Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 630/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 630
Ministerul Public reprezentat prin
Procuror
La ordine fiind judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 06.10.2009 pronunțată de Tribunalului Iași în dosarul nr-, prin care, instanța fondului verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, a menținut-
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arestat, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Instanța procedează la identificarea inculpatului după datele de stare civilă.
Interpelat fiind, inculpatul recurent precizează că-și menține recursul și că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 6 octombrie 2009 Tribunalului Iași și judecarea acestuia în stare de libertate, având în vedere că acesta a susținut în permanență că este nevinovat. Inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și lăsat în libertate ar putea să și administreze probe în apărare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpatul, încheierea recurată fiind legală și temeinică. Instanța de fond a evaluat corect întregul material probator administrat și a apreciat că nu au apărut temeiuri sau alte motive care să justifice lăsarea în libertate inculpatului.
Inculpatul recurent solicită să fie judecat în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 06.10.2009 Tribunalul Iașia respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
În baza disp. art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. "b" al. 1 Cod procedură penală s-a constată ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza disp. art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. b al. 3 Cod procedura penală s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.11.1979 în comuna, jud. I, cu domiciliul în comuna, sat, județul I, -, în prezent deținut în Penitenciarul Iași sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 62/U din 12.05.2009 emis de Tribunalul Iași.
În motivarea încheierii s-a subliniat că în cauza de față, temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive față de inculpatul sunt cele prevăzute în art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Ulterior momentului la care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului (12 mai 2009), instanța judecătorească competentă a prelungit și respectiv a menținut, în mod succesiv, măsura preventivă, ocazii în care s-a reținut, cu argumente pertinente, că temeiurile arestării inițiale continuă să existe și să justifice privarea de libertate a inculpatului. Ultima menținere a măsurii preventive a inculpatului a fost dispusă prin încheierea din 03.09.2009.
La acest moment, în urma unei noi examinări a tuturor actelor și lucrărilor dosarului, exclusiv prin prisma legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, tribunalul a constatat că temeiurile arestării inițiale sunt prezente și că ele continuă să legitimeze menținerea acestuia în mediu carceral.
Astfel, probele administrate ulterior date de 12.- au confirmat o data în plus existența datelor din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi putut comite o acțiune materială îndreptată împotriva corpului minorei -, acțiune care a avut ca rezultat producerea unor leziuni grave la nivelul capului și al toracelui și care au pus în pericol viața victimei.
Raportat la natura relațiilor sociale pretins lezate, la gravitatea deosebită a faptei pentru care există motive verosimile de a se bănui că a fost comisă de inculpatul, la modalitatea concretă în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională (asupra unui copil în vârstă de doar 1 an și 4 luni, prin aplicarea unor lovituri repetate, inclusiv prin aruncarea minorei pe un plan dur), la urmarea produsă și la trecutul infracțional al inculpatului care, anterior a mai fost condamnat definitiv la pedepse cu închisoare, ultima pedeapsă executând-o până la data de 02.09.2008 când a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsa neexecutat de 618 zile închisoare, instanța a apreciat că rațiunile care au stat la baza luării măsurii preventive față de inculpatul continuă să legitimeze menținerea acestuia în stare de detenție preventivă.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv, urmând aor espinge ca atare. Totodată, reținând că temeiurile arestării inițiale continuă să legitimeze detenția preventivă s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 160 ind. "b" al. 3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen inculpatul, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că nu a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, nu prezintă pericol public și a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea în stare de libertate.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, constată că încheierea recurată este legală și temeinică.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr. 767/P/01.09.2009 pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor falsificat, faptă prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. "d" Cod penal, reținându-se că în ziua de 08.05.2009 a lovit-o cu pumnii pe minora -, fiica concubinei sale în vârstă de 1 an și 4 luni, provocându-i leziuni de tipul fractură craniană medio-occipitală, temporo-parietală și parieto-occipitală dreapta, contuzie toracică, fractură costală C6 stânga și contuzie abdominală, leziuni care au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijire medicală.
În cauză continuă să fie întrunite condițiile cumulative cerute de dispozițiile art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, în sensul că fapta cu privire la care a fost trimis în judecată inculpatul este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol cert și actual pentru ordinea publică.
Acest pericol este conturat prin prisma gravității faptei pentru care inculpatul este trimis în judecată, a modalității în care se bănuiește că a comis această faptă, respectiv prin lovirea activă, directă și repetată a unui copil, aflat la o vârstă fragedă, în neputință de a se apăra, în zone corporale vitale, față de urmările produse și de importanța valorilor sociale pretins a fi lezate prin activitatea infracțională, dreptul la viață fiind unul primordial.
Cum în cauză nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la momentul când s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în mod corect prima instanță a respins cererea acestuia având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive, cu o altă măsură din cele prev. de art. 136 Cod procedură penală.
Prima instanță a mai constatat că mijloacele de probă administrate ulterior datei de 12 mai 2009 confirmă o dată în plus existența temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului.
Dacă se are în vedere și fișa de cazier a acestuia, din care rezultă că are în antecedente patru condamnări la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni prin violență se conturează odată în plus pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia încheierii, urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să fie respins ca nefondat recursul promovat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
23.10.2009
2 ex.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Otilia Susanu, Maria Cenușă
