Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.63/R
Ședința publică din 08 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul-inculpat în stare de arest asistat, de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.2204/07.05.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul precizează că își menține recursul formulat.
Avocat precizează că a luat legătura cu inculpatul.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat învederează că s-a declarat recurs împotriva încheierii Tribunalului Vrancea, prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor și distrugere.
Instanța a apreciat că subzistă condițiile prev. de art. 148 lit. f C.P.P. respectiv, pedeapsa pentru această faptă este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și pentru dovedi aceasta sunt probe certe la dosar.
Consideră că față de modul în care inculpatul săvârșit infracțiunea, fiind în stare de ebrietate, față de faptul că fost provocat și de alte persoane, martore cât și de partea vătămată, în sensul că fost amenințat cu securea, înțepat cu un foarfece în abdomen, având în vedere și vârsta acestuia, situația familială, pregătirea, faptul că fost crescut la orfelinat și a muncit de mic copil, consideră că fapta fost săvârșită într-o situație care a degenerat cu această tentativă de omor.
Față de precizările făcute și concluziile certificatului medico-legal în care se precizează faptul că nu s-a pus în primejdie viața părții vătămate și sunt necesare îngrijiri de 60- 70 zile, consideră că instanța poate aprecia că nu sunt probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică, sens în care solicită admiterea recursului, casarea în parte încheierii de ședință, iar în rejudecare să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se constate că de la ultima menținere, confirmată de Curtea de Apel Galați și până în prezent nu au fost administrate mijloace de probă care să conducă la concluzia că s-ar impune revocarea, înlocuirea sau constatarea încetării de drept măsurii arestării preventive.
Apreciază că modul violent în care inculpatul a acționat asupra părții vătămate, împrejurările concrete în care s-au comis faptele sunt în măsură să se răsfrângă și asupra pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în stare de libertate. Chiar dacă acele concluzii nu spun în mod expres că i s-a pus viața în pericol, loviturile aplicate de inculpat, cu un obiect contondent în zona capului părții vătămate, o zonă vitală, au fost în măsură să conducă la suprimarea vieții părții vătămate.
Faptul că nu ne aflăm în prezența unei infracțiuni consumate eoî mprejurare care nu ține de atitudinea inculpatului ci de faptul că s-a intervenit în mod rapid în cauză și leziunile au fost îngrijite de medici astfel încât victima a supraviețuit.
Toate aceste împrejurări sunt în măsură să confere faptei un grad de pericol social deosebit, pericol care se răsfrânge și asupra pericolului pe care l-ar constitui lăsarea inculpatului în stare de libertate.
De asemenea, inculpatul are antecedente penale, nu este la primul impact cu legea penală, astfel încât și din această perspectivă, măsura dispusă de către instanța de fond apare ca fiind legală și temeinică și solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, cu obligarea la plata cheltuieli judiciare către stat conf. art. 192 al. 2.
C.P.P.Inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință nr- din 27.04.2009 a Tribunalului Vrancea, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului minor.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 100/P/2009 din 23 februarie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului minor pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal și a infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 Cod penal, pentru ambele infracțiuni cu aplicarea art. 99 Cod penal.
S-a reținut că în seara zilei de 10.11.2008, inculpatul a aplicat numitului o lovitură puternică în zona capului cu o scândură, producându-i leziuni grave și a distrus o porțiune din gardul acestuia prin ruperea unor scânduri.
S-a reținut că măsura arestării preventive este legală fiind luată cu respectarea condițiilor impuse de art. 143 și art. 148 lit. f Cod proc. penală, deoarece din probele administrate până în prezent rezultă indicii certe că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Măsura arestării preventive s-a luat pe considerentul că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică și pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 10 ani.
S-a apreciat că în cauză temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, s-a susținut că a săvârșit faptele deoarece a fost provocat de partea vătămată, nu a avut intenția să suprime viața victimei și că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Totodată s-a susținut că încheierea pronunțată nu e motivată de către instanța de fond, precum și faptul că în speță nu e îndeplinită cea de a doua condiție a art. 148 lit. f Cod procedură penală, arătându-se că în cauză nu există probe din care să rezulte că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. S-a solicitat, de asemenea, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul formulat e nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că în mod corect prima instanță a apreciat că se impune menținerea stării de arest a inculpatului recurent.
Considerăm că se mențin și la acest moment temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât:
- infracțiunea pentru care e cercetat inculpatul (tentativă la omor prevăzută de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal) e prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani (art. 160 alin. 1 lit. Cod procedură penală);
- contrar celor susținute de inculpat, la dosar există probe (declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului) din care rezultă că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică (art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală).
Apreciem că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 Cod procedură penală, având în vedere că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Totodată, considerăm că încheierea pronunțată în cauză e motivată și nu putem reține critica formulată pe acest considerent.
Văzând și dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, considerăm că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea inculpatului în stare de arest.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul promovat.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - ( fiul lui și, născut la data de 16.05.1992, in Adjud, județul V, CNP -, domiciliat in com. Pufești, jud. V, posesor al CIP, seria -, nr. - eliberată de Poliția F - deținut în PENITENCIARUL FOCȘANI ), împotriva încheierii de ședință din 27.04.2009, pronunțată de Tribunalului Vrancea, în dosarul nr-.
În baza disp. art. 192 alin.2 Cod pr.penală,obligă pe inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu (avocat ) în recurs pentru inculpat va fi avansată către Baroului din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 08.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.tehnored./2 ex./ 12 Mai 2009
Jud.fond. -
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Daniela Liliana
