Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 6/R/2009
Ședința publică din 6 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș JUDECĂTOR 2: Maria Boer Livia
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiței, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin
PROCUROR:.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, A, deținuți în Penitenciarul Gherla, ȘI, împotriva încheierii penale fără număr din 18 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul A aflat în stare de arest asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus prin serviciul registratură la data de 5 ianuarie 2009 o cerere de strigare a cauzei la ora 13,30 formulată de apărătorul ales al inculpaților, și, avocat, întrucât are de susținut cauzei la Tribunalul Bihor.
Apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații, și, avocați, și solicită acordarea onorariului avocațial pentru studiu de dosar și prezența la termenul de judecată anterior, depunând referate în acest sens.
Apărătoarea aleasă a inculpaților, și depune motive de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătoarea aleasă a inculpaților, și solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d proc.pen. casarea încheierii penale atacate din data de 18 decembrie 2008, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Referitor la inculpatul arată că instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv și a constatat că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. Consideră că motivarea instanței de fond nu corespunde dispozițiilor art. 148 lit. f proc.pen. în ceea ce privește condiția pericolului social concret pentru ordinea publică. Susține că s-a făcut o confuzie între pericolul social concret al faptei și pericolul concret pentru ordinea publică. Instanța de fond nu a justificat pentru fiecare în parte în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică. Trebuia să aducă probe din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică. Apreciază că raportat la momentul procesual, în situația în care ar fi cercetați în stare de libertate, nu ar putea împiedica cu nimic buna desfășurare a procesului penal. Ceilalți inculpați cercetați în acest dosar au fost deja audiați, martorii au fost audiați, iar în situația în care ar fi cercetați în stare de libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Inculpații au dat dovată de bună credință și au colaborat cu organele de urmărire penală.
Apreciază, raportat la timpul scurs de la luarea măsurii arestului preventiv că pericolul social pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil.
În ceea ce privește circumstațele personale ale inculpatului precizează că este la o vârstă fragedă, nu a mai avut anterior conflicte cu legea penală. Dorește să nu mai consume droguri. Solicită revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În acest dosar sunt cercetați 5 sau 6 inculpați în stare de libertate, astfel încât nu vede de ce acești inculpați nu ar putea fi de asemenea cercetați în stare de libertate. Timpul petrecut în stare de arest preventiv a avut o influență pozitivă asupra acestuia.
Referitor la inculpatul învederează că sunt aplicabile susținerile de mai sus. Inculpatul s-a înscris în Agenția Națională Antidrog, în vederea recuperării sale. Consideră că și față de acest inculpat s-ar putea lua o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Nu există probe din care să rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Chiar dacă inculpatul ar prezenta un grad de pericol social ridicat acest aspect va fi avut în vedere de către instanța de fond. Apreciază că nu trebuie să ne raportăm numai la gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite. Se poate dispune față de acest inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În ceea ce-i privește pe inculpații și solicită admiterea recursurilor declarate, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se dispună respingerea propunerii DIICOT de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Parchetul a formulat această cerere doar față de acești doi inculpați, restul de patru inculpați, neavând asigurată asistența juridică obligatorie, se va discuta acest aspect la termenul următor.
Apreciază că măsura obligării de a nu părăsi localitatea a încetat o dată cu sesizarea instanței prin rechizitoriu. Trebuie să existe temeiuri noi care să justifice luarea acestei măsuri. Nu se arată decât motivele de drept pentru care se impune luarea acestei măsuri. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în mai multe decizii de referință că după sesizarea instanței prin rechizitoriu, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara se poate lua raportat la art. 136 proc.pen. având în vedere scopul și oportunitatea acestei măsuri. Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite dispozițiile art. 143 proc.pen. rap. la art. 145 proc.pen. însă avea obligația de motiva luarea unei asemenea măsuri. În faza de urmărire penală ambii inculpați s-au prezentat în fața organelor de urmărire penală, au dat declarații, au respectat obligațiile impuse, astfel încât în acest moment procesual nu se mai justifică luarea unei astfel de măsuri. Inculpatul are stabilită familia în ia, iar în cursul anului 2008 a locuit acolo. A fost nevoit să se întoarcă în țară, întrucât are o bunică bolnavă care necesită îngrijire. Este administrator al unei societăți pe teritoriul statului. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. Susține că din eroare s-a reținut de către instanța de fond că inculpatul are drumuri de făcut în ia și nicidecum inculpatul.
Inculpatul are în principiu aceeași situație, însă nu a solicitat să plece din țară. A respectat măsurile impuse de instanță, reținându-se dispozițiile art. 16 din Legea 143/2000.
