Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 643/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 643/
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Eleni Cristina
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.20 Cod penal raportat la art.174 al.1 Cod penal, art.175 al.1 lit."i" Cod penal, art.176 al.1 lit."b" Cod penal, art.181 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit."a" Cod penal, având ca obiect legalitatea și temeinicia menținerii măsurii arestării preventive.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorii aleși ai acestuia - avocați - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond și - în baza împuternicirii avocațiale nr.69145/2009, emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat, depusă la dosarul instanței de recurs.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, având cuvântul, precizează că își menține recursul promovat în cauză.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că a formulat recurs împotriva încheierii prin care a fost menținută măsura de arest preventiv, apreciind că această dispoziție nu este temeinică și legală, în sensul că, la ultimul termen de judecată, s-a procedat deja la audierea tuturor părților vătămate.
Din modalitatea în care au fost consemnate depozițiile acestor părți vătămate, a constatat că este o discrepanță majoră față de modalitatea în care au înțeles să exprime aceleași situații în faza de urmărire penală, familia, cei doi frați care sunt părți vătămate pentru infracțiunea de tentativă de omor cât și care este parte vătămată pentru infracțiunea prevăzută de art.181 Cod penal.
De asemenea, din modul în care s-au administrat probele, a depus, dincolo de probele amintite și un înscris prin care a solicitat de la Serviciul de Urgență 112, ora și apelul dat de inculpat în momentul în care fugea de la locuința părților vătămate, după ce a fost agresat în casă și era urmărit de cei 2 frați.
Inculpatul se afla într-o stare de, ceea ce a produs în conștiința sa necesitatea de a apela la acest serviciu de urgență, urmând ca la termenul următor să se audieze efectiv și CD-ul pe care l-a transcris și avizat conform legii de organizare în legătură cu conținutul acestuia și l-a depus la dosarul cauzei.
În această situație, apreciază că se conturează împrejurarea, instanța de fond deja a și surprins cumva această împrejurare dar de maniera următoare: chiar dacă ar apărea elemente de provocare destul de evidente sau eventual o stare de legitimă apărare, deocamdată a apreciat instanța de fond la momentul procesual la care s-a discutat măsura, înțelege să nu dispună liberarea inculpatului ci, să procedeze la administrarea unor probe ulterioare care să-i formeze convingerea, în sensul că nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Unul din aspectele pe care instanța de fond le-a surprins, este acela al existenței indiciilor temeinice în legătură cu săvârșirea faptelor.
Precizează că nu a contestat indiciile sau modalitatea că aceste fapte s-au întâmplat, a contestat modalitatea și conștiința sau reprezentarea pe care a avut-o inculpatul la momentul întâmplării acestor evenimente nefericite și nedorite de altfel.
Inculpatul s-a dus la locuința prietenei sale, a fost bătut de tatăl acesteia, a fugit din casă, acesta s-a urcat în autoturism și a pornit în urmărirea inculpatului.
Un ultim aspect pe care l-a adus în vedere instanței la termenul anterior și, nesurprins în hotărâre, este acela că, pentru infracțiunea prevăzută de art.181 Cod penal în care parte vătămată este, deși în rechizitoriu se reține că partea vătămată a fost agresată pe data de 06 aprilie 2009, pe certificatul medico-legal care consfințește zilele de îngrijiri medicale ale părții vătămate, medicul legist a consemnat că leziunile care necesită 35 de zile de îngrijiri medicale, pot fi provocate pe data de 14 aprilie 2009.
În opinia sa, nu există nici un indiciu temeinic pentru infracțiunea prevăzută de art.181 Cod penal.
De altfel, starea de violență a inculpatului sau atitudinea cumva violentă a acestuia, nu rezultă decât din declarațiile familiei, alte elemente dincolo de incidentul cu această familie, nu există.
