Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 600/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 600
Ședința publică de la 14 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zainescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26 mai 1985, aflat în Penitenciarul Focșani, jud.V, împotriva încheierii de ședință din 3 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr-, prin care s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, din cadrul Baroului P, conform delegației avocațiale nr.5293/2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul, arată că s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 3 2009, prin care Tribunalul Buzăua menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Se susține că în această fază procesuală, în calea de atac a apelului, nu se mai poate invoca faptul că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate, în condițiile în care deși condamnat de instanța de fond la pedeapsa de 5 ani închisoare, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind pronunțată o hotărâre de condamnare definitivă.
Într-adevăr, fapta pretins a fi comisă de recurent este una gravă, însă prejudiciul cauzat este infim, aspecte în raport de care se poate constata că procesul penal poate continua și cu inculpatul în stare de libertate.
Pentru aceste motive, se solită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință criticată și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, ca nefondat, motivat de faptul că instanța de apel a reținut în mod corespunzător că arestarea preventivă a inculpatului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv art.143, art.146 și art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, existând probe că acesta este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond - viol și tâlhărie.
Sub aspect probatoriu, se face referire la plângerea și declarația părții vătămate, raportul de expertiză medico-legală și declarația martorilor, în special, aceea a martorului ocular.
În ceea ce privește pericolul social prezentat de inculpat pentru ordinea publică, se susține că acesta este unul concret, ce reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptei, vârsta victimei, leziunile suferite de aceasta, existând temerea că acesta va mai comite alte fapte penale în situația în care va fi pus în libertate, având în vedere atitudinea procesuală de negare a săvârșirii infracțiunii în pofida existenței probelor.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, lasă la aprecierea instanței măsura ce urmează a fi luată cu privire la starea de arest.
CURTEA,
Asupra recursului penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 3 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul al, născut la data de 26 mai 1985, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, constatându-se că aceasta este legală și temeinică.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că prin sentința penală nr.114 din 17 iulie 2009 Judecătoria P, în baza disp. art.197 alin.1 cod penal, a dispus condamnarea inculpatului, fiul al, născut la data de 26 mai 1985 în F, județul I, domiciliat în comuna, sat, județul B, cetățean român, neștiutor de carte, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP -, la pedeapsa de 5 ani închisoare și în temeiul disp. art.211 alin.1 cod penal la pedeapsa de 5 ani închisoare, în final dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, în condițiile prev. de art.71 rap. la art.64 alin.1 lit.a) teza a II a și lit.b) cod penal.
S-a reținut că prin aceeași sentință s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, fiind dedusă din pedeapsa rezultantă, durata reținerii și arestării preventive, de la 20 octombrie 2008, la zi.
Motivează tribunalul că inculpatul a declarat apel împotriva sentinței de condamnare, cauza fiind înregistrată la data de 5 august 2009, cu prim termen de judecată la data de 18 august 2009, cauză fiind amânată ulterior la 3 2009.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului în temeiul disp. art.3002cod proc. penală, instanța de apel a reținut că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale incidente și față de modalitatea de săvârșire a faptelor, persoana părții vătămate, în vârstă de 85 ani, leziunile traumatice produse acesteia ce au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale și trecutul infracțional al inculpatului ce relevă un real pericol concret pentru ordinea publică, s-a concluzionat că este întrutotul justificată menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, dispunând în consecință.
Împotriva încheierii din 3 2009 declarat recurs, în termen, inculpatul, care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta, în scris, motivele pentru care a promovat această cale de atac, astfel cum cer disp.art.38510alin. 1 și 2
C.P.P.Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat încheierea pronunțată de tribunal susținând că în mod greșit a fost menținută starea de arest preventiv, întrucât față de stadiul procesual al cauzei nu se mai poate reține că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, inculpatul beneficiind în continuare de prezumția de nevinovăție chiar dacă a fost condamnat de judecătorie la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Totodată, se susține că deși fapta reținută în sarcina inculpatului este una gravă, prejudiciul cauzat prin infracțiune este infim, așa încât și sub acest aspect se justifică judecarea acestuia în stare de libertate.
Pentru motivele invocate a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin Încheierea nr.6 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria P, județul B, definitivă prin încheierea din 23 octombrie 2008 Tribunalului Buzău, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatul pe o durată de 29 de zile, respectiv de la 21 octombrie 2008, orele 15,30, până la data de 18 noiembrie 2008, orele 15,30, la luarea acesteia reținându-se incidența disp. art.136, art.146 și art.148 alin.1 lit.d) și f) cod proc. penală, măsura fiind prelungită și menținută ulterior, în condițiile legii, ultima oară prin sentința penală nr.114 din 17 iulie 2009 Judecătoriei P, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prev. de art.197 alin.1 și art.211 alin.1 cod penal.
