Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 61/2010. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ nr. 61

Ședința publică din 22 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță

JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Bogdan Adrian

- -

GREFIER: - -

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție - - SERVICIUL TERITORIAL BACĂU - legal reprezentat prin procuror -

La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - SERVICIUL TERITORIAL BACĂU privind pe inculpatul, recursurile formulate de inculpații -, - și, împotriva încheierii din 22.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, precum și recursul formulat de inculpatul -, împotriva încheierii din data de 20 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul ales - av., recurentul inculpat - - în stare de arest - asistat de apărător ales av., recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av. și intimatul inculpat (fost ) - în stare de arest - asistat de apărător ales av..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public - având cuvântul cu privire la recursul declarat de parchet - precizează că s-a formulat recurs în condițiile identificării situației de netemeinicie a înlocuirii măsurii arestării preventive în ceea ce îl privește pe inculpatul.

Apreciază că lăsarea în libertate a acestui inculpat prezintă pericol public pentru ordinea publică datorită caracterului grav al faptelor comise, fiind necesară în continuare acțiunea măsurii preventive pentru a asigura un sentiment de securitate, prin reacția promptă a autorităților judiciare în asigurarea bunei înfăptuiri a justiției.

Se impune a se face referire la conduita procesuală a inculpatului, care a procedat la recunoaștere parțială a activităților infracționale reținute în sarcina sa, acesta negând participația sa la instigare la distrugere și furt a dispozitivelor de skimming comise de ceilalți membri ai grupării, respectiv și.

Pentru motivele invocate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Bacău și menținerea stării de arest a inculpatului.

-. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în consecință, punerea în libertate a inculpatului.

Precizează că a lecturat încheierea de ședință atacată și a constat că sunt doar două paragrafe pentru care i s-a menținut acestui inculpat arestarea preventivă.

S-a reținut că sunt incidente dispozițiile art.143 și 148 C.P.P. însă consideră că se regăsesc doar dispozițiile art.143 C.P.P. iar cele ale art.148 doar parțial întrucât nu este dovedit pericolul social concret. De asemeni, s-a mai reținut că inculpatul a falsificat și deținut instrumente în vederea falsificării, însă niciuna dintre aceste infracțiuni nu sunt aplicabile inculpatului, motiv pentru care solicită a fi înlăturate.

În al doilea alineat se spune că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, însă consideră că argumentele avute în vedere de Tribunalul Bacău sunt inaplicabile inculpatului. Solicită a se avea în vedere că este în a șaptea lună de arest, perioadă care a făcut să se dilueze pericolul social al infracțiunilor.

Instanța acordă cuvântul av. - apărător ales al inculpatului - cu privire la ambele recursuri formulate, împotriva încheierii din data de 20 ianuarie 2010 și împotriva încheierii din 22 ianuarie 2010.

-. - având cuvântul pentru inculpatul - solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului întrucât nu se mai impune măsura arestării preventive cu caracter excepțional, nemaisubzistând temeiurile și nu sunt îndeplinite dispozițiile art.148 lit.f deoarece C.P.P. nu mai prezintă pericol public. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a avut o atitudine sinceră și că lăsarea sa în libertate nu ar tergiversa buna desfășurare a cercetării judecătorești, nu mai poate influența martori sau distruge probe, nu are antecedente penale, a fost audiat un martor în circumstanțiere care a arătat că inculpatul are o conduită bună. Mai mult, este arestat de șase luni și consideră că este un termen rezonabil.

În ce privește cel de al doilea recurs, solicită admiterea acestuia întrucât sunt îndeplinite toate condițiile de admitere a cererii de punere în libertate sub control judiciar.

-. - având cuvântul pentru inculpatul - solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea având în vedere că inculpatul a avut un comportament sincer, este tânăr, nu are Antecedente penale și este arestat de 6 luni. De asemeni, solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.

-. - având cuvântul pentru inculpatul - consideră că recursul este nefondat și solicită a se observa circumstanțele din acest dosar. De la data arestării inculpatul a recunoscut în totalitate ceea ce a făcut și nu ceea ce crede parchetul.

Precizează că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri au fost art.148 lit.f.Dacă C.P.P. judecătorul care instrumentează cazul admis cererea de liberare provizorie a inculpatului, Curtea de APEL BACĂUa admis recursul procurorului pe un singur temei și anume că inculpatul a fost arestat pe un singur temei lit. c și f din p Cod Penal, într-adevăr inculpatul a fost arestat în baza art.148 lit.c și f p Cod Penal, dar Curtea de Apel a admis recursul împotriva încheierii de arestare preventive și a înlăturat lit.c de la art.148 considerând C.P.P. că nu există nici un indiciu în ceea ce privește lit."c".Instanța de control judiciar a apreciat că nu sunt probe certe că inculpatul ar încerca să săvârșească astfel de fapte noi, astfel încât consideră că nu este o eroare ci un viciu deoarece nu s-au respectat deciziile din recurs.

De asemenea arată că în recurs, în mod constat s-a spus că există indicii în ceea ce privește art.148 lit.f Or C.P.P. în aceste condiții, arată că inculpatul este singurul care a recunoscut din prima seară la procuror și până în fața instanței, a dat 4 declarații identice și nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului.

Precizează că toate temeiurile avute în vederea la luarea acestei măsuri s-au epuizat pentru că au dat declarații și inculpații și martorii, mai puțin pericolul social care după 6 luni de zile de arest, instanța poate lua în considerare și sunt obligate prin analiză, în funcție de comportamentul inculpatului și caracterul penal al faptei, să ia și alte măsuri subsidiare și mai puțin starea de arest preventiv care nu mai profită acum nimănui, nici apărării fondului nici cursului procesului penal pentru că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și nu ar mai împieta buna desfășurare a procesului penal.

Solicită a se constata că toate temeiurile s-au schimbat, cu excepția pedepsei și respingerea recursului declarat de parchet.

Reprezentantul Ministerului Public - cu privire la recursurile declarate de cei trei inculpați - precizează că se impune constatarea temeiniciei încheierii pronunțate de Tribunalul Bacău și solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

Recurentul inculpat - având cuvântul - precizează că regretă fapta și solicită judecarea în stare de libertate.

Recurentul inculpat - având cuvântul - arată că regretă fapta și că este conștient că a greșit.

Recurentul inculpat - având cuvântul - arată că regretă fapta, a greșit, în termenul de șase luni de când este arestat a realizat greșeala făcută, solicită judecarea în stare de libertate și se obligă să respecte toate obligațiile impuse de instanță.

Intimatul inculpat - având cuvântul - precizează că regretă fapta, că șase luni de arestare l-au reabilitat, are 35 de ani și dorește o șansă pentru a-și reface viața și va încerca să încalce legea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 22.ianuarie.2010, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.300/2 cu art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventiva a inculpaților:, și, zis "", aflați în Penitenciarul Bacău.

Au fost respinse ca nefondate cererile de revocare a arestării preventive și înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulată de inculpații: -, - și.

În temeiul art.139 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv luată împotriva inculpatului (fost ) cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

Supravegherea inculpatului, pe durata măsurii de obligare de a nu părăsi localitatea a fost încredințată Poliției Municipiului

În temeiul art.145/1 alin.2 Cod procedură penală, cu art.145 alin.1/1,alin.1/2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, de instanța de judecată;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă;

e) să nu se aproprie de, martorii ori alte persoane și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;

În temeiul art.145/1 alin.2 Cod procedură penală, cu art.145 alin.3 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului - că în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii a obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În temeiul art.145/1 alin.2 Cod procedură penală, cu art.145 alin.2/1 Cod procedură penală, s-a dispus comunicarea copiei certificate a prezentei încheieri: inculpatului, Poliției Municipiului B, Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Poliției Comunitare și Inspectoratului General de Poliție de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care îi revin inculpatului.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului - dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.

S-a constatat că inculpații:, (fost ), au avut apărători aleși.

Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă DIICOT - Serviciul Teritorial - s-a dispus rimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:

-- fiul lui G și, născut la data de 25.05.1976, domiciliat în B, str. - 14/C/13, posesor al CI seria - nr. -, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prev. și ped. de art. 25 din Legea 365/2002, în cadrul unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 al. 1,3 din Legea 39/2003,; art. 26.pen. raportat la art. 217 al.1 pen. cu aplic. art. 41 al.2 pen. și art. 221 al.1 pen. art. 26 rap. la art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.a,e,g pen, totul cu aplic. art. 33 lit. a pen (pct.1 și II.1.)

constând în aceea că:

- la începutul anului 2009 a inițiat și constituit un grup infracțional organizat cu caracter transfrontalier, specializat în confecționarea artizanală, comercializarea și exploatarea dispozitivelor de fraudare a mijloacelor de plată, deținând în vederea folosirii și comercializării echipamente de skimming, utilizate de alți membri ai grupării, la clonarea de carduri, cu rezultat de prejudiciere a titularilor de carduri, prin efectuarea de operațiuni frauduloase la -uri, prioritar din străinătate (prioritar în Italia) pentru obținerea de beneficii financiare ilicite. În cursul lunii mai 2009, urmare a colaborării infracționale cu inc., ca elemente decizionale (colideri), a extins gruparea infracțională a cărei baze le-a pus, vizând extinderea zonelor de acțiune ilicită (din Italia și Anglia )privind materializarea de fraude bancare cu carduri contrafăcute.