Solicită înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Apreciază că măsura obligării de a nu părăsi localitatea este prea severă, raportat la timpul scurs din momentul începerii urmăririi penale.
Apărătoarea aleasă a inculpatului Aaa rătat în fața instanței de fond că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului. Instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului pe motiv că acesta ar fi luat legătura cu unul dintre martorii din acest dosar. A fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, existând presupunerea că că ar fi încercat să influențeze martorii să-și schimbe declarațiile. Inculpatul este singurul care afirmă că inculpatul se ocupa cu trafic de droguri. Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar influența cu nimic mersul dezbaterilor, va respecta obligațiile pe care i le va impune instanța.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentanta DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj. Instanța de fond în mod legal și temeinic a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpaților. Lăsarea în libertate a inculpaților la acest moment procesual prezintă pericol pentru ordinea publică. Au fost avute în vedere natura și gravitatea faptelor comise de inculpați, numărul mare de acte materiale, perseverența infracțională. Instanța de fond legal și temeinic a menținut măsura arestului preventiv a inculpaților, și a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea CNf ață de inculpații și. Prima instanță nu s-a limitat doar la a menționa temeiurile de drept, ci a făcut referire la împrejurări concrete care au determinat luarea acestei măsuri. Această măsură este în acord cu scopul prevăzut de art. 136 proc.pen.
Tribunalul Cluja respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, întrucât potrivit art. 1606proc.pen. acest beneficiu nu poate fi acordat inculpatului dacă nu sunt întrunite condițiile art. 1602proc.pen. Inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori.
În concluzie, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, întrucât pericolul social pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil. Nu cunoaște niciun coinculpat din acest dosar. Solicită să fie eliberat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a fost arestat preventiv pentru că ar fi încercat să influențeze un martor. Susține că martorul în cauză este vecin cu el pe scară, nu a încercat să-l influențeze. Se obligă să respecte obligațiile.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său. Arată că s-a prezentat la fiecare solicitare a organelor judiciare. Dorește să se angajeze.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că se va prezenta la fiecare termen de judecată. Dorește însă să-și rezolve problemele în ia.
CURTEA
Prin încheierea penală pronunțată în ședința publică din 18.12.2008, în temeiul art.3002raportat la 160bproc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații, și A, măsură care a fost menținută.
Prin aceeași încheiere penală s-a constatat că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpații și, a încetat la data de 5.12.2008 și în temeiul art.145 alin.1 și 143.proc.pen. s-a dispus față de inculpații și, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea începând cu data de 18.12.2008, inculpații fiind obligați să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de cîte ori sunt chemați; să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj conform programului de supraveghere sau ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Prin rechizitoriul cu nr.25/D/P/2008 al Ministerului Public - DIICOT - Biroul Teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată, alături de alți inculpați, a inculpaților, și A, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor trafic de droguri de risc și mare risc, prev. de art.2 alin. 1 și 2 din legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, punere în vânzare de precursori, prev. de art.22 alin.2 din OUG 121/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, deținere de droguri de risc și mare risc fără drept pentru consum propriu, prev. de artA alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal;
În timpul urmării penale prin încheierea penală nr.57/C/2008 din 08.10.2008 a Tribunalului Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o durată de 29 de zile, fiind emise și mandatele de arestare pe numele acestora. Ulterior prin încheierea penală nr.63/C/ 16.10.2008 a Tribunalului Clujs -a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive față de inculpatul A, pe o perioadă de 29 de zile, din 16.10.2008 și până la data de 14.11.2008.
Prin încheierea penală nr.65/C/2008 a Tribunalului Clujs -a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpați lor, și A pe o durată de 30 de zile.
Potrivit art.3002raportat la art.160 pr.pen. în cauzele în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest instanța legal sesizată este datoare să verifice,în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.
Față de dispozițiile legale invocate, instanța a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, și A se mențin și impun În continuare privarea acestora de libertate.
Astfel față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire penală, instanța a constatat că față de inculpați există indicii că aceștia au săvârșit infracțiunile de care sunt învinuiți. De asemenea temeiurile de arestare prev. de art.148 lit.f pr.pen. subzistă în continuare, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care sunt învinuiți inculpații este mai mare de 4 ani iar pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților rezidă din perseverența infracțională a acestora, amploarea actelor desfășurate, precum și gradul foarte ridicat de pericol social al acestora. În ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art.148 lit.1și b pr.pen. avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului A acestea de asemenea subzistă în cauză, din probele administrate până în acest moment rezultând că acest inculpat a contactat martorii audiați în cauză în sensul influențării acestora cu privire la depozițiile care urmează să fie depuse în cauză.
