Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.64/MP
Ședința publică de la 06 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 3 august 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.3462/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu de Baroul Constanța.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului și casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța întrucât este netemeinică și nelegală. Învederează instanței că în cauză au fost administrate probe care să dovedească participarea la săvârșirea faptei și că au rezultat urmări concrete. Consideră că prin menținerea măsurii arestării preventive nu se asigură reeducarea inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond revocarea măsurii arestării preventive.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul și de menținere a încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța, ca temeinică și legală. Învederează instanței că recurentul inculpat este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor împreună cu un inculpat major. Probele administrate în cursul urmăririi penale permit a se trage concluzia că inculpatul este autorul infracțiunii. Arată că nu au fost administrate probe care să impună aplicarea unei alte măsuri preventive.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită să fie judecat în stare de libertate.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 03.08.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Constanța, s-a dispus, în baza art.3002raportat la art.160 alin.(1), (3) Cod de procedură penală cu referire la art. 160 alin. 3 Cod de procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În baza art.139 Cod de procedură penală, instanța de fond a respins cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că față de inculpatul s-a dispus arestarea în baza încheierii Tribunalului Constanța nr. 43/31.03.2009, iar ulterior acesta a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.174 Cod penal cu aplicarea art.99 Cod penal, constând în aceea că la data de 29.03.2009 a aplicat, alături de coinculpatul, mai multe lovituri cu o toporișcă victimei peste cap și la nivelul gâtului, cauzându-i acestuia mai multe leziuni care au determinat decesul victimei.
Instanța de fond a constatat că la în acest stadiu procesual, când cercetarea judecătorească nu a început, nu au fost ascultați în mod nemijlocit inculpații de către instanță și nu s-au administrat nici un fel de probe, se constată că subzistă temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul.
Motivele de recurs au fost prezentate oral la termenul din data de 06.08.2009, solicitându-se a nu se mai menține măsura arestării preventive, arătându-se că în cauză au fost administrate probe care să dovedească participarea inculpatului la săvârșirea faptei iar prin menținerea măsurii arestării preventive nu se asigură reeducarea inculpatului.
Examinând încheierea recurată în raport cu motivele de recurs și actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, pentru următoarele:
În baza încheierii Tribunalului Constanța nr.23/20.02.2009 inculpatul a fost arestat preventiv pe o durată de 29 zile, iar ulterior acesta a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.174 Cod penal cu aplicarea art.99 Cod penal, constând în aceea că la data de 29.03.2009 a aplicat, alături de coinculpatul, mai multe lovituri cu o toporișcă victimei peste cap și la nivelul gâtului, cauzându-i acestuia mai multe leziuni care au determinat decesul victimei.
Temeiul arestării preventive a inculpatului l-a constituit prevederile art.148 lit.f) Cod procedură penală.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că la dosar continuă să existe indicii temeinice, în sensul de motive verosimile, ale comiterii infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în sensul dispozițiilor art.143 alin.(1) Cod procedură penală în referire la art.68 ind.1 Cod procedură penală și art.5 par.(1) lit.c) și anume din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că acest inculpat ar fi comis respectiva faptă de omor pentru care este cercetat.
În mod temeinic instanța de fond a constatat că temeiul arestării preventive prevăzut de art.148 alin.(1) lit.f) Cod procedură penală subzistă și în prezent ( la aproximativ 4 luni de la data săvârșirii faptei ), având în vedere că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni sancționate exclusiv cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar prin lăsarea în libertate a acestuia s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol potențial reiese din natura și gravitatea deosebită a faptei, împrejurările concrete în care s-ar fi acționat, prin folosirea unei toporiști, fiind suprimată viața unei persoane, ca valoare supremă, impactul puternic negativ creat, persoana și conduita inculpatului, acesta fiind descris, de către martorii audiați, ca o persoană inadaptată rigorilor legale, sociale și morale în comunitatea din care face parte, sentimentul de insecuritate, de neliniște ce s-ar putea crea în rândul colectivității prin cercetarea în continuare în stare de libertate a acestora.
Curtea constată că în mod temeinic prima instanță a reținut că măsura arestării respectă și exigențele art.52Cod procedură penală și art.6 par.(2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu Jurisprudența CEDO, inculpatul beneficiind de prezumția de nevinovăție și de regula judecării persoanei în stare de libertate, dar anumite împrejurări particulare are prioritate protejarea ordinii publice față de interesul individual.
De asemenea, măsura ajută în continuare atingerii scopului instrucției penale, în raport de necesitatea asigurării prezenței inculpatului minor la termenele de judecata și audierii martorilor din lucrări, iar prin durata ei acesta nu depășește un termen excesiv, fiind îndeplinite astfel și cerințele art. 136 alin.(1) Cod procedură penală.
Astfel, nefiind îndeplinite cerințele art.139 alin.(1) Cod procedură penală, în mod temeinic instanța de fond a respins cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondată.
Față de considerentele expuse, în baza art.38515pct.(1) lit.b) proc.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierea de ședință din data de 03.08.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Constanța, pe care o va menține.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu - avocat, în cuantum de 100 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în recurs, în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 3 august 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului apărătorului din oficiu avocat de 100 lei.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 august 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
--- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: -
2 ex.
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Claudiu Răpeanu, Dan