- în cursul lunii iunie 2009,în scopul confecționării de dispozitive de skimming, pentru efectuare de fraude bancare, a colaborat infracțional cu inculpații, obținând în două rânduri, componente sustrase, pe timp de noapte, urmare a acțiunii de distrugere a unor bancomate aflate în circuitul public de pe raza jud. B, având cunoștință că reprezintă rezultat infracțional.

- - fost- fiul lui și, născut la data de 29.08.1974 în mun. B, domiciliat în mun. B, str. - - 5/A/15, CNP - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 25 din Legea 365/2002, art. 7 al. 1, 3 din Legea 39/2003, art. 25.pen. raportat la art. 217 al.1 pen. și art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.a,e,g pen cu aplic. art. 41 al.2 pen.,totul cu aplic. art. 33 lit. a pen (pct.2. și II.2), constând în aceea că:

- începând din luna mai 2009 colaborând infracțional cu inc. și procedând la recrutarea inculpaților și, s-a identificat în calitatea de membru coordonator al unui grup infracțional cu caracter transfrontalier specializat în confecționarea artizanală și exploatarea dispozitivelor de fraudare a mijloacelor de plată, fabricând, deținând în conexiune ilicită cu alți membri ai grupării, echipamente de skimming pentru obținerea de beneficii financiare ilicite.

- în cursul lunii iunie 2009, materializat colaborare infracțională, în calitate de instigator, privind distrugerea și sustragerea în trei rânduri, (pe timp de noapte și din loc public), de componente de la _uri de pe raza jud. B, pe care le-a predat direct și intermediar inc., spre ulterioară folosire, ca mostre pentru confecționarea de dispozitive de skimming prin aportul infracțional al altor complici.

-- fiul lui și, născut la data de 25.10.1982 în mun. B, domiciliat în mun. B, str. - 82/A/13, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 25 din Legea 365/2002, art. 7 al. 1,3 din Legea 39/2003, art.217 al.1 pen. și art. 208 al.1 art. 209 al.1 lit.a,e,g pen cu aplic. art. 41 al.2 pen, totul cu aplic. art. 33 lit. a pen. (pct.3 și II.3), constând în aceea că: începând cu luna mai 2009 sub coordonarea principală a inculpatului s-a identificat în calitate de membru executant, al unui grup infracțional cu caracter transfrontalier specializat în confecționarea artizanală, comercializarea și exploatarea dispozitivelor de fraudare a mijloacelor de plată, deținând și înlesnind confecționarea, în conexiune ilicită cu alți membri ai grupării, de echipamente de skimming, în vederea punerii în circulație pentru obținerea de beneficii financiare ilicite.

- în cursul lunii iunie 2009, la instigarea inc. a desfășurat în trei rânduri, pe timp de noapte și în loc public, activități de distrugere și sustragere componente de la -uri aflate în circuitul public, singur și în colaborare infracțională cu inc., pentru beneficiul infracțional al grupului din care făcea parte.

- zis- fiul lui, G și, născut la data de 17.06.1987 în mun. B, domiciliat în mun. B,-,. B,.20, CNP - - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 26 Cp rap. la art. 25 din Legea 365/2002, art. 7 al. 1,3 din Legea 39/2003, art. 217 al.1 Cod Penal și art.208 al.1 Cp, art. 209 al. 1 lit.a, e, g, Cp, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cp. (pct. 4)

constând în aceea că: începând cu luna mai 2009 sub coordonarea principală a inculpatului, în conexiune ilicită și cu inc. -, a acționat în calitate de membru executant, al unui grup infracțional cu caracter transfrontalier specializat în confecționarea artizanală, comercializarea și exploatarea dispozitivelor de fraudare a mijloacelor de plată, astfel că, a procurat în două rânduri, prin furt și distrugere 2 guri de bancomat de la -uri de pe raza mun. B și com., în scopul de a înlesni fabricarea după un dispozitiv autentic a unor echipamente artizanale de citire a datelor înscrise pe magnetică a cardurilor.

În temeiul art.300 ind.1 pr.pen. măsura a fost menținută de către Tribunalul Bacău, după înregistrarea la instanță rechizitoriul indicat mai sus, la data de 12.10.2009.

Apărătorii aleși și cel din oficiu, au solicitat fie revocarea măsurii arestului preventiv, fie înlocuirea acesteia cu obligația de a nu părăsi țara sau localitatea, deoarece nu se mai impune menținerea arestării, având în vedere poziția sinceră a lor, neputința de a mai influența vreo probă ce s-ar mai administrat. S-a recunoscut că faptele pentru care sunt cercetați, sunt de un mare grad de pericol social (reliefat de limitele de pedeapsă), însă perioada de timp petrecută până acum în penitenciar este mai mult decât depășită, că inculpații nu au un comportament infracțional structurat în timp.

Apărătorul ales al inc. a arătat că temiurile inițiale ce au deteminat arestare preventivă a acetui inculpat nu mai susbzistă deoarece. prin mandatul de arestare preventivă el a fost arestat preventiv pe temeiurile prev. de art. 148 lit. c și f C-pr.pen. iar prin încheirea deședință din 23.07.2009, Curtea de Apel Bc. a reținut ca temi al arestării preventive, pentru toți inculpații, de altfel, doar dispozițiile art. 148 lit. f pe.pen.-. cu toate acestea, în urma ultimului recurs promovat de DIICOT, la termenul din 23.12.2009, Curtea de Apelk Bc. reține în motivarea încheierii că "Iculpatul a fost arestat preventiv la data de 21.07.2009, în cauză constându-se incidente temiurile prev. de art. 148 lit.c și f pr.pen." ceea ce contravine propriei motivări și soluții date la data de 23.07.2009.

Analizând probele aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele: în conformitate cu dispozițiile articolului 300², aliniatul 1 din Codul d e procedură penală, "în cauzele în care inculpatul este arest, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art.160_.."

Pentru fiecare inculpat în stare, considerăm că se impune în continuare menținerea arestării preventive,pentru următoarele considerente:

- pentru inculpatul:

Prin mandatul nr. 44/24.07.2009 emis în baza încheierii de ședință din data de 19.07.2008 a Tribunalului Bacău, s-a admis propunerea DIICOT - Serviciul TERITORIAL BACĂU și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, constatându-se la data respectivă, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit f cod pr penală.

Pentru a dispune arestarea preventivă, instanța a avut în vedere probatoriul administrat până la acea dată, în baza căruia s-a constatat că există indicii temeinice care formează convingerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, prevăzute și sancționate de art.25 din Legea nr.365/2002 și de art.7 din Legea nr.39/2003, aflate în concurs real în condițiile art.33 lit.a Cod penal.

Măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită potrivit art.155 și urm. Cod pr. penală, prin încheieri ale Tribunalului Bacău, măsură menținută și după înregistrarea actului de sesizare al instanței, respectiv la termenul din 09.10.2009.

Ori din probele administrate în cursul urmăririi penale respectiv perchezițiile domiciliare efectuate în cauză, înregistrările telefonice, procesul verbal privind prejudiciile cauzate de inculpat cu card-uri rezultă că inculpatul este prezumat că a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Probatoriul administrat în cauză a concretizat indicii temeinice cu privire la faptul că activitatea infracțională a tuturor inculpaților s-a desfășurat în formă organizată de o perioadă de timp, membrii grupării acționând pe diferite linii specifice (confecționare, falsificare instrumente, aparatură destinată fraudării, respectiv fraudare efectivă), preluând diferite atribuții, în funcție de necesitățile grupului, în țară sau străinătate, în vederea realizării scopului final de obținere de beneficii financiare, constatându-se o mobilitate pronunțată privind numărul persoanelor angrenate în circuitul infracțional și specificul activităților ilicite pe care le materializează pe acest segment de criminalitate organizată.

Față de aceste aspecte și având în vedere caracterul grav al faptelor comise,de acest inculpat în cadrul unei asocieri infracționale, constituită în scopul comiterii de infracțiuni la legea comerțului electronic,inculpatul împreună cu ceilalți coinculpați au procedat la falsificarea instrumentelor de plată electronic, au deținut în vederea punerii în circulație instrumente de plată electronică falsificate cu card-uri contrafăcute, periculozitatea acestora, care rezidă și din pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunea descrisă,impactul social pe care l-ar avea lăsarea în libertate a acestui inculpat, instanța constată că în cauză nu au dispărut temeiurile care au dus la arestarea preventivă a acestuia.

- pentru inculpatul:

Activitățile desfășurate de acesta în cadrul grupului constau în procurarea gurilor de bancomat, pentru ceilalți membri ai grupării, cât și în interes personal.