De reținut, că împotriva încheierilor de arestare preventivă, respectiv de prelungire a măsurii arestării preventive inculpații au declarat recurs însă instanțele de control judiciar au confirmat măsurile preventive dispuse în cauză, de la acel moment și până în prezent nu au intervenit elemente noi în cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul art.3002rap.la art.160 pr.pen. instanța a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați pe care o va menține.
Prin cererile formulate de către inculpatul și, în ședința publică din data de 18.12.2008 aceștia au solicitat să se constate că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea luată în cursul urmăririi penale a încetat de drept.
În motivarea cererilor formulate s-a arătat că după înregistrarea dosarului cauzei la instanță, această măsură preventivă nu a fost prelungită de către instanța de judecată și, conform art.140 alin.1 lit.a C.P.P. aceasta a încetat de drept. De asemenea, inculpatul a arătat că familia sa locuiește în ia și că este administratorul unei societăți comerciale astfel că este necesară prezența sa în această țară însă nu poate pleca fiindcă organele de poliție au refuzat restituirea actelor de identitate.
Potrivit Deciziei nr.76 din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casația și Justiție, dată în interesul legii, disp. art.145 și art.1451se C.P.P. interpretează în sensul că măsurile preventive referitoare la obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara dispuse ori prelungi te fie de procuror fie de judecător în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței - prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau menținute de către instanța de judecată, urmând a fi discutată luarea acestora, dacă sunt întrunite condițiile prev.de art.143 alin.1 pr.pen.
Față de dispozițiile deciziei de mai sus, obligatorie potrivit art.41, 42 alin.3 pr.pen. după ce prezenta cauză a fost înregistrată la instanța de judecată, aceasta nu putea dispune prelungirea ori menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată în cursul urmăririi penale, nefiind reglementată expres o astfel de procedură. Și față de disp. art.140 alin.1 lit.a pr.pen. după expirarea termenului până la care s-a acordat ultima prelungire de către procuror, respectiv 5.12.2008, aceasta a încetat de drept.
Însă, în aceeași ședință de judecată din data de 18.12.2008, reprezentanta Ministerului Publica solicitat luarea față de inculpații și, a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.
Instanța de judecată apreciază față de dispozitivul și considerentele deciziei penale nr.76 a și, contrar susținerii apărătorului inculpaților în sensul că o nouă măsură preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea se poate lua, după ce odată a încetat de drept, doar dacă se ivesc temeiuri juridice noi, că această măsură, în faza de judecată, se poate lua în condițiile art.143 alin.1 pr.pen. chiar dacă nu au intervenit schimbări în ceea ce privește temeiurile juridice anterioare. De altfel, în considerentele Deciziei nr.76 se arată că, față de caracterul restrictiv al interpretării dispozițiilor procedurale și în lipsa unor norme de reglementare exprese pe această situație, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă ori prelungită în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, aceasta nu mai poate examina o astfel de cerere (de prelungire sau menținere) însă nu este împiedicată să procedeze la discutarea luării acestei măsuri, dacă sunt întrunite la momentul respectiv condițiile prev. de art.145 alin. 1 rap. la art.143 alin.1 pr.pen.
Examinând cererea formulată de reprezentanta Ministerului Public, față de dispozițiile art.145 pr.pen. art.143 alin.1 pr.pen. și având în vedere și considerentele de mai sus, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit art.145 pr.pen. rap. la art.143 alin.1 pr.pen. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea se poate lua dacă sunt probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Or, față de declarațiile inculpatul, ale martorilor, A, conținutul convorbirilor telefonice, instanța a apreciat că față de inculpați sunt probe că aceștia ar fi săvârșit faptele de care sunt învinuiti.
De asemenea, față de susținerea inculpatului care a arătat că desfășoară diverse activități în ia, instanța a reținut că există pericolul ca buna desfășurare a procesului penal să fie afectată prin plecarea acestuia din țară și neprezentarea la termenele de judecată.
Prin încheierea penală pronunțată în ședința publică din 18.12.2008 în temeiul art.1602proc.pen.s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A și a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
S-a reținut că prin ordonanța nr.25/P/2008 a DIICOT Biroul Teritorial Cluj din 7.10.2008, s-a luat față de inculpatul A măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea în sarcina inculpatului fiind instituită printre altele, obligația de a nu lua legătura cu celelalte persoane cercetate în cauză ori cu martorii audiați în cauză.
