Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 646/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 646/2009
Ședința publică din 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns inculpații recurenți și, în stare de arest preventiv, asistați de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți, avocat, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpaților. Apreciază că nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, având în vedere că urmărirea penală este finalizată, iar instanța este sesizată cu rechizitoriul.
Arată că Tribunalul Hunedoara în temeiul art. 160 și art. 3001Cod procedură penală a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților, apreciind că nu au apărut temeiuri noi, invocând dispozițiile procedurale referitoare la pedeapsa mai mare de 4 ani și făcând referire la împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, invocându-se totodată și persoana inculpaților, precum și modul de săvârșire al presupuselor fapte.
Arată că în procedura de față nu se pot pune concluzii cu privire la vinovăția inculpaților, dar arată că se poate face referire asupra aprecierii subzistenței vinovăției inculpaților.
Cu privire la inculpatul, arată că unica infracțiune reținută în sarcina acestuia este tentativa la furt calificat și apreciază că pentru o unică infracțiune, tentativă la furt, raportat la persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, nu se impunea arestarea preventivă.
Apreciază că în ansamblul probelor urmărirea penală și-a făcut datoria și a apreciat starea de arest, la acel moment, ca fiind oportună, iar deznodământul anchetei a conturat starea de fapt care persistă în momentul de față, și anume, faptul că inculpatul a săvârșit doar tentativa la furt calificat.
Apreciază că menținerea stării de arest nu este justificată pentru actele preparatorii reținute în sarcina inculpatului.
Pentru aceste considerente solicită analizarea participației inculpatului, așa cum rezultă din actul de sesizare și revocarea stării de arest a inculpatului și punerea în libertate a acestui inculpat.
Referitor la inculpatul arată că urmărirea penală a încercat să demonstreze că inculpatul se face vinovat de săvârșirea mai multor infracțiuni de furt și tentativă de furt, parte dintre infracțiuni fiind disjunse și apreciază că probele care există sunt sub beneficiul de inventar. Arată că poziția procesuală a inculpatului a fost de negare a infracțiunilor reținute în sarcina sa, precizând că nu s-a aflat în orașele respective, la momentele respective.
Solicită revocarea stării de arest preventiv a inculpaților având în vedere obligațiile pe care inculpații și le iau.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Arată că inculpații au familii, sunt căsătoriți, provin din familii închegate, au copii minori în întreținere și că starea de arest este o situație de excepție care trebuie să subziste numai dacă subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Reprezentantul Parchetului arată că temeiul derivat din prevederile legale (pedeapsa mai mare de 4 ani) încetează doar la judecata pe fond, iar instanța de recurs nu poate aprecia dacă în cauză sunt sau nu acte preparatorii. Apreciază că există indicii, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani, pentru a se putea dispune menținerea stării de arest a inculpaților.
Solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu a comis fapta de care este acuzat, că are doi copii minori în întreținere, unul în vârstă de 3 ani, iar celălalt de 6 ani, că este singurul întreținător de familie și că soția sa este bolnavă. Arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate și arată că are în întreținere un copil în vârstă de 2 ani.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- la 20 octombrie 2009 s-a dispus, în baza art. 3001Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților și se impune în continuare privare de libertate a acestora, pericolul concret pentru ordinea publică fiind evidențiat de modalitatea săvârșirii presupuselor fapte pentru care sunt acuzați inculpații. S-a apreciat că măsura se impune și din rațiuni de utilitate procedurală, prezența inculpaților în fața instanței fiind necesară pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, aceasta aflându-se la debutul cercetării judecătorești.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive au declarat recurs inculpații și.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului inculpatul, prin apărător ales, arată că unica infracțiune reținută în sarcina sa este tentativa la furt calificat și apreciază că pentru o unică infracțiune, raportat la persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, nu se impunea arestarea preventivă.
Inculpatul, prin apărător ales, arată că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
În subsidiar, inculpații solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Deoarece prezentul recurs nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 3859alin. 1 Cod procedură penală, instanța va examina, în afara temeiurilor invocate de recurenți, întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală.
Din această perspectivă, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța va reține că recursurile sunt nefondate, din următoarele considerente:
Potrivit art. 3001Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța, după înregistrarea dosarului, este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive și când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere menținerea arestării preventive.
În speță, din actele dosarului rezultă că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv faptele pentru care au fost trimiși inculpații în judecată sunt infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică este evidențiat de modalitatea săvârșirii infracțiunilor de furt calificat în formă continuată, respectiv tentativă la furt calificat.
Criticile apărării privind participația penală urmează a fi valorificate în cursul judecății, iar condițiile familiale invocate de recurenți nu sunt suficiente pentru a justifica înlocuirea măsurii arestării preventive.
Întrucât se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, legal și temeinic Tribunalul Hunedoaraa menținut arestarea preventivă, dând eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, urmărindu-se a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, în sumă de 50 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare inculpat recurent să plătească statului câte 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, în sumă de 50 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./28.10.2009
jud. fond
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Elena Covaciu, Leontin
