Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 593/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 593/2009
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 7 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât subzistă și în prezent temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au intervenit temeiuri noi care să justifice punerea inculpatului în libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- la data de 07.10.2009, s-a dispus, în baza art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b alin. 3 Cod pr. pen. menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că motivele care au determinat luarea măsurii arestării preventive, sunt fundamentate și subzistă și la acest moment.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar la dosarul cauzei există indicii temeinice în sensul prevederilor art. 68/1 care C.P.P. duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată (față de declarația inculpatului, a martorilor, și -, proces-verbal de sancționare contravențională a inculpatului, raport de constatare medico-legală, raport de expertiză medico-legală serologică,
Cu privire la accepțiunea de "indicii temeinice", s-a impus a fi evidențiată împrejurarea conform căreia CEDO a arătat că potrivit art. 5 pragraful 1 din Convenția Europeană, rolul măsurii arestării este și acela de a permite clarificarea sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor, (cauzele și alții, Murray contra Regatului Unit), iar din datele și informațiile existente la dosar rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta incriminată de legea penală.
De asemenea, Curtea Europeană a stabilit că faptele care necesită bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit acuzarea, și cu atât mai puțin cele care permit condamnarea.
Tribunalul a considerat că și cea de a două condiție impusă de art. 148 lit. f este C.P.P. îndeplinită în cauză.
Pericolul concret pentru ordinea publică este determinat în speță de natura și gravitatea faptei imputate, modalitatea și împrejurările în care se presupune că s-a comis aceasta. Mai mult, referitor la "protejarea ordinii publice" s-a pronunțat și CEDO (cauza Setellier contra Franței), care a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății" de natură a justifica detenția preventivă, iar infracțiunea prezumată a fi comisă de inculpat în prezenta cauză constituie o astfel de faptă.
De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că până în prezent durata arestării preventive a inculpatului se află înăuntrul termenului rezonabil, raportat la necesitatea efectuării cercetării judecătorești.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului inculpatul a criticat încheierea atacată, susținând lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Deoarece prezentul recurs nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 Cod pr. pen. instanța va examina, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen.
Din această perspectivă, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța va reține că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Potrivit art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b alin. 1 și 3 Cod pr. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive și, când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere, menținerea arestării preventive.
În speță din actele dosarului rezultă că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv fapta pentru care a fost trimis inculpatul în judecată fiind o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat de comportamentul agresiv al inculpatului, care a avut drept consecință suprimarea vieții unei persoane, de persistența unui sentiment de tulburare în comunitate.
Din perspectiva jurisprudenței CEDO, durata arestării preventive se circumscrie într-un termen rezonabil (inculpatul a fost arestat preventiv la 30.04.2009), iar măsura este proporțională cu gravitatea acuzației.
Întrucât se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, legal și temeinic Tribunalul Sibiua menținut arestarea preventivă, dând eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod pr. pen. urmărindu-se a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Având în vedere că din examinarea cauzei nu rezultă nici existența unui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 7 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. C,
Dact. /2 ex./13.10.2009
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Covaciu
