Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 610/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECI ZIA NR. 610
Ședința publică din data de 21.09.2009
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTORI: Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu Dan Andrei
: - -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 24 februarie 1978, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 15.09.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care conform art. 300/2 rap la art. 160/b s C.P.P.-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a dispus menținerea acesteia.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat, susține că
acesta a înțeles să formuleze recurs împotriva încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a menținut măsura arestării preventive pe considerentul că în cauză subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. întrucât din punctul său de vedere, această motivare a instanței de fond este netemeinică.
În opinia sa, la acest moment procesual nu se mai impunea menținerea măsurii arestării preventive, întrucât inculpatul până la condamnarea definitivă beneficiază de prezumția de nevinovăție, martorii au fost audiați, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și nici nu există pericolul ca prin lăsarea inculpatului în libertate, acesta să influențeze aflarea adevărului.
Mai mult decât atât, prejudiciul a fost acoperit în proporție de 50%, iar perioada în care inculpatul a fost arestat preventiv este suficientă.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect apreciat că subzistă motivele pentru care s-a luat inițial această măsură, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P.
Mai mult, circumstanțele personale ale inculpatului denotă faptul că acesta a dat dovadă de perseverență infracțională, iar ordinea publică nu poate fi asigurată decât prin privarea de libertate a inculpatului.
Cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce se va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 15.09.2009 Tribunalul Dâmbovița în baza disp. art. 3002rap. la disp. art. 160balin. 3 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a apelantului - inculpat MANICA, fiul lui și, născut la 24 februarie 1978, deținut la Penitenciarul Mărgineni, constatând că temeiurile care au determinat-o impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut prin prisma dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală, în virtutea obligațiilor care revin instanței, de a verifica din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la 24 februarie 1978, deținut la Penitenciarul Mărgineni, că în conformitate cu disp. art.160 alin.3 Cod procedură penală subzistă temeiurile care au determinat adoptarea măsurii, prev. de disp. art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, care impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, s-a reținut că la data de 6.05.2009,prin sentința penală nr.495, Judecătoria Morenia pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp.art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g și i Cod penal, cu aplicarea disp. art.37 alin.1 lit.b Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 8/9.02.2009, prin efracție și escaladare, a pătruns în apartamentul părții vătămate situat în M, din care a sustras un radiocasetofon, un storcător de fructe, un aparat de fotografiat digital și un player.
Tribunalul a constatat că se mențin cele două condiții prevăzute de disp. art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, legate de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru infracțiunea comisă și de existența unor probe că lăsarea în libertate a apelantului-inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel,s-a observat că dincolo de modalitatea și circumstanțele concrete în care activitatea infracțională a fost săvârșită, nu trebuie omis că aceasta a fost îndreptată împotriva unei valori sociale deosebit de importantă - patrimoniul.
În plus, faptul că apelantul- inculpat a comis nenumărate fapte de același gen, având statut de recidivist, confirmă că repetatele pedepse executate nu au avut aptitudinea de a-l determina să respecte valorile sociale ocrotite de legea penală.
În acest sens,tribunalul apreciat în acest context că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând o probabilitate sporită ca în situația revocării arestării preventive apelantul-inculpat să-și reia acțiunile antisociale.
S-a mai apreciat de tribunal că pentru a nu induce un sentiment de insecuritate în rândul cetățenilor, cărora trebuie să li se asigure un climat de ordine și disciplină, organele judiciare abilitate sunt chemate să constate că rațiuni mai puternice decât drepturile consacrate de disp. art.5 paragraful 3 din și de Constituția României, pledează pentru prelungirea detenției provizorii a apelantului-inculpat, care nu intră în conflict nici cu dispozițiile care reglementează prezumția de nevinovăție care operează în continuare în favoarea acestuia, până la pronunțarea unei eventuale hotărâri definitive de condamnare și nici cu caracterul excepțional al acestei măsuri, a cărei menținere se impune cu necesitate în cauza de față.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,susținând că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza arestării sale preventive,deoarece probele au fost deja administrate,iar conduita sa procesuală a fost sinceră,astfel că lăsarea sa în libertate nu poate afecta buna desfășurare a procesului penal.
Se solicită admiterea recursului,casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive sau,în subsidiar,înlocuirea cu o măsură preventivă neprivativă de libertate,respectiv cea prev. de art.145 Cod proc.penală.
Curtea, examinând încheierea recurată,în raport de criticile formulate,de actele și lucrările dosarului,dar și din oficiu,sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că recursul este nefondat,după cum se va arăta în continuare:
În cauză s-a realizat o corectă aplicare în cauză a disp. art.3002rap. la art.160
Cod procedură penală, potrivit cărora în cursul judecății, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
Se observă că într-adevăr pe parcursul judecății, această măsură preventivă poate fi revocată și după caz, înlocuită cu alta restrictivă de libertate mai ușoară, numai atunci când se constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice continuarea privării de libertate, pentru asigurarea normalei desfășurări a procesului penal.
Însă, recurentul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,prev. și ped.de art.208 alin.1-art. 209 alin.1 lit. g și i Cod penal,cu aplicarea dispozițiilor vizând pluralitatea infracțională sub forma recidivei postcondamnatorii, prev. de art. 37 lit. Cod penal, faptă sancționată cu închisoarea de la 3 la 15 ani.
Arestarea preventivă a recurentului a fost dispusă de instanța de judecată în temeiul disp.art.148 lit.f Cod proc.penală,iar prima instanță de judecată,pronunțând condamnarea inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, a menținut măsura preventivă,aceeași soluție fiind dispusă,sub acest aspect și de instanța de apel ce a fost sesizată cu judecata căii de atac promovată de inculpat.
În mod indubitabil,temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a recurentului impun în continuare privarea acestuia de libertate,câtă vreme probele și indiciile temeinice,verosimile,în înțelesul art.143 Cod proc.penală,așa cum acestea au fundamentat sentința de condamnare,confirmă participația recurentului la săvârșirea faptei pentru care este dedus judecății,participare ce se coroborează cu declarațiile acestuia de recunoaștere a faptei,atât din cursul urmăririi penale,cât și din fața primei instanțe.
sunt în continuare satisfăcute și cerințele art.148 lit f Cod proc.penală,în sensul pedeapsa prevăzută de lege este superioară limitei de 4 ani,iar lăsarea în libertate a inculpatului -recurent prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În argumentarea acestei ultime concluzii,Curtea observă,deși recurentul a înțeles să adopte o conduită procesuală sinceră,totuși starea de recidivă în care a comis fapta dedusă judecății,precum și multiplele sale condamnări pentru fapte de același gen,așa cum sunt evidențiate în fișa de cazier judiciar de la filele 37-38 dosar urmărire penală,confirmă persistența infracțională și deci sporita sa periculozitate socială,justificând menținerea stării de arest pentru garantarea desfășurării în continuare în bune condiții a procesului penal.
Privarea recurentului de libertate a fost dispusă în raport de observarea interesului general al protejării publicului de riscul repetării faptelor,în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,conform art.5 paragraful 1 litera c din Convenția Europeană astfel încât o măsură restrictivă de libertate nu este oportună în raport de cele prezentate mei sus.
Pe cale de consecință,Curtea va respinge recursul ca nefondat,conform art.385/15 pct.1 litera b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 24 februarie 1978, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 15.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.09.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu Dan Andrei
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./
4 ex./22.09.2009
Dosar fond nr. 655,- Trib.
Judec. fond /
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu Dan Andrei