Apreciază că situația anterioară acestui incident și anume, lipsa antecedentelor penale, împrejurările la care a făcut referire anterior și faptul că s-a început cercetarea judecătorească, solicită a se aprecia și asupra luării unei alte măsuri preventive și anume aceea a obligării inculpatului de a nu părăsi țara întrucât domiciliul acestuia se află în
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Raportat la starea de fapt prin prisma disp.art.136 alin.8 Cod procedură penală, se justifică luarea unei astfel de măsuri mai puțin restrictivă de libertate.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, invocă disp.art.136 Cod procedură penală, dispoziții care subordonează o măsură preventivă unui scop.
În acest moment, arestul preventiv se subordonează judecății cauzei.
În cauză au apărut elemente noi care conduc instanța la concluzia că situația de fapt prezentată prin rechizitoriu, nu este atât de "neagră", astfel că apare evident că interesul inculpatului este acela de a se prezenta la instanță, de a fi judecat efectiv pentru a se stabili că este vorba de o legitimă apărare.
Pentru că în acest moment nu înțelege căruia din aceste motive, căror scopuri prevăzute de legea penală se subordonează arestarea preventivă, consideră că s-a ajuns la un moment în care s-a diminuat durata rezonabilă a măsurii arestării preventive.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și a nu se mai menține starea de arest a inculpatului.
Solicită reținerea disp.art.136 alin.8 Cod procedură penală.
Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului și a cererilor subsidiare de înlocuire a arestului preventiv, ca nefondate, având în vedere că prin încheierea din 23 octombrie 2009, Tribunalul Constanțaa analizat cerințele disp.art.143 Cod procedură penal, existența probelor de vinovăție dar și pericolul concret pentru ordinea publică prin prisma infracțiunilor deduse judecății, a materialului probator administrat la acel termen. Au fost audiate părțile vătămate, inculpatul s-a prevalat de disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală iar starea de provocare la care se face trimitere în susținerea cererilor de înlocuire, nue ste dovedită până la acest moment în nici un fel, starea de provocare în favoarea inculpatului pentru că firul "poveștii", nu începe cu prezența inculpatului în locuința părților vătămate ci, mai devreme, când inculpatul a agresat-o pe, situația care ar putea constitui la rândul său, o explicație agresării inculpatului în locuința părților vătămate.
Despre agresiunea lui și existența leziunilor sale, vorbesc actele medico-legale aflate la dosarul cauzei.
Instanța de fond a ținut cont și de acele SMS-uri și mesaje de amenințare cu moartea pe care inculpatul i le-a trimis nemijlocit părții vătămate Curhi dar și membrilor familiei acesteia; nu în ultimul rând, urmând a fi avută în vedere și poziția inculpatului după ce s-a dispus arestarea sa preventivă în lipsă, când a refuzat să se prezinte în fața organelor judiciare, ceea ce, în opinia sa, nu ar putea constitui o garanție că inculpatul lăsat în libertate, s-ar conforma vreunei măsuri dispuse de organele judiciare.
Consideră că nu se impune admiterea unor asemenea cereri cel puțin la a cest moment procesual, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul în replică, precizează că s-a adus în atenția instanței un aspect de către procuror și anume acela că, inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală. Inculpatul nu era în țară, la momentul când a aflat că este căutat de poliție, s-a prezentat; a fost adus la Curtea de Apel Constanța care a considerat că, nu este cazul să se dispună arestarea pe o perioadă de 29 zile, de aceea a și redus mandatul la 5 zile.
Consideră că probele de pericol pentru ordinea publică ar trebui să fie dovedite și nu doar raportate la gravitatea faptelor, în abstract.
În acest sens, există Decizia 653/2003 a Curții de Apel București care într-o speță similară, a analizat cu foarte multă atenție și a considerat că probele pentru pericol trebuie să existe, nu doar să fie invocate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorilor săi.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față, curtea constată următoarele;
Prin încheierea din 25 octombrie 2009, Tribunalul Constanțaa dispus, în temeiul art. 3002cod pr. penală, raportat la art. 160 cod pr. penală, menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Totodată, s-a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate anterior, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 23.10.2009 instanța a supus analizei, în conformitate cu art. 300/2 Cod proc.pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul .
