Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 608/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 608/2009
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în caută se prezintă inculpații recurenți și - în stare de deținere din Penitenciarul Aiud, asistați de avocat - apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpaților solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive a acestora cu consecința punerii lor în libertate.
Solicită a se constata că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați, neexistând nici o probă certă din care să rezulte că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 6 din CEDO și art. 20 din Constituția României care prevăd că regula este cercetarea în stare de libertate, iar excepția este cercetarea în stare de arest.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea celor două recursuri ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală.
În mod corect instanța de fond a reținut că până la acest moment nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, existând indicii temeinice ce justifică bănuiala legitimă că inculpații sunt autorii infracțiunii de trafic de persoane. Solicită a fi avut în vedere faptul că inculpații s-au sustras urmăririi penale, fiind arestați ulterior emiterii mandatelor de arestare. De asemenea solicită a fi avut în vedere declarațiile martorilor din care rezultă că au fost abordați de rudele inculpaților care le-au cerut să-și modifice declarațiile.
Solicită a se constata că temeiurile de fapt și de drept care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și în continuare, justificând menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Având ultimul cuvânt, inculpata solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul nu se consideră vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată, apreciind că acestea nu sunt așa de grave precum se susține și solicită a fi pus în libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea penală din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr- s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților și, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod pr. penală.
În motivare instanța a reținut că față de materialul probator administrat până la acest moment, că nu se poate conchide că temeiurile anterior arătate s-au schimbat.
Referitor la condițiile impuse de art. 148 lit. f C.P.P., instanța constată că din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese atât existența unor indicii temeinice cu privire la săvârșirea unor fapte penale de către inculpați, fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani precum și îndeplinirea cerinței pericolului concret pentru ordinea publică iar aceasta având în vederenaturașigravitatea faptelorimputate inculpaților - respectiv, presupusa comitere a infracțiunilor de trafic de persoane,pedepselepe care le riscă inculpații,modalitatea șiîmprejurărileîn care se prezumă că s-au comis faptele - recrutarea, pretinderea și primirea de bani urmare a exploatării unei persoane cu handicap, bolnavă),urmările bănuite a fi fostcauzateîncasarea de venituri ilicite obținute din exploatarea de persoane.
Pe această linie, se mai impune a fi evidențiată și accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la "protejare ordinii publice", potrivit căreia anumite infracțiuni, cum sunt și cele din prezenta cauză, prin gravitatea lor și prin reacția particulară a ordinii publice, pot suscita o tulburare a societății de natură a justifica detenția preventivă. Pericolul concret pentru ordinea publică constă în crearea unui sentiment de neliniște în rândul colectivității restrânse din care fac parte inculpații și de neîncredere în buna desfășurare a justiției, generată de rezonanța socială negativă a faptului că persoane asupra cărora planează acuzația comiterii unor fapte de o asemenea gravitate sunt cercetate în stare de libertate, aspect care reliefează pericolul concret pentru ordinea publică.
Examinând măsura arestării preventive a inculpaților și din perspectiva art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, tribunalul constată că sunt îndeplinite și exigențele acestui text de lege, arestarea până la această dată fiind legitimă. Mai mult, instanța europeană a subliniat că deținutul inculpat trebuie să suporte consecințele pe care atitudinea sa a putut să le producă cu privire la buna derulare a procedurilor ( cauza Schertenleib contra Elveției) și aceasta având în vedere că inculpații s-au sustras urmăririi penale și judecății și doar ulterior prinderii lor au propus probe în apărare (probe care și acestea au fost propuse în tranșe, inculpatul și la termenul de astăzi solicitând probe în apărare).
De asemenea, tribunalul apreciază că și temeiul reglementat de art. 148 lit. a apare C.P.P. ca fiind îndeplinit iar aceasta având în vedere faptul că mandatele de arestare preventivă față de inculpații au fost emiseîn lipsăîncă din 10.6.2008 aceștia fiind arestați în Varșovia doar la data de 22 mai 2009, că inculpații au recunoscut ( 529) că s-au sustras cu intenție procesului penal, urmărind din Polonia derularea evenimentelor - prin păstrarea legăturii cu familia, ai căror membri se prezentau regulat la instanță, unde pretindeau că nu cunosc unde se află inculpații.
În ceea ce privește disp. art. 148 lit. b C.P.P. în susținerea acestora considerăm că sunt declarațiile martorilor din cauză ( de pildă, ) care au recunoscut că au fost abordați de membri ai familiei inculpaților, care le-au cerut să își modifice declarațiile.
De asemenea, ca o recentă confirmare a împrejurării că temeiurile reglementate de art. 148 lit. f, b sunt C.P.P. fundamentate și subzistă și la acest moment, se impune a fi evidențiată atitudinea manifestată astăzi de inculpați și membri familiei lor, în sensul că, după audierea martorului cu identitate protejată și ieșirea completului din sala de ședință în vederea semnării declarațiilor date, inculpații - fără nici o reținere că se aflau într-o sală de judecată, în prezența escortei de la penitenciar - au strigat că ei cunosc identitatea reală a martorei protejate, i-au adresat amenințări, iar drept răspuns, fiica inculpaților a susținut că după terminarea procesului va merge să o caute pe martoră acasă!
În consecință, se constată că temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea măsurii arestării preventive sunt fundamentate și continuă să subziste și la acest moment, și prin urmare, în temeiul art. 300 indice 2 rap. la art. 160 ind. b, art. 143, 148 lit. a,b,f Cod.pr.pen., instanța va constata temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților și va dispune menținerea acesteia.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și solicitând a fi cercetați în stare de libertate, deoarece nu există probe din care să rezulte că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 385/6 alin. 3 Cod pr. penală, instanța constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării inculpaților și se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acestora, fiind aplicabile dispozițiile art. 148 lit.a, b și f Cod pr. penală.
Din lucrările dosarului rezultă că inculpații s-au sustras urmăririi penale, împrejurare față de care a fost recunoscută de aceștia, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. a Cod pr. penală.
Dispozițiile art. 148 lit.b Cod pr. penală sunt de asemenea aplicabile în continuare, având în vedere declarațiile martorelor și din care rezultă că membri ai familiei inculpaților le-au cerut să își modifice declarațiile.
În ceea ce privește existența pericolului social pentru ordinea publică prev. de art. 148 lit, f Cod pr. penală, acesta rezultă din gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, modalitatea în care se reține că ar fi fost săvârșite faptele, și anume recrutarea, pretinderea și primirea de bani ca urmare a exploatării unei persoane cu handicap, situație în care se impune cercetarea inculpaților în stare de arest.
Menținerea arestării preventive este justificată și față de atitudinea agresivă a inculpaților, care au strigat că ei cunosc identitatea reală a martorei audiată sub identitate protejată, după care i-au adresat amenințări.
Astfel că, pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru protejarea integrității participanților la proces, măsura arestării preventive este adecvată circumstanțelor cauzei și persoanei inculpaților, motiv pentru care hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
În baza art. 385/15 pct.1 lit. b Cod pr. penală instanța va respinge ca nefondate recursurile inculpaților și iar în temeiul art. 192 alin. 2 Cod pr. penală îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă inculpații să plătească statului fiecare suma de câte 180 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 100 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier,
Red. COM
Tehnored.LS/2ex/16.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Ștefan
