Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 608/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 608
Ședința publică de la 22 2008
PREȘEDINTE: Onița Dumitru JUDECĂTOR 2: Membri Mihai Marin
- - - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de la 9 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat a arătat că, în raport de probele dosarului și de împrejurarea că nu este efectuată expertiza medico-legală psihiatrică a inculpatului, lasă soluția la aprecierea instanței.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea măsurii preventive a arestării impunându-se în raport de gravitatea faptei.
Inculpatul, având cuvântul, susține că este nevinovat.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin încheierea de la 9 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în baza art.3002rap. la art.160 s C.P.P.-a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui si, născut la 07.04.1952 in comuna, judetul O cu același domiciliu, cetățenie română, studii 12 clase, fără ocupație, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale, CNP -, arestat preventiv în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C și s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Temeiurile care au determinat arestarea preventivă, așa cum au fost reținute la luarea acestei măsuri prin încheierea nr.33/ 13 decembrie 2007 privind pericolul social concret pentru ordinea publică, apreciat în raport cu toate circumstanțele cauzei, respectiv gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat și a fost trimis în judecată, pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani, în cauză constatându-se incidența dispozițiilor art.143 al. 1 rap. la art.148 alin.1 lit.f C.P.P. subzistă și în prezent, iar menținerea acestei măsuri preventive se impune în continuare.
Probele administrate în cauză de la data luării măsurii preventive a arestării față de inculpat, măsură prelungită în cursul urmăririi penale conform încheierilor din data de 24 decembrie 2007 și 4 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Olt și potrivit dispoz.art.300/1C.P.P. după înregistrarea dosarului la instanță conform încheierii pronunțate de Tribunalul Olt la data de 4 martie 2008 definitivă prin decizia penală nr.198/ 7 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, prin încheierea din data de 27 mai 2008 pronunțată de același tribunal fiind menținută această măsură în urma verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, conform dispoz.art.3002coroborat C.P.P. cu art.160 alin.1 și 3.C.P.P. nu au relevat existența nici unui element nou care să conducă la concluzia existenței unei alte situații de fapt, să determine alte temeiuri de drept și care să denote că măsura arestării preventive nu se mai impune și că ar trebui să fie revocată sau înlocuită cu altă măsură preventivă, respectiv că aceasta nu ar mai fi legală și temeinică.
În sarcina inculpatului, s-a reținut, în fapt, că în seara zilei de 11/ 12.12.2007, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, respectiv al stării de ebrietate în care se afla, a lovit-o pe mama sa cu pumnii în cap și peste față, apoi cu un băț și a strangulat-o, producându-i ruptura laringelui și asfixia acută mecanică, leziuni ce au condus la decesul acesteia.
Toate considerentele expuse au condus instanța la aprecierea existenței pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului și a justificării măsurii arestării preventive a acestuia ca fiind cea mai adecvată în raport cu scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială.
De asemenea s-a apreciat că pericolul social concret pentru ordinea publică este relevat și de împrejurările comiterii faptei, raportat la valorile sociale ocrotite de o importanță deosebită: viața, sănătatea și integritatea fizică a persoanei, locul faptei, vârsta victimei -77ani, relațiile de rudenie dintre aceasta și inculpat - fiul său, care ar fi presupus ca inculpatul să manifeste sentimente de afecțiune, respect și ocrotire a mamei sale, conduita oscilantă a inculpatului, consecințele grave ale faptei și impactul social deosebit asupra comunității din care provin părțile, de natură a induce un sentiment de insecuritate asupra membrilor acesteia și reacțiile firești de dezaprobare ale acestora, evoluția ascendentă a fenomenului infracțional în general și în mod deosebit a infracțiunii de genul celei pentru care este cercetat și a fost trimis în judecată inculpatul.
S-au constatat, de asemenea, realizate și cerințele prev. de art.5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994 conform cărora o persoană poate fi lipsită de libertate "dacă a fost arestată atunci când există motive verosimile de a bănui că săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia" în sensul că în cauză sunt fapte și informații suficiente care determină existența unor motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit fapta de violență pentru care este cercetat așa cum reiese din probele administrate în cauză până la această dată.