De altfel, realizarea de venituri prin activitățile infracționale descrise anterior, reprezintă singura sursă de subzistență a inculpatului, ca de altfel a tuturor membrilor grupării la care facem referire.

La fel și pentru acest inculpat se regăsesc incidența dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală deoarece riscul ca inculpatul a vrut să părăsească țara și de asemenea dacă ar fi lăsat în stare de libertate acesta ar putea cu ușurință să zădărnicească aflarea adevărului prin sustragerea, alterarea sau distrugerea unor probe. Pe de altă parte acuzațiile ce planează asupra inculpatului vizează o infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor, natura infracțiunii, modalitățile de săvârșire, aria extinsă și împrejurările comiterii acestora.

-pentru inculpatul:

În raport de temeiurile care au dus la arestarea preventivă a acestui inculpat, își găsesc incidența dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală deoarece riscul ca inculpatul să fugă din țară este iminent în contextul în care acesta a vrut să plece în străinătate și de asemenea dacă acesta ar fi lăsat în stare de libertate aceștia ar putea cu ușurință să zădărnicească aflarea adevărului prin sustragerea, alterarea sau distrugerea unor probe.

Pe de altă parte acuzațiile ce planează asupra inculpatului vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor, natura infracțiunii, modalitățile de săvârșire, aria extinsă și împrejurările comiterii acestora.

Astfel au fost vătămate valori importante ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii și practic aceasta ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia și la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.

Inculpatul, face parte din gruparea infracțională ce formează obiectul cercetărilor și în cadrul acesteia principală sa activitate infracțională a constat în procurarea ilegală, pentru distrugerea gurilor de bancomat.

Sub aspectul reținerii dispozițiilor art.7 din Legea 39/2003, privind grupul infracțional organizat, pentru toți cei trei inculpați, instanța consideră că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică datorită caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, având în vedere că inculpații sunt cunoscuți cu preocupări pe linia fraudei informatice, s-au constituit într-un grup numeros organizat pentru comiterea de infracțiuni, fapt ce rezultă inclusiv din declarațiile acestora, și de asemenea cunoscuți ca având numeroase legături cu persoane având aceleași preocupări infracționale.

De asemenea, se consideră că, având în vedere că probatoriul administrat în cauză, relevă amploarea deosebită a activității infracționale a inculpaților, prin desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte rețele infracționale care acționează pe același segment de crimă organizată, dovedește periculozitatea acestora, care rezidă și din pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, există date suficiente care certifică necesitatea menținerii măsurii arestării preventive, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, prin administrarea nestingherită a probelor direct, nemijlocit și neviciate, în fața instanței.

Totodată, se consideră că menținerea stării de arest a inculpaților este necesară pentru a se asigura un sentiment de securitate, prin reacția promptă a autorităților judiciare în asigurarea bunei înfăptuiri a justiție în cazul acestor infracțiuni deosebit de grave, care au dobândit valențe de fenomen infracțional generalizat la nivelul întregului glob.

Sub aspectul legalității,analizând dosarul cauzei, instanța constată că luarea acestei măsuri preventive față de inculpații, s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.

Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că inculpații, sunt prezumtivii autori, că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143.C.P.P. și, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148.

C.P.P.

Cu privire la prima condiție, tribunalul reține că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există " indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală " (art. 143 alin. 1.C.P.P.), care să nască presupunerea rezonabilă că acești inculpați ar fi comis fapte de natură penală,

De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. la "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura ".

Apărătorii inculpaților au arătat că se impune cercetarea lor în stare de libertate, nemaiexistând pericolul ca inculpații să fugă, să se ascundă, să se sustragă de la urmărire sau judecată,sau că ar încerca să zădărnicească direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor, expert ori să distrugă vreun mijloc de probă, astfel încât apreciază că primele două temeiuri care au determinat arestarea inițială au devenit caduce, respectiv dispozițiile literei f ale art.148 pr.pen ori, din studierea propunerii de arestare și a încheierilor de luare a măsurii și menținere a ei s-au avut în vedere și dispozițiile art. 148 lit. f, respectiv faptul că " inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică ".

Infracțiunile pentru care inculpații C-tin, și, au fost trimis în judecată, art.25, din Legea 365/2002, art.26 pen.rap. la art,25 alin.1 Legea 365/2002, art.7 din Legea 39/2003, 217 alin.l pen., 208-209 lit. a,e,g, pen. cu art. 41 alin.2 pen.

Acestea, sunt sancționate de lege cu închisoarea până la un maxim de 15 ani (mai puțin infr. de distrugere).

În privința celei de-a doua condiții cerută de dispozițiile art. 148 lit. f, apreciem că există în continuare probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în care au fost săvârșite infracțiunile, în formă continuată, prin colaborarea lor, fiecare asumându-și un rol determinat pentru a obține venituri ilicite, fiind de natură să creeze o stare de temere, de nesiguranță în rândul opiniei publice, putând fi orice persoană o potențială victimă, putându-i-se sustrage cardul sau copia codul PIN în vederea sustragerii sumelor de bani.

de probatoriul administrat in cauză la acest moment procesual,ca temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpaților, de natura si gravitatea faptelor de care este acuzat acesta,rezonanta sociala deosebita a acestora persistând cu repercursiuni nu doar materiale dar si morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice.

Totodată, conduita oscilanta a inculpaților pe parcursul judecării cauzei, confirma pericolul concret al acestora si generează temerea rezonabila,ca, aflați in stare de libertate,ar putea împiedică buna desfășurare a cercetării judecătorești.

În ceea ce privește durata stării de arest preventiv a inculpatului,instanța apreciază ca aceasta nu depășește limitele unui termen rezonabil in sensul dispozițiilor art.5,alin.3 din CEDO astfel încât sa legitimeze înlocuirea măsurii arestării preventive. Așa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, celeritatea particulară la care un acuzat are drept în examinarea cauzei sale nu trebuie să dăuneze eforturilor magistraților pentru a îndeplini sarcinile lor cu grija dorită ( a se vedea, mai ales mutatis mutandis, hotărârea Toth Austriei din 12 decembrie 1991 ).

Ori, complexitatea cauzei determinata de atitudinea inculpaților care nu au recunoscut de la început săvârșirea faptelor natura faptelor care fac obiectul cauzei, numărul inculpaților și martorilor care au fost audiați în cauză, conduce la concluzia că durata arestării preventive a inculpaților nu a depășit exigentele unui termen rezonabil.

Faptele pentru care sunt cercetați inculpații beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Sub aspectul temeiniciei,analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanța apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun și în continuare privarea de libertate a acestora.

Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiunefără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei

Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, și cu prilejul soluționării propunerilor de arestare preventivă, a celor de prelungire a acestei măsuri, a cererilor succesive formulate, în mai multe rânduri de inculpați privind acordarea liberării provizorii sub control judiciar, îi plasează pe inculpați ca fiind prezumtivii autori ai săvârșirii faptei, instanța apreciază că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Tot odată, instanța retine ca probele care fac dovada acestor motive verosimilenu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnareiar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Instanța urmează să respingă cererea de înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de inculpații, întrucât la aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpaților instanța are în vederenatura fapteide care este suspectat,sferarelațiilor socialelezate (integritatea patrimoniului ), rezonanța socială a faptei,date fiind gravitatea acesteia, sfera largă de acțiune a acestuia, împrejurările în care se presupune a fi fost săvârșita fapta, prin colaborarea sa cu ceilalți membrii ai grupării, de cunoștințele tehnice pe care le posedă fiecare și de care s-au folosit toți membrii grupării apelând unii la alții. Toate aceste aspecte, coroborate, conduc la concluzia că se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpațilorpentru a asigura ordinea publica și securitatea cetățenilor, temeiurile ce au fost avute de în vedere la arestarea preventivă a acestora nu s-au schimbat,așa cum se prev. în art. 139.1 pr.pen. și care au fost invocate de apărători în susținerea cererilor.

Urmează a fi respinse cererile de revocare a stării de arest preventiv, formulate de inculpați prin apărătorii aleși și din oficiu, deoarece, pentru motivele arătate mai sus, arestarea preventivă a lor s-a luat cu respectarea prevederilor legale, iar temeiurile inițiale justifică menținerea acestei măsuri preventive, ca urmare nu considerăm întrunite condițiile revocării acesteia, așa cum se arată în art. 139 alin.2 pr.pen.

Pentru toate considerentele expuse mai sus, urmează ca în baza art. 300 / 2 C.P.P. raportat la art. 160/b să C.P.P. menținem starea de arest a inculpaților, și, aflați în Penitenciarul Bacău. și "pe a contrario", să respingem cererile de revocare a măsurii arestului preventive.

În ceea ce-l privește pe inc., reținem că:

S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.41 din 21 iulie 2009, instanța având în vedere probatoriul administrat până la acea dată, în baza căruia s-a constatat că există indicii temeinice care formează convingerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, prevăzute și sancționate de art.25 raportat din Legea nr.365/2002 și de art.7 din Legea nr.39/2003, aflate în concurs real în condițiile art.33 lit.a Cod penal.

Măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită potrivit art.155 și urm. Cod pr. penală și menținută la termenul din 09.10. 2009, în condițiile prevăzute de art. 300 ind 1 Cod pr. penală.

Instanța reține că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.25 din Legea nr.365/2002 și de art.7 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

Cu privire la temeiurile care au dus la arestarea preventivă a inculpatului, se constată că acestea nu se mai mențin, cercetarea judecătorească se află în deplină desfășurare, cauza fiind complexă, iar probatoriul deosebit de amplu, audierea și a altor persoane implicate inclusiv martori și că nu ar putea fi influențați de către inculpat.

Inculpatul a avut o atitudine sinceră și cooperantă până în prezent, datele dosarului oferă suficiente motive de a crede în diminuarea riscului ca acesta să părăsească teritoriul României.

Faptele pentru care inculpatul este cercetat, raportate la modul în care au fost concepute și săvârșite și la urmările produse, relevă faptul că temeiul inițial s-a schimbat, că pericolul pentru ordinea publică nu mai subzistă.

privind cauza și deduse din gravitatea faptelor și a pedepsei care ar putea fi aplicată, imperativele ordinei publice, necesitatea de a împiedica presiunile asupra martorilor și coinculpaților și nevoia de a preîntâmpina fuga sa, nu mai reprezintă argumente care pledează în sensul menținerii stării de arest preventiv a acestuia.

Ținând seama de comportarea sinceră de la începutul procesului penal, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească în timpul procesului, instanța apreciază că inculpatul prezintă garanții pentru buna desfășurare a procesului penal, în sensul că nu va zădărnici aflarea adevărului și nu va tergiversa soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Considerăm că este util, și cu titlu de exemplu, ca societatea să stimuleze, să recompenseze comportările sincere ale oricărei persoane și în speța de față inculpatului, fiind singurul care a cooperat cu organele de urmărire penală de la început.

Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, au declarat recurs inculpații -, - și, precum și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul TERITORIAL BACĂU.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul TERITORIAL BACĂUa criticat încheierea recurată, susținând că aceasta este netemeinică pentru următoarele motive:

În motivarea acestei hotărâri, instanța de judecată a reținut cu referire strictă la inc că pe parcursul procesului penal (faza urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească) a avut o comportare sinceră și că nu există pericolul să zădărnicească aflarea adevărului judiciar.

Luarea în considerație în mod adecvat a rezultatului de verificare penală, care a stabilit necesitatea de inculpare a subiectului infracțional menționat, decantarea corectă, echidistantă a participației penale a persoanelor cercetate expusă de probele administrate, care îl etichetează ca fiind un element marcant în angrenajul infracțional specializat în săvârșirea de infracțiuni grave pe segmentul de crimă organizată în domeniul comerțului electronic, momentul procesual al cauzei și nu în ultimul rând și conduita procesuală a acestuia, care nu a fost în totalitate sinceră, determină cu suficiență concluzia că încheierea pronunțată în cauză la data de 22-01-2010, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsii țara față de susnumituleste netemeinică.

Cererea formulată de inculpatul - (fost de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara este neîntemeiată, întrucât lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind întrunite în continuare condițiile măsurii arestării preventive prevăzute de art. 148 lit. f

C.P.P.

Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică datorită caracterului grav al faptelor comise și avându-se în vedere natura relațiilor sociale ocrotite de lege prin incriminarea acestor activități infracționale. Infracțiunile circumscrise acestui segment de fraudă bancară sunt înainte de toate fapte penale care expun un grad ridicat de pericol social abstract și concret, în condițiile în care presupune ca primă etapă copierea datelor de identificare a cârdurilor atașate contului, alterând astfel sistemul de securitate bancar, prin penetrarea și subminarea mijloacelor de apărare promovate de industria cârdurilor, ipostază ce depreciază semnificativ încrederea opiniei publice în sistemul financiar bancar.

Infracțiunile circumscrise acestui segment de fraudă bancară sunt înainte de toate fapte penale care expun un grad ridicat de pericol social abstract și concret, în condițiile în care presupune ca primă etapă copierea datelor de identificare a cârdurilor atașate contului, alterând astfel sistemul de securitate bancar, prin penetrarea și subminarea mijloacelor de apărare promovate de industria cârdurilor, ipostază ce depreciază semnificativ încrederea opiniei publice în sistemul financiar bancar.

De asemenea, consideră că - prin desfășurarea activității infracționale pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte persoane care acționează pe același segment de crimă organizată, prin modul de concepere și organizare a actelor ilicite - prin luarea unor măsuri sporite de precauție și încercarea de a îngreuna și zădărnici activitatea de depistare și atragere a răspunderii penale există date suficiente, care certifică necesitatea menținerii măsurii arestării preventive.

Acțiunea măsurii privative luate față de inculpatul în cauză este necesară în continuare pentru a se asigura un sentiment de securitate, prin reacția promptă a autorităților judiciare în asigurarea bunei înfăptuiri a justiției în cazul acestor infracțiuni specifice (deținere și fabricare de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică în cadrul unui grup infracțional organizat)și de drept comun(distrugere și furt informă agravată în modalitatea instigării)deosebit de grave, și nu în ultimul rând, ca o ripostă a autorităților pentru protejarea interesului general al societății de consecințe dezastruoase, astfel evitându-se posibilitățile de etichetare ca lipsite de eficiență a decursurilor de instrumentare penală.

infracțional în care a fost identificat probațional acest inculpat, poziția sa dominantă în cadrul planurilor infracționale materializate și interesul de fraudare pronunțată pe spații multiple externe, denotă un potențial criminogen ridicat și un pericol social major pentru societate, aspecte ce impun particularizat, în raport cu acest subiect infracțional, luarea de măsuri corespunzătoare de autorităților judiciare, care se pot concretiza în menținerea stării de arest preventiv, astfel reușindu-se adecvarea percepției segmentului social că se acționează eficient împotriva persoanelor care au săvârșit acest gen de fapte deosebit de grave.

Se impune a se face referire la conduita procesuală emisă de subiectul infracțional menționat, care a procedat la o recunoaștere parțială a activităților infracționale reținute în sarcina sa în baza probatoriului administrat în cauză, acesta negând participația sa penală în modalitatea instigării la săvârșirea faptelor penale de distrugere și furt a dispozitivelor de skimming comise de către membrii executanți ai grupării respectiv inc. și.

Probele cauzei au demonstrat circuitul de săvârșire a faptelor penale, pe care acest inculpat nu le recunoaște, respectiv reținându-se că acesta a avut direct sau indirect posesia echipamentelor sustrase în mai multe rânduri de la -uri de către subiecții infracționali menționați, în scopul obținerii unor modele pe bază cărora să realizeze contrafacerea de alte dispozitive de skimming. De altfel monitorizările intruzive și depozițiilor celorlalți coinculpați relevă inițiativa infracțională a acestui inculpat cu referire și la acest segment de acțiune ilicită. Contextul de comitere a acestor infracțiuni evidențiază fără nici un dubiu coeziunea infracțională între membrii grupării și cu atât mai mult, calitatea de decident a inc., în realizarea scopului infracțional propus de acest anturaj infracțional. Cu ocazia efectuări de percheziții domiciliare la locațiile inc. și, ambii constatați ca având rol de coordonatori în cadrul angrenajului infracțional verificat, s-au identificat atât componentele sustrase de la bancomate de pe raza mun. B, cât și alte dispozitive în diferite stadii de confecționare, cu privire la care s-a demonstrat că urmau a fi utilizate în scop ilicit - fraudarea de -uri în străinătate.

S-a reținut că această grupare viza în principal două țări Ť. Italia, respectiv Marea Britanie, inc. urmărind săvârșirea de activități infracționale cu acest specific în cea din urmă țară, unde deja își asigurase logistica de acțiune infracțională, prin intermediul altor complici, membri ai grupării aflați în această zonă.

Faptul că inc., ocupa în ierarhia grupării infracționale segmentul de coordonare, alături de coinculpatul, este demonstrat și prin identificarea aspectului că a ordonat și gestionat, în două rânduri, deplasarea în străinătate (Marea Britanie) a unor membri executanți, finalizarea activității infracționale inițiale neputând fi atinsă determinat de faptul că a intervenit un eveniment rutier (accident), care au schimbat pasager planurile infracționale, iar a doua oară s-a procedat la declanșarea acțiunii de prindere în flagrant, vizându-se de către autoritățile judiciare stoparea conexiunilor infracționale, pentru a se evita disfuncții privind controlarea acestui anturaj de conivență.

De subliniat este faptul că pericolul social pentru ordinea publică nu este relevat numai de potențialul violent a unor subiecți infracționali (cazul unor altor infracțiuni care se circumscriu altei forme de ilicit penal, care ar atrage iminent masuri preventive), ci, între altele, de orice manifestare aptă a vătăma climatul social firesc, optim pentru funcționarea normală a instituțiilor, implicit și realizarea componentei financiare prin pârghiile bancare în cazul circulației fondurilor bănești prin folosirea mijloacelor de plată electronică.