În motivarea sentinței de condamnare s-a reținut, pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului din 20 octombrie 2008 însoțit de planșele foto, raportul medico-legal nr.1234/O/31 octombrie 2008 întocmit de B, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, și declarațiile inculpatului, că acesta din urmă se face vinovat de comiterea infracțiunilor de viol și tâlhărie, fapte comise în data de 20 octombrie 2008 asupra părții vătămate, în vârstă de 85 ani.
S-a reținut pe baza acestora că inculpatul a întreținut un raport sexual normal cu partea vătămată, căreia i-a produs vătămări corporale ce au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale după care, profitând de neputința victimei de a se apăra, i-a sustras geanta în care avea câteva bunuri și suma de 90 lei.
Împotriva sentinței inculpatul a promovat calea ordinară de atac a apelului, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, cu termen de judecată la 8 octombrie 2009.
Potrivit disp. art.3002cod proc. penală, în cauzele în care inculpatul este arestat preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160b.
Procedând în conformitate cu dispozițiile legale sus arătate, în mod just s-a reținut de către tribunal că în cauză sunt incidente disp. art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, având în vedere că infracțiunile de viol prev.de art.197 alin.1 cod penal și tâlhărie prev. de art.211 alin.1 cod penal sunt sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani iar în cauză există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, față de natura și gravitatea faptelor imputate.
Așa cum a reținut și prima instanță de control judiciar cu ocazia soluționării recursului la măsura preventivă a arestării, probele administrate în cauză nu conduc la concluzia incidenței și a dispozițiilor cuprinse în art.148 alin.1 lit.d) cod proc. penală, așa cum se solicitase prin propunerea de arestare, însă aceasta nu constituie temei pentru revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, legea impunând doar existența vreunuia din cazurile prevăzute în art.148 din codul d e procedură penală.
În prezenta cauză, inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul disp. art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală iar prin sentința de condamnare s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia, reținându-se că subzistă temeiurile avute în vedere cu ocazia luării acestei măsuri.
Și în prezent sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art.148 alin.1 lit.f C.P.P. așa încât, neexistând nici un motiv care să conducă la revocarea ori înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură dintre cele prevăzute sub art.145 și art.1451cod proc. penală, în mod temeinic și legal s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, în cauză fiind aplicabile dispozițiile cuprinse în art.3002rap. la art.160 alin.3 cod proc. penală.
Rezultă din probele administrate în cauză că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de viol și tâlhărie asupra părții vătămate, în vârstă de 85 ani, cu privire la care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și față de natura și gravitatea faptelor imputate, circumstanțele reale ale comiterii faptei și consecințele produse, respectiv vătămarea integrității corporale a părții vătămate, precum și față de trecutul infracțional al inculpatului, rezultă că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, astfel că menținerea stării de arest preventiv este pe deplin justificată.
Nu este întemeiată critica invocată de inculpat în sensul că prin menținerea stării de arest preventiv se încalcă prezumția de nevinovăție prev. de art.52cod proc. penală, acest drept fiind recunoscut oricărei persoane până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, măsura preventivă a arestării fiind luată în conformitate cu art.136 cod proc. penală, respectiv pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, inculpatul poate proba în condițiile prev.de art.66 cod proc. penală, lipsa de temeinicie a acuzării și, prin urmare, acesta beneficiază pe deplin de prezumția de nevinovăție.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica invocată de inculpat relativ la cuantumul redus al prejudiciului, pe de o parte, deoarece probele administrate în cauză relevă contrariul, având în vedere suma de bani sustrasă și posibilitățile financiare ale părții vătămate, iar pe de altă parte, mărimea prejudiciului nu are relevanță cătă vreme inculpatul nu este acuzat de furt ci de tâlhărie, probele administrate până în prezent fiind concludente în sensul vătămării integrității corporale a părții vătămate, în condițiile arătate în actul de acuzare.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică iar criticile inculpatului nu se justifică, în baza disp. art.38515pct.2 lit.b) cod proc. penală, va respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv în privința onorariului apărătorului desemnat din oficiu, conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26 mai 1985, deținut în Penitenciarul Focșani, jud.V, împotriva încheierii de ședință din 3 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./15 2009
. fond - Trib.
Jud. fond G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zainescu
