Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 593/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.593/R/MF
Ședința ne publică din 07 octombrie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
Curtea constituită din:
Președinte: dr.G - - președinte instanță
Judecător: dr.- -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 05 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu ia legătura cu recurentul inculpat, după care precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului precizează, de asemenea, că nu mai are cereri de formulat în cauză.
În raport de această situație, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală care au determinat arestarea preventivă a inculpatului. Pericolul pe care acesta în prezintă pentru ordinea publică rezultă din gravitatea infracțiunii comise, din modalitatea în care a săvârșit fapta și nu trebuie pierdut din vedere faptul că, ulterior, a mai lovit o altă persoană aproximativ de aceeași vârstă cu victima. De asemenea, trebuie să se țină seama și de atitudinea indiferentă a inculpatului față de urmarea produsă, acesta neregretând fapta comisă.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513alin.ultim Cod procedură penală, arată că nu el l-a lovit pe, ci alți doi băieți - și - l-au bătut. El a venit cu poliția la fața locului, iar sângere de pe cămașa lui era de la. În prezența părinților, a dat trei declarații.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin încheierea din 5 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vâlcea, s-a menținut, în temeiul dispozițiilor art.300/2 raportat la art.160/b cu aplicația art.160/h alin.2 Cod pr.penală, măsura arestării preventive a inculpatului minor (născut la data de 5 martie 1994, domiciliat în comuna, județul V, -, deținut în Penitenciarul Colibași ).
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanță a reținut:
Prin rechizitoriul nr.378/P/2008, întocmit la data de 8 septembrie 2009 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului minor, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art.174 alin.1 Cod penal, imputându-i-se faptul că, la data de 6 august 2008, prin aplicarea mai multor lovituri cu o piatră în zona capului victimei, a produs decesul acesteia.
Cu soluționarea cauzei a fost sesizat Tribunalul Vâlcea, aceasta făcând obiectul dosarului nr-.
Prima instanță, în motivarea soluției de menținere a măsurii arestării preventive, a constatat că există în continuare temeiurile prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.penală, care au determinat luarea acesteia, în sensul că pedeapsa prevăzută pentru fapta imputată inculpatului minor este mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Impotriva încheierii, inculpatul a formulat recurs, în cererea scrisă neinvocând vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, iar în susținerea orală a solicitat judecarea în stare de libertate.
Examinând hotărârea recurată, în conformitate cu dispozițiile art.385/6 Cod pr.penală, se constată că recursul este nefondat și va fi respins ca atare.
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.160/b alin.2 din Codul d e pr.penală, constatând că nu au încetat temeiurile care au justificat privarea de libertate a inculpatului-recurent, astfel că a menținut măsura arestării preventive.
Această măsură a fost luată în temeiul dispozițiilor art.148 lit.f Cod pr.penală, stabilindu-se că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea imputată inculpatului-recurent este mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol concret este dedus și din împrejurarea că, după săvârșirea faptei imputate, perioadă în care inculpatul-recurent nu a fost arestat, acesta a continuat să aibă o comportare necorespunzătoare, violentă, sens în care i se impută faptul că a lovit tot o persoană în vârstă - 82 de ani - căreia i-a cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; această nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiuni de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor atare fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapt, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Revenind la speță, se constată că inculpatului îi este imputată săvârșirea unei infracțiuni grave comisă în condițiile în care se poate desprinde concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In raport de aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, deoarece examinându-se și din oficiu hotărârea recurată nu au fost constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie ale acesteia. Sub acest aspect nu ar fi justificată nici o măsură alternativă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara menționată în art.136 Cod pr.penală, din moment ce, așa cum s-a precizat, pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului subzistă.
Pe cale de consecință, va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 5 octombrie 2009, dată în dosarul nr- al Tribunalului Vâlcea.
Obligă pe recurent la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh.-, dr.-,
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored.
Ex.3
Jud.fond
9 octombrie 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Marius Gabriel