Noțiunea de ordine publică implică un climat social firesc, în care să fie asigurată funcționarea normală a instituțiilor statului, existenta și menținerea unei stări de siguranță, securitate și liniște a cetățenilor și de respectare a drepturilor acestora, fiind necesară totodată și protejarea acelor provizii financiare a căror deposedare o urmăresc subiecți infracționali, care acționează în domeniul ilicitului, în care a fost constatat și inc - împreună cu ceilalți membrii ai grupării.

cu acest specific creează mari pagube naționale și internaționale prin instalarea rezultatului de prejudiciere pronunțată în patrimoniul titularilor legali de carduri, alterează calitatea vieții oamenilor pe acest segment, tulbură încrederea publicului în sistemul economic și nu în ultimul rând conturează stigmatul de etichetare în mod nefavorabil a cetățenilor români în afara granițelor tării noastre, în condițiile în care tot mai mulți concetățeni au fost constați ca elemente proeminente, activând continuu în rețele infracționale periculoase și de mare amploare în domeniul de fraudă bancară prin intermediul mijloacelor de plată electronică.

Un sistem legislativ, care trimite la închisoare un mic hoț, dar depune armele în fața criminalității de acest gen, nu răspunde principiului egalității în fața legii, iar lupta împotriva infracționalității pe această componentă este menită a redresa echilibrul sistemului justiției penale, din punct de vedere al raportului dintre aceste infracțiuni și cele tradiționale, cultivând în acest mod încrederea publicului în funcționarea justiției.

Faptele imputate inculpatului, prin modalitățile de săvârșire constatate, existența componentei de acțiune unui grup infracțional organizat cu caracter transfrontalier, poziția dominantă ocupată în ierarhia anturajului de conivență, prezintă o gravitate sporită, având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia, față de împrejurarea că persoanele asupra cărora planează astfel de acuzații ar putea fi judecate în stare de libertate.

Practica și literatura de specialitate, după modificarea art. 148 Cpp, au statuat că pericolul concret prevăzut la lit. f are un sens mult mai larg și presupune o rezonanță a faptei în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor asemenea persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient, sentimentul de insecuritate din rândul colectivității putând proveni din împrejurarea că o persoană care a comis o infracțiune de o gravitate sporită este cercetată în stare de libertate, circumstanță ce ar putea încuraja și alte persoane la comiterea de infracțiuni. In același sens, s-a stabilit că pericolul pentru ordinea publică trebuie apreciat și prin împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora și elementele care caracterizează persoana infractorului.

Consideră că prin lăsarea în libertate a inculpatului, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în rândul opiniei publice, fapt ce ar avea repercusiuni negative asupra finalității actului de justiție.

Se impune de asemenea a se face referire și la necesitate asigurării echidistanței de analiză a incidenței măsurilor preventive în raport cu ceilalți subiecți infracționali cercetați în cauză, echilibrarea situației judiciare nefiind identificată prin crearea ascendenței nejustificate a unor aspecte particulare de conduită procesuală, de altfel insuficient demonstrată ca fiind sinceră, cu rezultat de admitere a cererii formulate de către inc. Mai mult decât atât clemențele penale particularizate nu trebuie să surmonteze în nici un fel atât interesele statuate de lege privind desfășurarea în bune condiții a procesului penal cât și interesul plenar al opiniei publice privind încrederea în actul de justiție, care impune severitate corespunzătoare.

Pentru motivele invocate, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, s-a solicitat să fie admis recursul, să fie casată încheierea recurată și să fie menținută starea de arest a inculpatului -.

Recursurile formulate de recurenții-inculpați: -, - și nu au fost motivate în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărători, aceștia au criticat încheierea recurată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursurile urmează a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate.

Potrivit art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală: "În cursul judecății, instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".

Așa cum este cunoscut pentru luarea și menținerea unei măsuri preventive trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;

Potrivit dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea și, desigur, pentru menținerea măsurii arestului preventiv se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce nu echivalează cu existența unor probe care ar motiva o condamnare.

Cât privește expresia indicii temeinice, potrivit art.68/1 Cod procedură penală,unt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.

Există indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde presupunerea că cel față de care se efectuează urmărirea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată, a săvârșit fapta pentru care este cercetat, sau pentru care este judecat.

În cauza dedusă judecății nu numai că sunt indicii temeinice, dar sunt probe temeinice din care rezultă, în mod necesar, presupunerea rezonabilă că recurenții-inculpați au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați.

În ceea ce privește vinovăției sau nu a recurenților-inculpați cu privire la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și corecta lor încadrare juridică, aceste aspecte vor fi verificate și asupra lor se va pronunța, după administrarea tuturor probelor, instanța investită cu soluționarea cauzei în fond, respectiv Tribunalul Bacău, aceste aspecte neputând fi analizate de instanța de control judiciar în acest stadiu de soluționare a cauzei, Curtea urmând a examina încheierea recurată doar sub aspectul legalității și temeiniciei arestării celor patru inculpați.

să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;

Așa cum rezultă din încheierea din data de 21.iulie.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, așa cum a fost modificată prin încheierea nr.62 din data de 23.iulie.2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU și încheierea din data de 23.iulie.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, la luarea măsurii arestului preventiv împotriva recurenților-inculpați, instanța a avut în vedere ca temei în drept, doar prevederile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură, respectiv,"nculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".

Prima instanță a analizat subzistența în cauză a temeiurilor pentru care se justifică menținerea arestării preventive separat pentru inculpații: -, - și și a apreciat în mod corect că în cauză subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, pentru cei trei inculpați, respectiv art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală și a apreciat greșit că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru inculpatul -.

Curtea își însușește motivarea primei instanțe în ceea ce privește subzistența în cauză acestui temei al luării și menținerii arestării preventive pentru inculpații: -, - și, cu completările care vor fi făcute și constată, pentru considerentele care vor fi prezentate, că în cauză subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și pentru inculpatul - și se impune menținerea arestării preventive și pentru acest inculpat.

Așa cum rezultă din actul de sesizare a instanței de fond inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

1. -, pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prevăzute și pedepsite de art.25 din Legea nr.365/2002, inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, art.26 od penal, raportat la art.217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 221 alin.1 Cod penal, art. 26 Cod penal, raportat la art.208 alin.1, art.209 al.1 lit.a, e și g Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal pen (pct.1 și II.1. faptele constând în aceea că:

2. - - fost, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 25 din Legea nr.365/2002, art. 7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, art. 25 od penal, raportat la art. 217 alin.1 Cod penal și art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și g Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal (pct.2. și II.2), faptele constând în aceea că:

- în cursul lunii iunie 2009, materializat colaborare infracțională, în calitate de instigator, privind distrugerea și sustragerea în trei rânduri, (pe timp de noapte și din loc public), de componente de la - uri de pe raza jud. B, pe care le-a predat direct și intermediar inc., spre ulterioară folosire, ca mostre pentru confecționarea de dispozitive de skimming prin aportul infracțional al altor complici;

3. -, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.25 din Legea nr.365/2002, art. 7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, art.217 alin.1 Cod penal și art.208 alin.1 art. 209 al.1 lit.a, e și g Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal (pct.3 și II.3), faptele acestuia constând în aceea că: - - începând cu luna mai 2009 sub coordonarea principală a inculpatului s-a identificat în calitate de membru executant, al unui grup infracțional cu caracter transfrontalier specializat în confecționarea artizanală, comercializarea și exploatarea dispozitivelor de fraudare a mijloacelor de plată, deținând și înlesnind confecționarea, în conexiune ilicită cu alți membri ai grupării, de echipamente de skimming, în vederea punerii în circulație pentru obținerea de beneficii financiare ilicite;

4. - zis, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.26 Cod penal, raportat la art.25 din Legea nr.365/2002, art. 7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, art. 217 alin.1 Cod penal și art.208 alin.1 Cod penal, art. 209 alin.1 lit.a, e și g Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal (pct. 4), faptele acestuia inculpat constând în aceea că, începând cu luna mai 2009 sub coordonarea principală a inculpatului, în conexiune ilicită și cu inc. -, a acționat în calitate de membru executant, al unui grup infracțional cu caracter transfrontalier specializat în confecționarea artizanală, comercializarea și exploatarea dispozitivelor de fraudare a mijloacelor de plată, astfel că, a procurat în două rânduri, prin furt și distrugere 2 guri de bancomat de la -uri de pe raza mun. B și com., în scopul de a înlesni fabricarea după un dispozitiv autentic a unor echipamente artizanale de citire a datelor înscrise pe magnetică a cardurilor.

Din examinarea actului de sesizare se constată că toți inculpații au fost trimiși în judecată, în general pentru săvârșirea acelorași infracțiuni, dar cu forme de participație penală diferită (unii autori, alții complici, alții instigatori.

