Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 603/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.603/R/2008
Ședința publică din 24 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui G și, născut la 02.07.1983, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr.488 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, prev. de art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.5689/2008 emisă din oficiu de Baroul Bihor la 21.11.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
La întrebarea instanței inculpatul recurent arată că solicită să fie judecat la acest termen.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza a se dispune punerea în libertate a inculpatului, considerând că nu există indicii că inculpatul ar influența martorii în aflarea adevărului. Pe de altă parte, inculpatul nu are antecedente penale.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat, menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică. Consideră că, temeiurile care au determinat arestarea sunt pendinte și actualmente, astfel că apreciază că se impune menținerea stării de arest preventiv, fiind dovedit pericolul pentru ordinea publică.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, a învederat instanței că este arestat de 1 an de zile, că nu el este autorul faptei și că mama sa a fost omorâtă de numitul.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.488 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală, s-a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestului preventiv și s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul, născut la data de 02.07.1983 în O, fiul lui G și, CNP -, cetățenie română, studii 2 clase, situația militară nesatisfăcută, loc de muncă SC SA B M, ocupație muncitor sezonier, cu domiciliul în Vama, nr.625 și reședința în Vama, nr.593, jud.S M, fără antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul Satu Mare, arestat preventiv prin mandatul de arestare preventivă nr.22/26.11.2007 emis de Tribunalul Satu Mare în baza încheierii nr.79/26.11.2007 pronunțată în dosar nr-.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat și că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este deosebit de gravă, că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, se mențin în continuare, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, motiv pentru care în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală, a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
Inculpatul recurent a invocat că s-a depășit termenul rezonabil, ceea ce justifică punerea sa în libertate.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Satu Marea menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanța de apel respectă și exigențele prevederilor art.5 paragraf I lit.c din Convenția d l Strasbourg, în cauza dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f combinat cu art.160/b alin.3 din Codul d e procedură penală, în cursul judecății, măsura arestării preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar pe de altă parte, există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie interpretat în contextul actualelor reglementări juridice.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectată încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, este de reliefat că probațiunea administrată până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului impune în continuare privarea de libertate a acestuia, a menținut starea de arest preventiv față de acesta. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia.
Conform prevederilor art.160/b alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, ceea ce s-a și realizat în fapt, respectiv prin încheierea recurată, înainte de a expira perioada celor 60 de zile ( inserată și în prevederile art.23 din Constituția României ), instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Aspectul invocat de inculpat referitor la nerespectarea termenului rezonabil nu poate fi acceptat de către instanța de control judiciar. Acest termen, nu este unul măsurabil în timp, dimensiunile lui variind în raport cu gravitatea infracțiunii imputate inculpatului cât și cu gradul de pericol prezentat de aceasta. Analizând cererea inculpatului prin prisma chestiunilor reliefate, curtea apreciază că, în speță, nu a trecut termenul rezonabil al detenției preventive, care să justifice punerea în libertate a inculpatului.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală combinat cu art.141 și art.160/b alin.3 Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.488 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
-
În concept - 27.11.2008
Judecător fond -
-
3 ex./3.12.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Soane Laura, Condrovici Adela
