daniela Panioglu