Deși cei patru inculpați au fost trimiși în judecată cam pentru aceleași infracțiuni, a aplicat sisteme diferite de apreciere a subzistenței în cauză a temeiului avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv pentru inculpatul -, doar pentru faptul că acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Cu privire la poziția de recunoaștere vom reveni în cele ce urmează.

În raport de gravitatea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații(Hotărârea din 24.10.2006, Kusyk contra Poloniei),de participarea acestora la presupusa săvârșire a acestor infracțiuni, așa cum rezultă cu deosebire din transcrierea convorbirilor telefonice înregistrate cu respectarea dispozițiilor art.91/1 Cod procedură penală, de caracterul transfrontalier al infracțiunilor, organul de urmărire penală reținând că:"activitatea desfășurată de inculpați expune actualitatea implicării infracționale a cetățenilor români pe segmentul de criminalitatea organizată în domeniul fraudei cu carduri clonate, traseul infracțional fiind identificat ca având caracter transfrontalier, aceștia acționând în cadrul unor celule specializate în țară și străinătate", " inculpații - și -, reprezentau elemente decizionale pe componentele de acțiune ilicită de procurare, confecționare, adaptare, distribuire, comercializare de instrumente de dispozitive utilizabile la falsificarea de instrumenteîn condițiile în care le puneau la dispoziția celorlalți membri ai grupării specializați în retragerile neautorizate de numerar, identificându-se ca țări Ť. principale Italia și Anglia", de faptul că parchetul a dispus disjungerea cercetărilor, pentru efectuarea de cercetări"cu privire la alți subiecți infracționali în legătură ilicită cu persoanele inculpate în cauză",de frecvența infracțiunilor de același gen săvârșite și de necesitatea unei prevenții generale, Curtea constată că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv pentru toți cei patru inculpați subzistă, astfel că se impune menținerea măsurii arestului preventiv(Hotărârea din 25.ianuarie.2007, Hesse contra Austriei).

În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența care, în câteva cauze împotriva Franței(Cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001), prin carea statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.

Este adevărat că privarea de libertate este o măsură gravă și că menținerea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, au fost luate în considerare și apreciate ca fiind insuficient pentru protejarea interesului public care ar impune detenția preventivă(Hotărârea din data de 23.08.2008, Vrencev contra, Hotărârea din 29.01.2008, Saadi contra Regatul Unit, Hotărârea din 04.04.2000 Witold contra Poloniei, Hotărârea din 08.06.2004, Hafsteinsdottir contra Islandei).

Apărarea ordinii publice, este pertinent și suficient dacă se bazează pe fapte capabile să demonstreze că punerea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.

Menținerea stării de arest a inculpatului poate fi justificată dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public, care în pofida prezumției de nevinovăție, să prevaleze asupra regulilor privind libertatea individuală.

În cauză dedusă judecății, în raport de gravitatea infracțiunilor pentru care sunt judecați inculpații, împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise, de modul de operare reținut în actul de sesizare, participarea inculpaților, în actul de sesizare reținându-se că inculpații - și -, "reprezentau elemente decizionalepe componentele de acțiune ilicită de procurare, confecționare, adaptare, distribuire, comercializare de instrumente de dispozitive utilizabile la falsificarea de instrumenteîn condițiile în care le puneau la dispoziția celorlalți membri ai grupării specializați în retragerile neautorizate de numerar, identificându-se ca țări Ť. principale Italia și Anglia", deci activitatea infracțională urma să se desfășoară în alte țări membre ale Uniunii Europene, grup infracțional din care se presupune că mai făceau parte și alte persoane pentru care s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor, Curtea constată că recurenții-inculpați prezintă un pericol concret și actual atât pentru ordinea publică din România, cât și pentru ordinea de drept din celelalte state membre ale Uniunii Europene și nu numai.

Prin desfășurarea activității infracționale pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte persoane care acționează pe același segment de crimă organizată, prin modul de concepere și organizare a actelor ilicite, prin luarea unor măsuri sporite de precauție și încercarea de a îngreuna și zădărnici activitatea de depistare și atragere a răspunderii penale există date suficiente, care certifică necesitatea menținerii măsurii arestării preventive a celor patru inculpați.

infracțional în care au fost identificați probațional inculpații, poziția dominantă a inculpaților - și - în cadrul planurilor infracționale materializate și interesul de fraudare pronunțată pe spații multiple externe, denotă un potențial criminogen ridicat și un pericol social major pentru societate, aspecte ce impun particularizat, în raport cu acești subiecți infracționali, luarea de măsuri corespunzătoare de autorităților judiciare, care se pot concretiza în menținerea stării de arest preventiv, astfel reușindu-se adecvarea percepției segmentului social că se acționează eficient împotriva trimise în judecată pentru săvârșirea acestui gen de fapte deosebit de grave.

Faptul că există presupunerea că inculpatul, ocupa în ierarhia grupării infracționale segmentul de coordonare, alături de coinculpatul, este demonstrat și prin identificarea aspectului că se presupune că a ordonat și gestionat, în două rânduri, deplasarea în străinătate (Marea Britanie) a unor membri executanți, finalizarea activității infracționale inițiale neputând fi atinsă determinat de faptul că a intervenit un eveniment rutier (accident), care au schimbat pasager planurile infracționale, iar a doua oară s-a procedat la declanșarea acțiunii de prindere în flagrant, vizându-se de către autoritățile judiciare stoparea conexiunilor infracționale, pentru a se evita disfuncții privind controlarea acestui anturaj de conivență.

Activitatea infracțională a inculpaților a fost întrerupă de organele de cercetare penală, iar nu din propria inițiativă a inculpaților.

Pericolul social concret rezultă și din faptul că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, tocmai pentru comiterea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr.365/2002, grup infracțional la care au fost atrase și alte persoane, tocmai pentru reușita infracțională.

Faptul că activitatea infracțională nu a fost de amploarea pe care o concepuse inculpații nu se datorează lor, ci intervenției organelor de cercetare penală.

Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă nu numai de a adopta o legislație penală, dar și de avea un mecanism care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte care pun în pericol patrimoniul cetățenilor europeni, al unităților bancare din România și celelalte state ale Uniunii Europene și nu numai.

Într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viață, integritate corporală, libertate și demnitate sunt valori fundamentale care trebuie protejate. În acest context, neluarea sau nemenținerea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în încălcarea gravă a acestor drepturi, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.

Potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului(cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria)detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.

Ori, în această cauză, un asemenea interes este evident.

Cu privire la persoanele inculpaților se constată că există suficiente suspiciuni legate de implicarea lui în comiterea unor fapte grave, alimentate și de împrejurarea că în urma perchezițiilor domiciliare și a celor informatice au fost descoperite numeroase obiecte susceptibile de a fi folosite la fraudarea instrumentelor de plată electronice.

Apoi, din fișa de cazier judiciar rezultă că recurentul-inculpat - a mai cunoscut rigorile penale, iar recurentul-inculpat a mai fost cercetat pentru fapte similare de autoritățile judiciare din Ungaria.

Din examinarea transcrierilor convorbirilor telefonice, rezultă presupunerea că inculpații își făcuse o ocupație din a procurade procurare, confecționare, adaptare, distribuire, comercializare de instrumente de dispozitive utilizabile la falsificarea de instrumenteîn condițiile în care le puneau la dispoziția celorlalți membri ai grupării specializați în retragerile neautorizate de numerar, identificându-se ca țări Ť. principale Italia și Anglia".

Pentru restabilirea ordinei de drept, statul are obligația de a-și adapta măsurile în raport de situația dintr-un moment dat, politica penală a statului trebuind să răspundă realităților economice și sociale.

Ori, în ultima perioadă de timp se constată o creștere a numărului infracțiunilor de genul celor pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, volumului fraudei și complexității infracțiunilor săvârșite prin folosirea mijloacelor electronice și a informațiilor prelucrate de acestea, infracțiuni săvârșite atât în România, cât și în celelalte state ale Uniunii Europene și nu numai, mulți dintre autorii unor asemenea infracțiuni comise în străinătate fiind români, care s-au specializat în săvârșirea unor asemenea infracțiuni.

Lăsarea în libertate a inculpaților ar avea ca efect încurajarea celorlalți infractori care săvârșesc fapte similare, inclusiv a învinuiților față de care s-a dispus disjungerea cercetărilor penale, care nu se vor teme de măsurile preventive care pot fi luate față de ei, oricât de grave ar fi faptele comise, deoarece după cel mult șase luni de arest preventiv, sunt puși în libertate.

Apărătorii recurenților-inculpați au invocat poziția inculpaților pe parcursul procesului penal.

Dar trebuie avut în vedere că la luarea măsurii arestului preventiv, s-au avut în vedere ca temei în drept dispozițiile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, ori, instanțele trebuie să verifice dacă mai subzistă sau nu acest temei.

În condițiile în carenculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică", starea de arest trebuie menținută, fiindlipsită de relevanță poziția inculpaților pe parcursul procesului penal.

Ori, așa cum s-a motivat mai sus, în prezent subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv a inculpaților.

