Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 599/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 599
Ședința publică din data de 03 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 2: Ion Stelian
JUDECĂTOR 3: Vasile Mărăcineanu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 02.05.1974, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 01.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr. 1369,- prin care în baza disp. art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod proc. penală s-a menținut starea de arest a recurentului inculpat, judecat pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol și a uneia de șantaj, prev. de art. 137 alin. 1 cu aplic. art. 37 lit. a și b Cod penal și respectiv art. 194 alin. 1 cu aplic. art. 37 lit. a și b Cod penal și art. 41-42 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat aflat în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu recurentul inculpat și având cuvântul pentru acesta precizează că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile părților în sensul că nu au cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din 01.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a menținut starea de arest, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece are în întreținere un copil minor și s-a prezentat în fața instanței de judecată la fiecare termen.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că subzistă în continuare condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod proc. procedură penală, în sensul că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică ce rezultă din modalitatea de comitere a faptelor, dar și împrejurarea că inculpatul este recidivist, iar anterior a fost condamnat pentru același gen de infracțiuni.
Se solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, precizează că nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, este arestat de un an și o lună, motive pentru care solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 01 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.1369,- în baza dispozițiilor art. 300/2 rap. la art.160/b alin 3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 02.05.1974, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 143 și C.P.P. art. 148 f p, în sensul că a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar acesta este dat de circumstanțele reale ale comiterii faptelor și mijloacele de comitere, de urmarea produsă ( părți vătămate minore, săvârșirea faptelor prin amenințare și violență), dar și din temerea că lăsat în libertate inculpatul ar putea comite fapte de același gen, având în vedere antecedentele sale penale, acesta fiind recidivist săvârșind faptele în perioada liberării condiționate și există temerea că lăsat în libertate ar putea comite fapte de același gen.
A mai apreciat tribunalul că lăsarea în libertate a apelantului inculpat ar avea o rezonanța socială negativă în rândul comunității în care trăiește și ar crea un sentiment de insecuritate socială în rândul cetățenilor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit prima instanță a dispus menținerea arestării sale preventive, câtă vreme nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor de viol și de șantaj și în plus, beneficiază pe deplin de efectele principiului prezumției de nevinovăție, care nu poate fi înlăturată până la soluționarea pe fond a cauzei.
A mai susținut recurentul că nici starea de recidivă în care se reține că ar fi comis presupusele infracțiuni nu poate fi reținută ca un element la aprecierea pericolului social, în același sens invocându-se jurisprudența comunitară, precum și împrejurarea că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive nu mai subzistă, impunându-se punerea în libertate a recurentului, prin înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate.
Curtea examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului dar și din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 alin.3 pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Recurentul a fost condamnat de Judecătoria Pucioasa la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prev. de art.197 alin.1 penal și șantaj în formă continuată prev. și ped de art.194 alin.1 penal, cu aplicarea art.41 - 42 penal cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 lit.a și b penal, reținându-se în esență că la sfârșitul lunii mai 2008, acesta le-a constrâns pe părțile vătămate și, să întrețină cu el relații sexuale și că în aceeași perioadă, a constrâns-o pe partea vătămată să îi plătească sume de bani.
A mai reținut prima instanță că infracțiunile deduse judecății au fost comise în perioada liberării condiționate din pedeapsa de 1875 zile închisoare aplicată ca urmare a contopirii pedepselor prin sentința penală nr.596/2007 a Judecătoriei Moreni, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 20.07.2007, cu un rest neexecutat de 400 zile.
Totodată, s-a dispus în baza art.350 alin.1 pr.penală menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Tribunalul Dâmbovițaa fost învestit cu soluționarea apelului declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și inculpatul împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță de judecătorie.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor de viol și șantaj, că are în întreținere un copil minor și s-a prezentat în fața instanței de judecată la fiecare termen, că este arestat de un an și o lună.
Se solicită, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea inculpatului în libertate.
Curtea examinând încheierea recurată în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile recurentului și ținând seama de dispozițiile legale în materie, art. 300/2 rap.la art. 160/b alin.1 și 3 cod procedură penală și art. 385/6 alin. ultim cod procedură penală, constată că recursul inculpatului, este nefondat, așa cum se va arăta în continuare.
Inculpatul a fost arestat la data de 11.07.2008, temeiul măsurii luată împotriva sa fiind disp. art. 148 lit.f cod procedură penală, iar legalitatea și temeinicia acestei măsuri fost verificată periodic, prelungită și menținută atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecării cauzei la prima instanță.
Prin sentința penală nr. 153 din 19.06.2009 Judecătoria Pucioasaa condamnat inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 197 al.1 cod penal și art. 194 al.1 cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit.a și art. 37 lit.a și b cod penal.
În prezent, cauza se află pe rolul Tribunalului Dâmbovița, care a procedat la verificarea măsurii arestării preventive și la menținerea acesteia inclusiv prin încheierea recurată în cauza de față.
Motivele invocate de recurent sunt neîntemeiate.
În mod justificat Tribunalul Dâmbovițaa făcut aplicarea disp. art. 300/2 rap.la art. 160/b alin.3 cod procedură penală, potrivit cărora, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, menține arestarea preventivă prin încheiere motivată.
În cauză se observă că cerința prev. de art. 143 cod procedură penală privitor la existența probelor și indiciilor temeinice, verosimile, privind participația inculpatului la săvârșirea faptelor pentru care este judecat, este în continuare îndeplinită, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost pronunțată deja o hotărâre de condamnare.
Curtea consideră că este justificată soluția tribunalului d e menținere a arestării preventive a inculpatului în continuare față de împrejurările concrete în care s-au comis faptele reținute în sarcina sa și de antecedentele penale ale acestuia.
În aprecierea îndeplinirii condiției pericolului pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică, nu se poate face abstracție de elementele ce țin de gravitatea faptei comise și de cazierul persoanei în cauză, știut fiind că potrivit jurisprudenței, securitatea sancțiunii și cazierul judiciar sunt elemente ce pot fi avute în vedere în aprecierea pericolului de sustragere de la proces sau de repetare a infracțiunilor constituind prin ele însele temeiuri suficiente și pertinente pentru a se aprecia că privarea de libertate satisface în continuare exigențele Convenției Europene fără a se produce o încălcare a dispozițiilor acesteia prin menținerea recurentului în stare de arest preventiv ( a se vedea cauza Kusyk contra Poliniei, hotărârea din 24.10.2006 ).
Curtea, urmează să constate, în conformitate cu disp. art. 300/2 rap. la art. 160/b alin.3 cod procedură penală că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, urmând a respinge recursul acestuia ca nefondat, conform art. 385/15 pct.1 lit.b cod procedură penală.
Văzând și disp.art. 192 al.2 cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 02.05.1974 deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 01 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 1369,-.
Obligă recurentul-inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 septembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./4.09.2009
nr- Judecătoria Pucioasa
nr. 1369,- Tribunalul Dâmbovița
G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu
