Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 629/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 629
Ministerul Public reprezentat prin
Procuror
La ordine fiind judecarea recursului formulat de inculpatul G, fiul lui și, născut la 23 februarie 1982, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din data de 06.10.2009 pronunțată de Tribunalului Iași în dosarul nr-, prin care, instanța fondului verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, a menținut-
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arestat, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Instanța procedează la identificarea inculpatului după datele de stare civilă.
Interpelat fiind, inculpatul recurent precizează că-și menține recursul și că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din 6 octombrie 2009 Tribunalului Iași și judecarea acestuia în stare de libertate. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpatul G, încheierea recurată fiind legală și temeinică. În cauză nu au apărut temeiuri sau alte motive care să justifice lăsarea în libertate a inculpatului.Se apreciază că temeiurile subzistă și că se impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Inculpatul recurent G solicită să fie judecat în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 06 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul G privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 și respectiv art. 145 ind. 1 Cod procedură penală.
În baza art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. "b" alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului
În baza art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. "b" alin. 3 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest asupra inculpatului, aflat în Penitenciarul Iași sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 55/U/17.04.2009 emis de Tribunalul Iași.
În pronunțarea acestei încheieri tribunalul a reținut următoarele:
Cadrul procesual care reglementează măsura arestului preventiv în faza judecății îl constituie dispozițiile art. 300 ind. 2 și 160 ind. b din Codul d e procedură penală, texte cu denumirea marginală "Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății".
De asemeni, cu privire la măsura preventivă sub puterea căreia se află inculpatul aflat în faza judecății, sunt incidente și dispozițiile art. 139 alin. 1 din Codul d e procedură penală, text ce reglementează înlocuirea măsurii preventive.
Din analiza textelor de procedură penală sus menționate - art. 300 ind. 2, art. 160 ind. b și art. 139 alin. 1 Cod procedură penală - rezultă că, în cursul judecății, instanța chemată să examineze și să dispună asupra măsurii arestării preventive a inculpatului trebuie să stabilească, mai întâi, care au fost temeiurile care au fost avute în vedere și care au determinat luarea măsurii preventive. Numai după ce sunt identificate respectivele temeiuri, instanța va trebui să stabilească dacă ele continuă să existe sau, dimpotrivă, dacă acestea au încetat ori, eventual, s-au modificat. In ipoteza in care constată ca temeiurile arestării inițiale exista, instanța va aprecia dacă ele mai justifica sau nu detenția preventivă și pe viitor. Totodată, instanța va trebui să constate dacă nu au apărut temeiuri noi, în raport de cele inițiale, care să justifice continuarea privării de libertate a infractorului.
În cauza de față, temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive față de inculpatul G sunt cele prevăzute în art. 143 și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală.
Ulterior momentului la care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului (17 aprilie 2009), instanța judecătorească competentă a prelungit și respectiv a menținut, în mod succesiv, măsura preventivă, ocazii în care s-a reținut, cu argumente pertinente, că temeiurile arestării inițiale continuă să existe și să justifice privarea de libertate a inculpatului Ultima menținere a măsurii preventive a inculpatului a fost dispusă prin încheierea din 08.09.2009, încheiere prin care au fost respinse cererile formulate de inculpat privind revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea arestării preventive cu măsura preventivă prevăzută la art. 145 Cod procedură penală.
La acest moment procesual, în urme unei noi examinări a tuturor actelor și lucrărilor dosarului, exclusiv prin prisma legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților, tribunalul constată că temeiurile arestării inițiale sunt prezente și că ele continuă să legitimeze menținerea inculpatului în mediu carceral.
Din analiza coroborată a declarațiilor părților vătămate -, și -, cu declarațiile reprezentanților legali ai părților vătămate minore, numiții, - și, cu declarațiile martorilor, -, cu fișele de evaluare psihologică inițială a părților vătămate, cu mențiunile din adresa nr. 32408 din 10.08.2009 a CI și cu declarațiile inculpatului, rezultă date care conturează, cu suficiență, o bănuială rezonabilă că inculpatul Gac omis mai multe fapte incriminate de normele de drept penal român, fapte pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani. Aceleași mijloace de probă îndreptățesc instanța la a aprecia că lăsarea în libertate a inculpatului G continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului este reliefat de următoarele elemente: natura și importanța valorilor sociale pretins lezate, gravitatea deosebită a faptelor pentru care există motive verosimile de a se bănui că au fost comise de inculpatul G, modalitatea concretă in care se bănuiește că s-au derulat acțiunile ilicite - asupra mai multor victime minore (cu vârste între 7 și 8 ani), două dintre victime fiindu-i nepoți, prin ademenirea acestora și atragerea lor în locuri retrase (în pădure), prin amenințarea minorilor pentru determinarea la pretinsele acte sexuale - urmările produse în plan psihic asupra fiecăruia dintre cei trei părți vătămate.
Față de acestea, instanța constată că temeiurile arestării inițiale a inculpatului G continua să existe și la acest moment procesual, în privința lor neintervenind nicio modificare și că ele justifică privarea de libertate a acestuia și pe viitor. De altfel, mijlocul de probă administrat la acest termen de judecată - declarația părții vătămate - - vine să confirme existența bănuielii rezonabile de comitere a unor fapte de viol de către inculpatul
Pentru aceste motive, instanța constată neîntemeiate cererile inculpatului de înlocuire a măsurii preventive, urmând a le respinge ca atare. Totodată, constatând îndeplinite condițiile cerute de art. 160 ind. b al. 3 Cod procedură penală, instanța va face aplicarea acestui text de lege și va menține măsura arestului preventiv.
Încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpatulG,care, prin apărător a solicitat judecarea în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură restrictivă de libertate.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu Curtea constată că recursul de față este neîntemeiat.
Inculpatul Gaf ost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de viol în formă calificată, fapte prev. de art. 197 alin. 1-2 lit. "b" ind. 1 și alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal.
În cauză temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și nici nu s-au modificat spre a se dispune revocarea sau înlocuirea cu o altă măsură restrictivă de libertate.
Condiția pericolului concret pentru ordinea publică - solicitată de lege - există și rezultă din gravitatea faptelor bănuit a fi comise de către inculpat.
În acest context se are în vedere și jurisprudența care "acceptă că prin gravitatea deosebită și reacția publicului" anumite infracțiuni pot crea o stare de neliniște și care justifică detenția preventivă (cauza Tomasi contra Franței).
Constatându-se că în speță nu au intervenit noi aspecte care să conducă la concluzia că temeiurile inițiale au încetat ori s-au modificat, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, recursul de față se va respinge ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G - Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 lei, onorariu apărător din oficiu va fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
20.10.2009
2 ex.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Otilia Susanu, Maria Cenușă
