Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 646/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 646
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 74/CC din 13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul - recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate.
Procurorul a pus concluzii de resping ere a recursului ca nefondat, întrucât măsura arestării preventive a fost dispusă fiind incidente dispozițiile art. 148 lit.f.p p., inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor și este recidivist.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt a lăsat la aprecierea instanței soluția.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 74/CC din 13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul art. 143.p Cod Penal raportat la art. 148 lit.f p Cod Penal s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 29 de zile.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timișa reținut că prin ordonanța din 13.06.2008,Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20.p rap.la art. 174 alin.1, 175 lit.i p, cu aplicarea art. 37 lit.a p, fapta constând în aceea că în ziua de 12.06.2008 a lovit partea vătămată, cu o în zona capului, cauzând acesteia vătămări care necesită 21 de zile îngrijiri medicale.
Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, procesul verbal de cercetare, declarația inculpatului și ale martorilor, concluziile provizorii ale L T, prima instanță a apreciat că există suficiente indicii care determină presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei pentru care este cercetat.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, însă a arătat că, anterior comiterii acesteia, aflându-se în apropierea casei părții vătămate a fost și el lovit de partea vătămată, după care s-a înarmat cu o țeavă de aprox.2 metri,s-a întors și a lovit partea vătămată în zona capului.
S-a mai constatat că infracțiunea de care este acuzat inculpatul este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și față de modalitatea concretă de comitere a faptei, atitudinea ulterioară a inculpatului, antecedentele penale ale acestuia, există date suficiente că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii penale nr. 74/CC/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 16.06.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci în susținerea orală a acestuia conform concluziilor consemnate în practicaua deciziei penale.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148 lit.f C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 cp. Raportat la art. 174, 175 lit.i
Cod PenalÎn cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra inculpatului vizează o infracțiune care este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică.
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 74/CC din 13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Văzând dispozițiile art. 192 alin. 2.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 74/CC din 13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
Dispune plata sumei de 40 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu.
În baza art. 192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 19 Iunie 2008.
Ptr. Președinte, Judecător, Judecător,
aflat în
Președinte secție
Grefier
Red.ID/tehnored AJ
2 ex/23.06.2008
Prima instanță: Trib. T-
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Victor Ionescu, Ion Dincă
