Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 607/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 607/2009
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat inculpatul recurent în stare de deținere din Penitenciarul Aiud, asistat de avocat - apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate în ceea ce privește dispoziția de menținere a măsurii arestării preventive și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii lui în libertate.
Solicită a se observa că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere de instanță la luarea măsurii arestării preventive, că nu este dovedită vinovăția inculpatului și că lăsarea lui în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, starea normală fiind cea de libertate, starea de arest constituind excepția.
Reprezentata parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală.
În mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin, fiind astfel justificată privarea lui în continuare de libertate, probele administrate până la acest moment constituind indicii temeinice ce justifică bănuiala legitimă că inculpatul este autorul faptelor reținute în sarcina sa, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate, invocând motive de ordin familial (are doi copii minori, iar locuința sa are nevoie de reparații).
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 07.10.2009 în dosarul nr-, Tribunalul Sibiu - Secția Penală a dispus, în temeiul art.300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b pr.pen. art. 143 și 148 lit. f pr.pen. menținerea stării de arest a inculpatului, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1 și 2.pen. combinat cu art. 175 lit. i și art. 176 al. 1 lit. b și c pen. și de port ilegal a unui cuțit în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanei ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prev. de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.
S-a apreciat că probele administrate în cauză până la acest moment procesual justifică bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, datele dosarului relevând totodată că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, în urma unei altercații, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit și o sabie, a agresat părțile vătămate, ori o atare conduită se poate repeta, mai ales față de antecedentele acestuia.
S-a reținut că măsura preventivă este conformă și prevederilor art. 5 pct. 1 lit. a CEDO, privind cauzele de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În consecință, prima instanță a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și a dispus menținerea acestei măsuri.
Împotriva încheierii a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând lăsarea sa în libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică, invocând totodată în favoarea sa circumstanțe de ordin personal.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, prin raportare la prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
În mod corect instanța de fond a stabilit, raportat la probele administrate până în prezent, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și impun în continuarea privarea de libertate a acestuia, fiind incidente în cauză prevederile art. 148 lit. f pr.pen.
Inculpatul a fost acuzat de săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1 și 2.pen. combinat cu art. 175 lit. i și art. 176 al. 1 lit. b și c pen. și de port ilegal a unui cuțit în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanei ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prev. de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a pen. constând în aceea că, în noaptea de 05/06.04.2009 a atacat în public părțile vătămate și cu o sabie artizanală, o și un cuțit și a aplicat acestora lovituri repetate și de intensitate ridicată, în zone anatomice vitale, rezultatul neletal al actelor de lovire datorându-se abilității persoanelor atacate de a se eschiva.
Se constată că instanța a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 29.04.2009, iar până în prezent au fost administrate probe care nu sunt de natură să conducă la concluzia modificării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
rezonabile, derivate din probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale, cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte grave, de un pericol concret extrem reprezintă rațiuni plauzibile ce justifică privarea de libertate.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, este prezumat de către prin prisma naturii faptei de care este acuzat și caracterului violent, agresiv al acestuia, ce rezultă din modalitatea concretă în care a acționat.
În acest sens, Curtea reține și antecedentele penale ale inculpatului, condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor deosebit de grav.
Aspectele de ordin personal invocate de inculpat nu reprezintă, în opinia Curții, motive suficiente pentru a determina lăsarea sa în libertate, necesitatea protejării unui interes de ordin public general al societății primând celui personal al inculpatului.
Apreciind că privarea de libertate a inculpatului este justificată și prin prisma scopului reglementat de art. 136.pr.pen. în baza art.385/15 pct.1 lit. Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare, din care, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored. LS/2ex/16.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Ștefan