După raționamentul apărătorilor inculpaților, toți inculpații care recunosc săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt judecați (ceea ce nu este cazul în speța noastră pentru toți inculpații), trebuie judecați în stare de libertate, chiar dacă ar prezenta un pericol concret, real și actual pentru ordinea publică.

Acest mod de interpretare este contrar dispozițiilor procedurale, precum și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților (art.5) și practicii Curții Europene a Drepturilor Omului.

Așa cum se motiva mai sus, la luarea măsurii arestului preventiv, Tribunalul a avut în vedere ca temei în drept dispozițiile art.148.1 lit.f Cod procedură penală.

Este adevărat, că în conformitate cu dispozițiile art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală instanța verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, poate menține această stare, fie dacă constată "că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate", precum și atunci când "există temeiuri noi care justifică privarea de libertate".

Prima instanță a motivat că menținerea arestării preventive se justifică și pe faptul că în cauză ar fi și temeiuri noi, respectiv,"influențarea martorilor","riscului ca acesta să părăsească teritoriul României, ținând seama de activitatea infracțională desfășurată în străinătate și de relațiile cu diverse grupări din afara granițelor țării", "zădărnicească aflarea adevărului prin sustragerea, alterarea sau distrugerea unor probe".

Din motivarea primei instanțe, s-ar deduce că în momentul pronunțării încheierii recurate ar exista noi temeiuri care justifică privarea de libertate inculpaților -, - și, respectiv, art.148 alin.1 lit.a ("inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei"), 148 alin.1 lit.b Cod procedură penală("există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă").

În jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea și desigur menținerea acestei măsuri a unui inculpat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă ( împotriva Austriei Hotărârea din 10.11.1969),riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiției ( împotriva Germaniei, Hotărârea din 27.06.1968), riscul să comită noi infracțiuni ( împotriva Austriei),sau să ordinea publică(Letellier împotriva Franței, Hotărârea din 26.06.1991 și împotriva Olandei, Hotărârea nr.43701 din 05.07.2007).

Însă, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nu trebuie să enunțe existența unuia temei care să justifice luarea sau menținerea arestării preventive, ci să motiveze de unde rezultă acest lucru.

Relativ la riscul presiunii asupra martorilor, la care se adaugă,ratione legis, victime, părți, etc. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că un asemenea risc trebuie evaluat în concret.

aflării adevărului trebuie să se realizeze prin modalitățile descrise de legiuitor.

Pe de altă parte, influențarea unor subiecți ai procesului penal, în acest context, trebuie să se sprijine pe date reale și nu pe bănuieli extrase din interferențele pe care prezenta cauză le-ar avea asupra persoanelor denunțătoare, a celorlalți inculpații și chiar a martorilor.

Ori, prima instanță s-a mulțumit să arate că ar exista și aceste noi temeiuri, fără a motiva din ce probe rezultă faptul că după luarea măsurii arestului preventiv au survenit aceste noi temeiuri.

Desigur că, așa cum rezultă și din dispozițiile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală și art.148 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive, este suficient să existe cel puțin unul dintre temeiurile prevăzute de art.148 alin.1 Cod procedură penală.("Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 șiexistă vreunuldintre următoarele cazuri:)

Așa cum se arăta în cauză subzistă temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.

nstanța de control judiciar, pentru considerentele mai sus arătate, apreciază că, deoarece temeiul menținerii detenției nu a încetat și că în acest moment nu se impune luarea unei măsuri alternative neprivative de libertate împotriva inculpaților, recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul TERITORIAL BACĂU urmează a fi admis, iar recursurilor inculpaților: -, - și urmează a fi respinse.

În conformitate cu prevederile art.139 alin.1 Cod procedură penală,"Măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii".

Pentru a se dispune înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se impune să fi schimbate temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv.

Ori în speță, pentru aspectele mai sus arătate, în cauză temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv pentru cei patru inculpați nu s-au schimbat, acesta subzistând și în prezent.

În ceea ce privește dispozițiile art.5 din, privitoare la necesitatea"stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății",se impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, potrivit cărora"orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".

Referindu-se la"criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale",a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente(decizia CEDO din 31 martie 1998).

Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este"data la care o persoană este acuzată",adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau"o dată anterioară"(data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de"acuzație penală"în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de"urmări importante"privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).

Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este pronunțării hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat(decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Curtea Europeană a avut în vedere și "omportamentul acuzatului"cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare(decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței).

Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a inculpaților nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura menținerii măsurii arestului preventiv fiind conformă și cu aceste dispoziții.

Aspectele care țin de persoanele inculpaților și care au fost invocate de apărătorii inculpaților vor fi avute în vedere de instanța de fond, la individualizarea pedepselor, dacă se va stabili vinovăția acestora.

Desigur că, în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța investită cu soluționarea cauzei are obligația de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar atunci când va constata că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, va putea dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.

Prin încheierea din data de 20.01.2010, în temeiul art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului -.

a pronunța această încheiere Tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanță inculpatul, a solicitat liberarea provizorie pe control judiciar, arătând în conținutul acestora că pedepsele infracțiunilor pentru care este cercetat sunt închisoare de la 6 luni la 5 ani, că s-au finalizat certări întocmindu-se rechizitoriu, și că are cunoștință de consecințele nerespectării eventualelor măsuri ce ar putea fi impuse de către instanța de fond, respectiv a dispozițiilor art.160 indice 1 Cod procedură penală.

Instanța a procedat, potrivit art. 160 indice 6 și 7 Cod procedură penală, constatând că cererea inculpatului a fost formulată și semnată de apărătorul său ales, a procedat la audierea acestuia, însușindu-și cererea.

Astfel a dispus admiterea în principiu a cererilor de liberare provizorie sub control judiciare pentru inculpat.

Din cuprinsul rechizitoriului nr.83D/P/2009 din 08.10.2009 întocmit de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate organizată și Teorism- Serviciul TERITORIAL BACĂU, rezultă că inculpații, și, au fost cercetați și trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 din Legea 365/2002, în cadrul unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 al. 1,3 din Legea 39/2003,; art. 26.pen. raportat la art. 217 al.1 pen. cu aplic. art. 41 al.2 pen. și art. 221 al.1 pen. art. 26 rap. la art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.a,e,g pen, totul cu aplic. art. 33 lit. a pen (pct.1 și II.1.).

În sarcina inc. se reține că: începând cu luna mai 2009 sub coordonarea principală a inculpatului s-a identificat în calitate de membru executant, al unui grup infracțional cu caracter transfrontalier specializat în confecționarea artizanală, comercializarea și exploatarea dispozitivelor de fraudare a mijloacelor de plată, deținând și înlesnind confecționarea, în conexiune ilicită cu alți membri ai grupării, de echipamente de skimming, în vederea punerii în circulație pentru obținerea de beneficii financiare ilicite.

În cursul lunii iunie 2009, la instigarea inc. a desfășurat în trei rânduri, pe timp de noapte și în loc public, activități de distrugere și sustragere componente de la -uri aflate în circuitul public, singur și în colaborare infracțională cu inc., pentru beneficiul infracțional al grupului din care făcea parte.

Având în vedere limitele de pedeapsă ale infracțiunilor deduse judecății, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă. Cererea inculpatului urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:

Fiecare inculpat aflat în stare de arest preventiv, are dreptul constituțional prevăzut de Constituție și Codul d e procedură penală să formuleze o cerere de liberare provizorie sub control judiciare (art.23 pct.10 din Constituție și respectiv, art.5 alin.5 pr.pen.).

De asemenea, art.160 indice 2.pr.pen. arată că " Liberarea provizorie sub control judiciare se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani," iar alin. 2 precizează că " liberarea provizorie sub control judiciare nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte"

Dacă în ceea ce privește aliniatul 1, cererile sunt ușor de examinat, și în consecință de admis în principiu, problema temeiniciei, sau nu, a admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar așa cum arată alin.2, este mai greu de cercetat, întrucât formularea cererii și îndeplinirea condițiilor de la alin. 1 nu atrage automat, obligatoriu admiterea cererii pe fond, o astfel de cerere are un caracter facultativ pentru magistrat, nu acționează "ope legis", prin cercetarea tuturor împrejurărilor de fapt, a persoanelor inculpaților a conduitei lor, a aprecierii se poate admite sau nu cererea formulată.

S-a invocat de către apărătorul inculpatului că temeiurile ce au dus la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, respectiv lit.f ale art.148 pr.pen. nu mai subzistă la această dată, urmărirea penală fiind finalizată prin întocmirea rechizitoriului și de ultimele probatorii ce s-au administrat (respectiv audierea martorilor din lucrări și a martorilor în circumstanțiere).

Instanța apreciază că din analiza celor două art.160 indice 2 și 148.pr.pen. nu putem discuta despre subzistența sau nu a temeiurilor care au dus la luarea măsurii arestării preventive. invocarea acestei apărări poate fi avută în vedere la soluționarea de cereri formulate, sub imperiul dispozițiilor art.139 pr.pen.

