Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 59/R-MF
Ședința publică din 23 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -,judecător
JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe langa Curtea de Apel Pitești este reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24 decembrie 1976, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 8 dosar.
În baza disp.art. 304 alin.1 cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 din Codul d e procedură penală permite apărătorului să ia legătura cu recurentul, deoarece se află în stare de arest.
Apărătorul recurentului-inculpat și reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, precizeaza că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constata recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 13.01.2009 pronunțata de Tribunalul Argeș și pe fond judecarea în stare de libertate a recurentului-inculpat apreciind că nu mai subzistă condițiile avute în vedere la luarea masurii.
In cauză nu există probe care să dovedească vinovăția inculpatului, nici indicii care să ducă la temerea că, odată pus în libertate acesta ar mai comite o nouă infracțiune.
De asemenea inculpatul nu are antecedente penale, solicitând a se avea în vedere prezumția de nevinovăție a acestuia.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală si temeinică, intrucât temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu au dispărut si nici nu s-au schimbat.
Recurentul-inculpat -, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 38513alin.3 pr.penală, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal, deliberând constată:
Prin încheierea din 13 ianuarie 2009, Tribunalul Argeșa respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul - cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza disp. art. 300/2 rap. la art 160/b pr.pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 24.12.1976 în Cîmpulung, domiciliat în comuna, jud. A, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în cauza sunt întrunite condițiile prev. de art. 136, 143 pr.pen. existând probe și indicii temeinice (coroborarea dintre declarațiile părților vătămate și declarațiile martorilor cu celelalte probe, înscrisuri efectuate, depuse în cauză) privind săvârșirea unor infracțiuni de către inculpat, pedepsite de legea specială cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Întrucât concluziile anterioare, în privința necesității menținerii stării de arest, pentru motivele expuse, contravin total solicitării formulată de inculpat, prin avocatul ales, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, instanța a respins această cerere drept neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul - care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând revocarea arestării preventive întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. În susținerea recursului, inculpatul invocă lipsa probelor de vinovăție și a oricărui indiciu că, odată pus în libertate, acesta ar mai comite o nouă infracțiune.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod procedură penală, curtea constată caracterul nefondat al recursului, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de proxenetism și de trafic de persoane majore și minore, reținându-se că a racolat, cazat și transportat mai multe părți vătămate majore și minore, determinându-le să se prostitueze sau să cerșească în Spania, în scopul obținerii de foloase materiale.
În declarația dată în faza de urmărire penală, acesta nu recunoscut săvârșirea infracțiunilor ce îi sunt imputate.
Față de intențiile inculpatului de a fugi din țară, în vederea sustragerii de la urmărirea penală și de la judecată, curtea apreciază că în mod corect prima instanță a constatat că există un pericol concret pentru ordinea publică și a menținut starea de arest a inculpatului.
În aceste condiții, este irelevantă lipsa antecedentelor penale și nu constituie un argument suficient pentru punerea în libertate a inculpatului.
S-a mai invocat de către inculpat inexistența probelor care să demonstreze vinovăția sa în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
În legătură cu acest aspect, curtea constată că, la luarea și menținerea măsurii arestării preventive este suficient să releve indicii temeinice și probe că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, fiind exclusă, în această procedură, constatarea probelor de vinovăție.
Gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este trimis în judecată și cercetat, justifică menținerea arestării preventive pentru a împiedica săvârșirea de noi infracțiuni.
Aceasta, deoarece, așa cum s-a arătat, inculpatul a avut intenția de a se sustrage de la cercetarea penală, fugind din țară.
În atare condiții, riscul comiterii unor noi infracțiuni este evident.
Concluzionând, curtea observă că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive se mențin și impun starea de arest a inculpatului, având în vedere și escaladarea fenomenului infracțional, în general, dar și în special a infracțiunilor de genul celor reținute în sarcina sa.
Pentru considerentele ce preced, nu ar fi justificată înlocuirea detenției preventive cu una din măsurile preventive dar restrictive de libertate.
Pin urmare, în baza art.385/15pct.1lit.b Cod procedură penală, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - care, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24 decembrie 1976, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul - inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
19.02.2009.
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
