Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 613/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 3649/2/2009
928/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 613
Ședința publică din 30 aprilie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Piciarcă Dumitrița
GREFIER - - --
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul - inculpat împotriva încheierii din data de 07.04.2009, pronun țată de Tribunalul ș ti - Sec ția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ș edin ță publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, av., cu împuternicirea avocațială nr. -/30.03.2009, depusă la dosarul cauzei, fila 12.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ș edin ță, după care apărătorul desemnat din oficiu, care a asigurat apărarea inculpatului, la primul termen de judecată, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie, depusă la dosarul cauzei, solicită a se lua act că a încetat delegația întrucât se prezintă avocat ales.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Apreciază că temeiurile avute în vedere, în urmă cu nouă luni, la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu mai subzistă și nu au apărut altele noi care să impună privarea acestuia de libertate.
Arată că unul din argumentele Tribunalului, pentru a se menține această măsură de excepție, a fost acela că nu au fost audiați inculpații, însă în opinia apărării nu se mai impune privarea de libertate a inculpatului, având în vedere circumstanțele personale ale acestuia, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și este grav bolnav, astfel cum rezultă din analiza actelor medicale depuse la dosarul cauzei.
Mai mult, susține că faptele săvârșite de inculpat nu sunt de natură a crea o temere în rândul societății civile, fiind infracțiuni economice, iar acesta a recunoscut comiterea faptelor, manifestând o poziție procesuală constant sinceră, înțelegând consecințele produse. Arată totodată că inculpatul a fost trimis în judecată cu reținerea disp. art. 74 - 76.pen.
De asemenea, precizează că în cauză a fost pus sechestru pe bunurile inculpatului, astfel că prejudiciul poate fi acoperit întrucât valoarea bunurilor depășește valoarea prejudiciului.
În concluzie, apărarea solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 07.04.2009, pronun țată de Tribunalul ș ti - Sec ția a II a Penală și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arată că Ministerul Public nu este de acord cu apărarea în ceea ce privește sesizarea instanței de judecată, susținând că inculpatul a recunoscut doar parțial săvârșirea infracțiunilor și a încercat să influențeze martorii. Mai mult, solicită a se avea în vedere că inculpatul a înțeles să sustragă bunurile pe care le deținea și asupra cărora s-a pus sechestru.
De asemenea, arată că la momentul când s-a dispus mandatul de arestare preventivă, inculpatul a părăsit sala de judecată, sfidând instanța.
Astfel, reprezentantul Ministerului Public consideră că se mențin temeiurile prev. de art. 148 lit. f, b și e pr.pen. existând presupunerea rezonabilă că lăsat în stare de libertate inculpatul ar putea influența martorii și ar sustrage din bunuri.
Susține că bunurile pe care a fost pus sechestru nu pot acoperi prejudiciul întrucât acestea provin din spălarea de bani.
Totodată, arată că nu a fost depășit nici termenul rezonabil din punctul de vedere al jurisprudenței, cauza fiind deosebit de complexă și presupune administrarea multor probe.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că acesta a declarat tot ce știa în legătură cu faptele comise, iar bunurile care au fost sechestrate nu provin din spălarea de bani astfel cum precizează reprezentantul Ministerului Public.
De asemenea, în ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. b pr.pen. apărarea susține că inculpatul a avut întâlnire cu șoferul său, însă nu pentru a-l influența în schimbarea declarației sale.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că a recunoscut și regretă faptele comise și solicită a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 07.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art. 3002cu referire la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților, G, și.
Au fost respinse ca nefondate cererile de revocare a măsurii arestării preventive întemeiate pe dispozițiile art. 139 alin. 2 Cod procedură penală formulate de inculpații, G, și.
Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, și.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din 16.07.2008 a Tribunalului București - Secția I-a Penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G, pe o perioadă de 29 de zile începând cu 16.07.2008 și a inculpaților, și începând cu data de 07.10.2008.
De asemenea, Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, G, nu s-au schimbat (art. 148 lit. f și art. 143 Cod procedură penală).
Cu privire la inculpații și instanța de fond a reținut că temeiurile prevăzute de art. 148 lit. b și e Cod procedură penală, se mențin în continuare, făcând referire la buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Față de aceste considerente, au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă și nu au apărut altele noi care să impună privarea de libertate.
În apărarea sa, inculpatul a invocat lipsa antecedentelor penale cât și împrejurarea că este grav bolnav, astfel cum rezultă din analiza actelor medicale aflate la dosarul cauzei.
A mai susținut că faptele pentru care este cercetat sunt de natură economică, iar prin rechizitoriu s-a solicitat aplicarea art. 74 - 76 Cod penal, prejudiciul urmând a fi acoperit ca urmare a sechestrului asigurător instituit.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că menținerea stării de arest a inculpatului este necesară pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Așa cum a susținut și Reprezentantul Parchetului, cauza este deosebit de complexă, iar termenul rezonabil al măsurii arestării preventive nu a fost depășit în condițiile în care acesta poate exista până în momentul obținerii unei hotărâri judecătorești.
Mai mult, nu se poate trage concluzia că instanța de judecată nu a depus diligențele necesare pentru ca procesul penal să respecte condițiile prev. de art. 136 Cod procedură penală cum susține apărarea.
Împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și este grav bolnav, atâta timp cât nu există o expertiză medico - legală în acest sens, sunt simple afirmații care sunt în contradictoriu cu dispozițiile art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, avute în vedere în mod corect de către instanța de judecată.
Așa fiind, Curtea în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 07.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care se avansează onorariul parțial al avocatului din oficiu, din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, 25 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.17.06.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Găgescu Risantea, Piciarcă Dumitrița
