Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 628/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 1021/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.628/
Ședința publică din data de 04 mai 2009
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER:
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat critică pentru nelegalitate și netemeinicie încheierea din data de 13 aprilie 2009, prin care instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, în urma rejudecării, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și, în același timp, nu au fost administrate probe certe în sensul vinovăției sale. Învederează și circumstanțele personale ale inculpatului, arătând că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar la data arestării preventive era încadrat în muncă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat și menținerea, ca fiind legală și temeinică, a încheierii pronunțate de către instanța de fond. Susține că, la acest moment procesual, subzistă în totalitate temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, măsură ce a fost luată și menținută până în prezent cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege.
Arată că, în sarcina inculpatului, au fost reținute două perioade infracționale, prima datând din anul 2006, când s-a efectuat o percheziție domiciliară, ocazie cu care au fost identificate 18 card-uri contrafăcute, 9 dintre acestea fiind și utilizate la efectuarea de operațiuni financiare frauduloase, pentru o parte din aceste operațiuni primindu-se acceptul realizării tranzacțiilor, iar pentru cealaltă parte fiind respins ca urmare a sesizării fraudelor bancare. În anul 2008, inculpatul a înțeles să-și reia activitatea infracțională, fiind surprins în flagrant de către organele de poliție, în momentul în care primea un colet poștal, conținând un inscriptor de card-uri primit din străinătate. Asupra inculpatului, a fost depistată și o cartelă pe care se aflau inscripționate datele unui card valabil. Declarațiile inculpatului cu privire la primirea inscriptorului, deși au fost în sensul că el dorea să-l revândă, iar nu să-l folosească la inscripționarea de card-uri contrafăcute, astfel cum făcuse anterior, nu sunt de natură să înlăture presupunerea rezonabilă a comiterii de către acesta a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, susține că acesta este dovedit de perseverența inculpatului pe cale infracțională, dar și de natura și gravitatea faptelor penale de care este acuzat, astfel că se justifică și la acest moment procesual menținerea sa în stare de arest preventiv, chiar dacă nu este cunoscut cu antecedente penale.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut și regretă faptele pe care le-a comis. Solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Precizează că el nu se consideră un infractor, consideră că a comis doar o greșeală, pe care nu o va repeta. Solicită eventual înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, acordându-i-se astfel posibilitatea să-și continue studiile.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 13 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală, în baza art.3002rap. la art.160 alin.1 din Codul d e procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 21 octombrie 1983 în B, CNP -, arestat în baza nr.105/UP/06.12.2008 emis de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală) și, în baza art.3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală, a menținut această măsură, respingând ca neîntemeiată cererea inculpatului de înlocuire a măsurii respective cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că inculpatul (arestat preventiv la data de 06 decembrie 2008) a fost trimis în judecată la data de 27 februarie 2009 pentru săvârșirea în concurs a mai multor infracțiuni continuate, prevăzute de art.24 alin.1 și 2, art.25 și art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002 cu aplic. art.41 alin.2 și art.33 lit.a din Codul penal, fiind acuzat că, în perioada martie - aprilie 2006, falsificat 18 instrumente de plată electronică, a pus în circulație aceste instrumente și a efectuat operațiuni financiare frauduloase, iar la data de 05 decembrie 2008 fost depistat deținând un aparat 206, folosit pentru falsificarea instrumentelor de plată electronică, 26 de card-uri blank prevăzute cu bandă magnetică, precum și o cartelă pe care erau inserate date de identificare a unui card emis de o instituție bancară nerezidentă.
Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a fost luată și menținută până în prezent cu respectarea tuturor dispozițiilor legale incidente și, de asemenea, că subzistă și la actualul moment procesual, fără a interveni vreo schimbare a acestora, temeiurile ce au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului (prevăzute de art.143 și art.148 lit.d și f din Codul d e procedură penală), impunându-se în continuare privarea lui de libertate.
Astfel, a reținut că, în cauză, există suficiente indicii temeinice care prezumția rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat, apreciind ca relevante în acest sens procesul verbal de prindere în flagrant, procesul verbal de percheziție domiciliară, procesul verbal de percheziție în sistem informatic, raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/19.01.2009 întocmit de Institutul pentru Tehnologii, comunicările instituțiilor bancare, adresele SC SA și, parțial, chiar declarațiile acestuia, inclusiv cea dată în cursul cercetării judecătorești, din care rezultă că din locuința sa au fost ridicate într-adevăr mai multe instrumente bancare în alb, pe hardul calculatorului personal a fost găsit un program softwear ce putea fi folosit la clonarea card-urilor, iar inculpatul avea cunoștințele necesare realizării unor astfel de operațiuni, deținând chiar un aparat care putea fi utilizat în acest scop.
Totodată, a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, iar probatoriul cauzei dovedește că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și, în același timp, acesta a săvârșit în anul 2008 noi infracțiuni după ce, în anul 2006, comis alte infracțiuni de același gen, împrejurare ce demonstrează o periculozitate sporită din partea sa, conduita constant antisocială a inculpatului impunând arestarea acestuia ca singură măsură preventivă menită a conserva ordinea publică, mai ales în contextul actual în care criminalitatea informatică a atins limite îngrijorătoare.