Măsura preventivă a fost dispusă anterior prin încheierea 66/18.05.2009 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosar penal - și menținută ulterior, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav, prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 alin.1 lit. i Cod penal și art. 176 alin.1 lit. b Cod penal și vătămare corporală prevăzute de dispozițiile art. 33 lit. Cod penal.
Deși inițial s-au reținut drept temeiuri dispozițiile art. 143 Cod proc.pen.respectiv art. 148 lit. a, f Cod proc.pen. Curtea de Apel, analizând în recurs, prin decizia 511/P/18.09.2009, măsura preventivă dispusă față de inculpat, a apreciat că nu mai subzistă temeiul prevăzut de art. 148 lit. a Cod proc.pen.
La acest termen, după audierea părților civile, instanța apreciază că subzistă în continuare temeiul prevăzut de art. 143 Cod proc.pen, având în vedere că aceste declarații se coroborează în continuare cu cele ale martorilor, copiile sms-uri, acte medicale, expertiza psihiatrică a inculpatului, iar pe baza lor se constată indicii temeinice că au fost săvârșite fapte prevăzute de legea penală de către inculpat.
Deși s-a invocat de către apărare prefigurarea unei stări de legitimă apărare sau măcar de provocare sub imperiul căreia inculpatul a acționat, instanța, deși are în vedere posibilitatea confirmării ei nu poate relaționa direct cel puțin la acest moment măsura preventivă la o astfel de stare, stabilirea cu certitudine a eventualelor cauze care înlătură caracterul penal al faptei urmând a avea loc doar după administrarea în mod direct de către instanță a întregului material probator propus prin rechizitoriu și a eventualelor alte probe propuse în apărare.
și temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod proc.pen. având în vedere că pedepasa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate este mai mare de 4 ani iar inculpatul prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele și împrejurările de fapt ale conflictului dintre părți, care au determinat escaladarea acestuia precum și deznodământul violent, urmările produse și consecințele care s-ar fi putut produce, existența unor sms-uri de amenințare cu moartea transmise de inculpat către, datele ce caracterizează persoana inculpatului (acesta deși având o vârstă tânără, fără antecedente penale, sunt indicii că manifestă agresivitate, maifestă impulsibilitate și tendințe antisociale).
În prezența temeiurilor de drept caresubzistă nemodificate, urmează a respinge ca nefondate cererile formulate de inculpatul privind revocarea măsurii arestării preventive,ca o consecință a raportării situație de fapt la dispozițiile art. 300/2 Cod proc.pen. precum și înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, apreciind că cea mai adecvată măsură preventivă ce se justifică a fi dispusă față de inculpat rămâne cea a arestului preventiv.
Împotriva încheierii din 23 octombrie 2009 Tribunalul Constanțaa declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în privința menținerii măsurii arestării preventive.
În esență, inculpatul recurent a susținut că, după audierea de către instanță a părților civile, s-a prefigurat ca reală, o eventuală provocare sau legitimă apărare în care s-a aflat la momentul săvârșirii faptei, că în această fază procesuală este în interesul său să dovedească pe deplin apărarea pe care a înțeles să o facă, astfel că nu mai există pericolul de a se sustrage de la judecată sau de a influența negativ aflarea adevărului, iar prin trecerea timpului s-a diminuat pericolul concret pentru ordinea publică.
În concluzie, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și urmare rejudecării, să se înlocuiască măsura arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Examinând încheierea din 23 octombrie 2009 Tribunalului Constanța, în lumina crioticii dinrecursul inculpatului, a actelor și lucrărilor dosarului,cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856cod pr. penală, curtea reține următoarele;
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv cele prevăzute de art. 143 cod pr. penală și art. 148 lit. a, f cod pr. penală, au cunoscut modificări de substanță, în actualul stadiul al procesului penal.