Astfel, temeiurile ce au determinat luarea, prelungirea și menținerea acestei măsuri preventive în cauza dedusă judecății, până la această dată nu au încetat și nici nu s-au schimbat, iar probele administrate până în prezent nu au relevat apariția vreunui element nou, care să conducă la concluzia existenței unei alte situații de fapt, să determine alte temeiuri de drept și să denote că măsura arestării preventive nu se mai impune, iar această măsură ar trebui să fie revocată sau înlocuită, respectiv că nu ar mai fi legală și temeinică.
De asemenea, s-a observat că în cauză se regăsesc și dispoz.art.136 p Cod Penal privind scopul măsurilor preventive, în sensul că măsura se justifică în speță pentru buna desfășurare a procesului penal care implică și atingerea obiectivelor prev. în art.1 și 3.C.P.P. având în vedere declarația inculpatului dată în cursul cercetării judecătorești, care, fără nici o justificare, a fost contradictorie celorlalte probe administrate, inclusiv celorlalte declarații ale sale, atât declarațiilor date în fața organelor de urmărire penală dar și celei în fața instanței de judecată cu prilejul soluționării propunerii de arestare în cursul urmăririi penale, aspect de natură a împiedica normala desfășurare a procesului penal și a se răsfrânge negativ și asupra aflării adevărului,principiu consacrat de art.3 C.P.P. chiar a zădărnici aflarea adevărului.
Pe de altă parte s-a constatat că au fost respectate garanțiile procesuale ale unui proces echitabil pentru inculpat, i-a fost asigurat dreptul la apărare atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, acesta fiind asistat de apărător la toate termenele de judecată, iar luarea, prelungirea și menținerea arestării preventive a inculpatului s-a făcut cu respectarea dispoz. art.149/1C.p p.,art.155 și urm în C.P.P. cursul urmăririi penale și a dispoz. art.300/1 C.P.P. la primirea dosarului la instanța de fond.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat, potrivit art.3002C.P.P. coroborat cu art. 160 alin 3.C.P.P. că măsura arestării preventive este legală și temeinică și, în consecință, s-a dispus menținerea acestei măsuri întrucât temeiurile care au fundamentat luarea acesteia subzistă, fiind realizate cerințele art. 136, 149/1, 143, 148 lit.f și C.P.P. cele prev. de art.5 paragraful I lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind condițiile legale pentru a se menține arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, susținând, oral, că este nevinovat.
Recursul este nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, rezultă că inculpatul este trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174, 175 lit. c cod penal, constând în aceea că, în seara zilei de 11/ 12 decembrie 2007, în urma unui conflict pe care l-a avut cu mama sa, a lovit-o cu pumnii, picioarele și un ciomag, cauzându-i leziuni care au dus la decesul acesteia.
Potrivit art. 300 cod pr.penală, instanța este datorare să verifice, din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare iar în conformitate cu dispoz. art. 3001cod pr.penală, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, este datorare să verifice, din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, să mențină, prin încheiere motivată, această măsură.
În raport de gravitatea infracțiunii comise și nefiind schimbate temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive, în mod justificat instanța de fond a menținut măsura procesuală a arestării preventive a inculpatului, făcând o justă aplicare a dispoz. art. 160 alin. 3 cod pr.penală.
Menținerea arestării preventive este necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal și efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice dispuse în cauză.
Astfel cum s-a arătat mai sus, la dosarul cauzei există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. c cod penal iar susținerea acestuia că este nevinovat este contradictorie atât cu declarațiile inițiale cât și cu celelalte probe, inclusiv expertiza ADN.
Cercetarea judecătorească este aproape finalizată, instanța ce soluționează fondul cauzei - Tribunalul O l t, fiind cea care se va pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului.
Pentru motivele expuse, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr.penală, recursul se va respinge ca nefondat.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de la 9 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, ca fiind nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 40 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, va fi avansat din fondurile către
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 22 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.OD.
Gh.
IB/23.09.2008.
22 2008,
B va încasa de la rec.inc., suma de 70 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Onița DumitruJudecători:Onița Dumitru, Membri Mihai Marin, Mirela