Sub același aspect, al pericolului concret pentru ordinea publică, Tribunalul a mai reținut că faptele inculpatului sunt de natură a aduce prejudicii grave deținătorilor de card-uri, atât din țară, cât și din străinătate, generând de asemenea o lipsă de încredere în siguranța acestor mijloace electronice de plată și, de asemenea, că acesta a fost condamnat într-o altă cauză, chiar dacă nedefinitiv, pentru infracțiunea de trafic de droguri, dovedindu-se astfel că este predispus la comiterea de fapte grave pentru obținerea de venituri ilicite, știut fiind că tocmai rezultatele materiale deosebite aduse de infracțiuni de genul celor de care inculpatul este acuzat îi determină pe făptuitori să ignore riscul prinderii și condamnării lor la pedepse severe.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 23 aprilie 2009)inculpatul, fără a-l motiva în scris.
Recursul inculpatului a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 30 aprilie 2009.
Cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, inculpatul, fiind asistat de către un apărător desemnat din oficiu, a criticat încheierea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu au fost administrate probe certe care să îi dovedească vinovăția, iar lăsarea lui în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, sens în care a învederat că nu este cunoscut cu antecedente penale, la data arestării era încadrat în muncă și dorește ca, aflat în libertate, să-și continue studiile.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 06 decembrie 2008, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.d și din Codul d e procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor menționate în încheierea recurată (pedepsite cu închisoare de până la 12 ani), pentru care, prin rechizitoriul din data de 27 februarie 2009, și fost trimis în judecată.
Inculpatul a recunoscut în mare parte comiterea faptelor de care este acuzat, în materialitatea lor, astfel cum rezultă din declarația dată în cursul cercetării judecătorești la termenul din data de 16 martie 2008 (filele 11-13, dosar de fond), încercând însă, ca de altfel și în prezentul recurs, să prezinte acele fapte ca pe o"greșeală nevinovată", deși gravitatea și repetabilitatea lor (în sarcina inculpatului fiind reținute mai multe acte infracționale de același tip, comise în cursul anilor 2006 și 2008) dovedesc, dimpotrivă, o stăruință deosebită a acestuia în săvârșirea de acțiuni ilegale presupunând contrafacerea unor instrumente de plată electronică și folosirea acestora în tranzacții frauduloase (în concret, card-uri falsificate nemijlocit chiar de către inculpat, prin inscripționarea datelor de identificare ale unor astfel de instrumente emise de bănci din Statele Unite ale Americii, folosind aparatură specifică, identificată în posesia sa).
La actualul moment procesual, Curtea nu se poate pronunța asupra existenței sau inexistenței în cauză a unor"probe certe de vinovăție", astfel cum s-a invocat în apărarea inculpatului, ci numai în ceea ce privește existența unor motive verosimile de a crede că acesta a săvârșit infracțiunile pentru care este judecat în prezent în primă instanță, probatoriul cauzei, inclusiv cel administrat nemijlocit de către Tribunal (declarațiile inculpatului și ale martorilor și G, aceștia din urmă audiați la termenul din data de 13 aprilie 2009) confirmând îndeplinirea acestei condiții.
De asemenea, în raport cu acest probatoriu, este rezonabil a considera că inculpatul a perseverat în comiterea de fapte penale de același gen, astfel că, după ce în anul 2006 s-a început urmărirea penală în ceea ce îl privește, a săvârșit alte asemenea fapte și în anul 2008, fiind depistat în flagrant deținând un dispozitiv destinat falsificării de instrumente de plată electronică, 26 de card-uri blank și chiar o cartelă magnetică falsificată.
Curtea mai reține că inculpatul este judecat în prezent și într-o altă cauză, pentru comiterea unor infracțiuni de trafic (intern și internațional) de droguri de mare risc, fiind chiar condamnat, încă nedefinitiv, la o pedeapsă de 5 ani închisoare și că, după ce a fost pus în libertate în cauza respectivă (în care a fost arestat preventiv mai multe luni în cursul anului 2006), acesta nu a ezitat să se implice în comiterea altor fapte prevăzute de legea penală în cursul anului 2008, astfel cum s-a menționat anterior.
În raport cu împrejurările menționate, care dovedesc predispoziția infracțională a inculpatului, este întru-totul justificată temerea că, aflat în libertate, acesta prezintă un risc ridicat de a comite și alte asemenea fapte, constituind astfel un pericol concret și, totodată, actual pentru ordinea publică, situație care exclude posibilitatea de a se dispune, în privința sa, o altă măsură preventivă decât arestarea.
În acest context, Curtea apreciază că datele personale favorabile invocate de inculpatul recurent nu sunt de natură a determina reconsiderarea privării lui de libertate, fiind de altfel nerelevante în raport cu periculozitatea sa socială.
În același timp, Curtea apreciază că durata privării de libertate a inculpatului (arestat preventiv la data de 06 decembrie 2008) nu depășește încă limitele unui termen rezonabil, cu atât mai mult cu cât, din actele și lucrările dosarului de fond, rezultă că însăși cercetarea judecătorească în primă instanță se află într-un stadiu avansat, fiind aproape finalizată.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a inculpatului recurent, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestuia, situație în care menținerea stării sale de arest preventiv este legală și temeinică, fiind pronunțată cu respectarea întocmai a dispozițiilor art.3002rap. la art.160 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 19.05.2009
-
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Vasile Băjan, Niculae