Prin încheierea nr.63/C/2008 a Tribunalului Cluj, s-a dispus în baza art.145 alin.32proc.pen.înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpat cu măsura arestării preventive reținându-se că inculpatul și-a încălcat cu rea credință obligațiile impuse de procuror în sensul că i-a contactat pe martorii A și cu care a avut discuții legate de prezenta cauză.
Examinând cererea de liberare provizorie formulată în cauză, instanța de fond a reținut în consecință că există indicii că lăsat în libertate inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului și în consecință, a dispus respingerea cererii formulată în cauză.
Împotriva celor două încheieri au declarat recurs în termen legal inculpații, și A (acesta din urmă atât împotriva încheierii prin care s-a menținut starea de arest cât și împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar).
În susținerea motivelor de recurs inculpatul a precizat că raportat la momentul procesual pericolul social concret nu mai subzistă astfel că se impune cercetarea sa în continuare în stare de libertate. De asemenea, inculpatul a mai învederat instanței că nu a mai avut conflicte cu legea penală solicitând în consecință revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul în susținerea motivelor sale de recurs, a precizat de asemenea că se impune luarea unei măsuri neprivative de libertate întrucât nu există probe certe că prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce îi privește pe inculpații și, aceștia au solicitat respingerea propunerii de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea precizând că și în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat în mod constant că după sesizarea instanței prin rechizitoriu, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara se poate lua raportat la art.136 proc.pen.avândn în vedere scopul și oportunitatea acestei măsuri.
În ceea ce-l privește pe inculpatul A, acesta a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune luarea acestei măsuri.
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin încheierea penală nr.57/ a Tribunalului Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pe o durată de 29 de zile, iar prin încheierea penală nr.63/C/2008 a Tribunalului Cluj, s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive față de inculpatul
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive potrivit dispoz.art.3002raportat la art.160 proc.pen.după sesizarea prin rechizitoriu, instanța de fond a reținut în mod corect că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, și A se mențin și impun în continuarea privarea acestora de libertate, s-a reținut astfel că există indicii că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt învinuiți și subzistă de asemenea temeiurile prev.de art.148 lit.f proc.pen.
Astfel, în ceea ce privește condiția pericolului pentru ordinea publică solicitată de lege, aceasta subzistă pentru fiecare inculpat în parte, acest pericol rezultând în egală măsură atât din gravitatea faptelor de care suntn învinuiți inculpații cât și din perseverența infracțională a acestora și amploarea actelor desfășurate.
În ceea ce privește temeiurile de arestare prev.de art.148 lit.1și b proc.pen. s-a reținut în mod corect că din probele administrate în cauză, inculpatul a contactat martorii audiați în scopul influențării acestora.
Potrivit art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile a se crede că s-a săvârșit o infracțiune sau că este necesar să se împiedice săvârșirea unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor.
Curtea reține că infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată prezintă o gravitate sporită, faptele săvârșite având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia, astfel că menținerea stării de arest a inculpaților, și A se impune.
În ceea ce privește măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpații și, în mod corect instanța de fond în interpretarea deciziei 76/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus luarea acestei măsuri față de cei doi inculpați reținând că în cauză există indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, indicii reținute pe baza depozițiilor martorilor, A, și din conținutul convorbirilor telefonice existente în cauză. Ca atare, în mod corect s-a apreciat că se impune luarea față de cei doi inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea fiind impuse în sarcina acestora mai multe obligații.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A, soluția pronunțată este legală și temeinică și sub acest aspect.
Potrivit art.1602alin.1 proc.pen.liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 12 ani, iar în baza alin.2 liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care inculpatul este recidivist ori când există date din care rezultă necesitarea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din examinarea datelor dosarului rezultă că față de inculpat s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura preventivă a arestării reținându-se că inculpatul a încălcat cu rea credință obligațiile impuse.
Ca atare, în mod corect s-a reținut că în cauză există indicii că odată lăsat în libertate inculpatul ar putea încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor audiați în cauză.
Raportat la toate aceste aspecte, curtea apreciază că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, soluția pronunțată fiind legală și temeinică, astfel că având în vedere și dispoz.art.38515pct.1 lit.b proc.pen.va dispune respingerea recursurilor formulate.
În temeiul art.189 și 192 alin.2 proc.pen.se va stabili onorar avocațial și vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, A, și, împotriva încheierii penale din 18.12.2008 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C, suma de 400 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul A să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpații, și să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - -
fiind ales în functia de Președinte
al,semnează Președintele
instanței
Red.MB/CA
14.01.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Virgil Viorel AndreieșJudecători:Virgil Viorel Andreieș, Maria Boer Livia