Considerăm că temeinicia unei astfel de cereri trebuie privită numai prin prisma condițiilor arătate la alin 2 al ar.160 indice 2, dacă există date că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni, în cazul în care i s-ar admite cererea, dacă ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, să altereze ori să distrugă mijloacele de probă sau alte fapte de aceeași natură și care ar influența negativ cursul cercetării judecătorești.

Prin activitatea lor infracțională, privită individual cât și în ansamblu, prin colaborarea lor la presupusa comitere a infracțiunilor, infracțională desfășurată, inculpatul al cărui cerere o avem de analizat la termenul de astăzi, apreciem că există date care să susțină temerea că lăsat în liberate, în această formă, ar putea comite alte infracțiuni, are suficiente cunoștințe tehnice pentru a altera sau modifica mijlocele de probă, ar putea încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea celorlalți inculpați care se află în stare de libertate. Cercetarea judecătorească este în plină desfășurare.

Pentru motivele arătate mai sus, considerăm noi, necesară menținerea măsurii arestării preventive, pentru a împiedica pe inculpat să încerce să comită și să reușească săvârșirea de alte infracțiuni sau să săvârșească vreuna din faptele indicate anterior.

S-a mai invocat în motivarea cererii, de către apărător, faptul că inculpatul a petrecut timp îndelungat în arest preventiv, vreme de aproape 6 luni și că astfel și-a putut da seama de faptele sale.

Această apărare nu are forța suficientă de a convinge instanța de siguranța pe care o prezintă inc. în ipoteza admiterii cererii sale.

Aprecierea caracterului rezonabil al duratei perioadei petrecute în stare de arest preventiv și, în sens larg, a unei cauze se face în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, în raport de criterii precum: complexitatea cauzei (în cauza de față avem în vedere natura infracțiunilor, respectiv cele legate de comerțul electronic, de asociere, constituire de grup infracțional organizat, de comportamentul inculpaților (care nu au dovedit o conduită liniară sinceră pe tot parcursul urmăririi penale, ba dimpotrivă una oscilantă de recunoaștere parțială și numai după aprofundarea probatoriilor) și în ultimul rând de comportamentul autorităților în soluționarea cu celeritate a cauzei.

Pentru aceste considerente, apreciem că în cauză nu poate fi invocat depășirea acelui termen rezonabil prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în articolele sale speciale privitoare la această materie, art.5 par.3 și art.6 par.1.

Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul -.

Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărător, acesta a criticat încheierea recurată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Analizând și această încheiere în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.

Curtea constată că prima instanță a soluționat cererea inculpatului și a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.160/2 alin.2, art.180/8 și art.180/8 a Cod procedură penală, precum și a principiilor afirmate în mod constant de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în contextul art. 5 pct. 3 din Convenție.

În conformitate cu dispozițiile art.23 pct. 10 din Constituția României "ersoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune".

Acest text din legea fundamentală a fost transpus și în Codul d e procedură penală, respectiv art.5 alin.5, text potrivit căruia"În tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune."

Instituția liberării provizorii este reglementată, în ceea ce privește condițiile acordării și procedura de soluționare, în Titlul IV "Măsuri preventive și alte măsuri procesuale", Secțiunea

În conformitate cu dispozițiile art. 160/2 Cod procedură penală, "Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".

Soluționarea cererii de liberare provizorie nu se rezumă numai la expunerea formală, enunțiativă a dispozițiilor privind condițiile pentru formularea unei cereri de liberare provizorie, ci și prin examinarea natura infracțiunii pentru care s-a dispus arestarea inculpatului și a bunei administrări a probelor de către organul de urmărire penală.

Așa cum rezultă atât din textul constituțional, cât și din cele texte din Codul d e procedură penală, prin folosirea sintagmelor "are dreptul", "poate cere" și, respectiv, "se poate acorda", instanțapoatedispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.

Potrivit art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În art.160/8 și art.180/8 a Cod procedură penală, este prevăzută procedura de soluționare a cererilor de liberare provizorie, iar din examinarea prevederilor 160/8 alin.1 și alin.3 și, respectiv 160/8 a alin.2 Cod procedură penală, rezultă că soluționarea unor asemenea cereri parcurge două etape, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, prima etapă fiind cea a admiterii în principiu a cererilor, apoi, se procedează la ascultarea inculpatului, a concluziilor apărătorului și ale procurorului, iar în condițiile în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și"cererea este întemeiată",instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului.

Din configurația art.160/8 alin.2 Cod procedură penală, se observă că obligația ca cererea să fie întemeiată este legată prin conjuncția "și" de celelalte condiții prevăzute de lege, deci este de importanță egală cu toate acestea.

Argumente de logică juridică, pe de altă parte, conduc la aceeași concluzie și anume că instanța nu poate admite cererea numai dacă constată existența condițiilor prevăzute de lege-adică, aproape automat, ci are obligația să examineze și alte date și situații legate de infracțiunile pentru care este cercetat, de persoana inculpatului, și în baza acestora, să constate dacă cererea este sau nu întemeiată.

Numai în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.1 și 2 Cod procedură penală, soluționarea unor asemenea cereri nu mai cunoaște etapa admiterii în principiu, în aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art.160/8 alin.3 Cod procedură penală, cererea de liberare provizorie se respinge.

Din analiza textelor mai sus prezentate, rezultă că instanța investită cu soluționarea cererilor de liberare provizorie are obligația nu numai să examineze îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, dar și dacă cererea, în raport de cauza dedusă judecății, de infracțiunile pentru care este judecat inculpatul, de interesul pentru judecarea cauzei de a fi cercetat inculpatul în stare de arest preventiv sau în stare de libertate, ect. este întemeiată.

Așa cum rezultă din încheierea recurată, prima instanță a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, dar având în vedere prevederile art.160/8a alin.2 Cod procedură penală, constatând că cererea este neîntemeiată, a respins-

Recurentul-inculpat este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus arătate.

Faptele pentru care este judecat inculpatul - prezintă o gravitatea sporită prin multitudinea lor și au produs o rezonanță mare în zona în care s-au săvârșit și nu poate fi ignorată nici amploarea activității infracționale desfășurate de inculpat și de ceilalți inculpați cercetați în aceeași cauză, activitatea acestora, întinzându-se pe o durată mare de timp, fiind necesară administrarea unui vast probatoriu, pentru stabilirea cu exactitate a infracțiunilor săvârșite de fiecare inculpat, a gradul de participare al fiecăruia și pentru identificarea tuturor participanților la activitățile infracționale.

La soluționarea cererilor de liberare provizorie nu se poate ignora gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care este cercetat recurentul-inculpat și pericolul concret pe care îl prezintă acesta pentru ordinea publică.

Curtea apreciază că,în această fază a procesului penal, lăsarea inculpatului în libertate ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică și că prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de 148 lit. Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă administrate în cauză, și acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică și pe cale de consecință pentru menținerea acestuia în starea de detenție, iar nu liberarea sa sub control judiciar.

De asemenea, Curtea constată că, în această etapă a soluționării cauzei penale în care este cercetat recurentul-inculpat, scopul procesului penal și buna lui desfășurare, justifică menținerea acestuia în stare de arest preventiv.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, respectiv art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul TERITORIAL BACĂU și vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați: -, - și împotriva încheierii din data de 22.01.2010, pronunțată de Tribunalul Bacău.

Va fi casată în parte încheierea recurată numai în ceea ce îl privește pe inculpatul -, se va reține cauza spre rejudecare și în consecință, în baza art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, va fi menținută arestarea preventivă și a acestui inculpat.

Se va comunica măsura administrației locului de deținere.

În baza art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat - împotriva încheierii Tribunalului Bacău din data de 20.01.2010.

Se va constata că recurenții-inculpați: -, - și au fost asistați de apărători aleși.

În conformitate cu prevederile art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu, pentru apărarea asigurată recurentului-inculpat.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE:

În temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul TERITORIAL BACĂU împotriva încheierii din data de 22.01.2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Casează în parte încheierea recurată numai în ceea ce îl privește pe inculpatul - (), reține cauza spre rejudecare și în consecință;

În baza art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a inculpatului - ().

Dispune comunicarea măsurii administrației locului de deținere.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

II. În temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții-inculpați: -, - și împotriva încheierii din data de 22.ianuarie.2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

III. În temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-inculpat - împotriva încheierii din data de 20.01.2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Constată că recurenții-inculpați -, - și - au fost asistați de apărători aleși.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenții-inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează: recurentul-inculpat - suma de 200 lei, recurenții-inculpați - și suma de câte 300 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.01.2010, în prezența inculpaților.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Bogdan Adrian

GREFIER,

Red.încheierea

Red.dec.

El. - 3 ex.

27.01.2010

Președinte:Carmen Căliman
Judecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Bogdan Adrian

#Judecator Carmen Caliman

Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 61/2010. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 61/2010. Curtea de Apel Bacau