Astfel, audierea de către instanța de fond a părților civile, vine să prefigureze într-o bună măsură susținerile inculpatului cu privire la modalitatea în care s-au săvârșit faptele, situație în raport de care se justifică în mod evident interesul real al inculpatului de a se afla adevărul în cauză. Acest aspect se constituie într-o garanție a faptului că inculpatul recurent nu va încerca să zădărnicească bunul mers al procesului și aflarea adevărului.
În aceeași ordine de idei, se reține că prefigurarea ca veridică o situație de fapt invocată de inculpat în apărare, este de natură să diminueze pericolul social concret pentru ordinea publică a persoanei acestuia.
Totodată, în condițiile în care inculpatul nu locuiește în aceeași localitate cu părțile vătămate, ci la o distanță apreciabilă, este puțin probabil ca acesta să constituie o amenințare reală la adresa părților vătămate.
Raportat la cele ce preced, curtea constată că în prezent nu se mai justifică menținerea inculpatului recurent în stare de arest preventiv, câtă vreme au intervenit elemente noi în favoarea acestuia, de natură a diminua pericolul social concret pentru ordinea publică. Drept urmare, curtea apreciază că se justifică, în cauză, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pentru considerentele menționate se va admite recursul inculpatului, se va casa încheierea de ședință din 23.10.2009 a Tribunalului Constanța și rejudecând, se va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv Râmnicu S, jud. B, prevăzută de art. 145 al. 1 cod pr. penală.
Făcându-se aplicarea prevederilor art. 145 al. 11cod pr. penală, se va impune inculpatului respectarea obligațiilor prevăzute de art. 145 al. 11lit. a, b și c cod pr. penală, în sensul prezentării la organul de urmărire penală sau instanța de judecată, ori de câte ori este chemat, să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat și să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura.
Totodată, se va atrage atenția inculpatului, în sensul că, dacă va încălca obligațiile impuse se va lua măsura arestării preventive.
Se va desemna ca organ de supraveghere Poliția municipiului Râmnicu S, jud.
Urmare înlocuirii măsurii arestării preventive, se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare nr. 54/18.05.2009 emis de Tribunalul Constanța, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Prezenta hotărâre se comunică în conformitate cu prevederile art. 145 al. 21cod pr. penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 3 cod pr. penală, curtea va constata că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.1 pct.2 lit."d" Cod procedură penală,
Admite recursul formulat de recurentul inculpat, împotriva încheierii de ședință din data de 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Casează încheierea de ședință din 23.10.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr- și rejudecând dispune:
În baza art.139 alin.1 Cod procedură penală,
Dispune înlocuirea măsurii arestării preventive privind pe inculpatul cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv Râmnicu S, județul B, prevăzută de art.145 alin.1 Cod procedură penală.
În baza art.145 alin.11Cod procedură penală,
Impune inculpatului respectarea dispozițiilor prevăzute de art.145 alin.11lit."a,b" și "c" Cod procedură penală,
Face aplicarea art.145 alin.21Cod procedură penală, cu privire la comunicarea prezentei.
Conform art.145 alin.22Cod procedură penală,
Atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare a obligațiilor impuse se va lua măsura arestării preventive.
Desemnează organ cu supravegherea Poliția orașului Râmnicu
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului - fiul lui și, născut la data de 17 februarie 1988 în Râmnicu S, județul B, CNP -, de sub puterea mandatului de arestare nr.54 din data de 18 mai 2009, emis de Tribunalul Constanța dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Ptr. Grefier, aflată în
În baza art. 312 cod pr. penală
Semnează Grefier,
Jud.fond -
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref./ 2 ex.
Data: 11.11.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Maria Uzună, Eleni Cristina
