Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 650/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 650/
Ședința publică din data de 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - Serviciul Teritorial Galați împotriva încheierii de ședință din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- privind pe inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, și de inculpații, și, în prezent deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns intimatul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales, recurenții inculpați, în stare de arest, asistați de av., apărător ales, substituind pe av., în baza delegației din 23.10.2009, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 23.10.2009, asistat de av., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentantul Ministerului Public precizează că menține recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Recurenții inculpați, și, întrebați fiind, precizează că își mențin recursurile declarate împotriva încheierii de ședință din data de 22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Galați.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea de ședință din data de 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Apreciază că față de situația de fapt ce rezultă din întreg materialul probator existent la dosar, rezultă un pericol social sporit al faptei, avându-se în vedere în mod obiectiv modalitatea de comitere a acesteia, respectiv organizarea eficientă a membrilor grupului de participa la comiterea faptei ce a constat în supravegherea permanentă a ambarcațiunii ce transporta țigări, a traseului urmat de aceasta și inclusiv supravegherea organelor poliției de frontieră ce aveau ca atribuții împiedicarea introducerii în țară a bunurilor din activitatea de contrabandă.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a participat în mod activ la supravegherea traseului urmat de ambarcațiunea încărcată cu țigări și condusă de inculpatul, cei doi luând frecvent legătura și coordonându-și activitățile într-un limbaj, bazat pe repere cunoscute doar de membrii grupului infracțional ce se ocupa cu activitatea de contrabandă, aspect ce denotă o îndelungată activitate infracțională, derulată în timp, și stabilirea unui sistem de repere și semne îndelung exersat. În acest sens, menționează comunicațiile telefonice purtate între inculpații și la data de 22.01.2009, aflate la dosarul cauzei și redate parțial în cuprinsul rechizitoriului.
De asemenea, inculpatul a pus la dispoziția membrilor grupului infracțional mijlocul de transport necesar deplasării țigărilor de la malul fluviului Dunărea până la locul de depozitare al acestora, având însă grijă "să stea deoparte" pentru a nu putea fi depistat de organele de anchetă care ar fi putut interveni în momentul transbordării țigărilor din ambarcațiune în autovehicul.
Apreciază că toate aceste aspecte denotă un pericol social ridicat al inculpatului, fapt care conduce la concluzia că lăsarea sa în libertate ar crea un sentiment de insecuritate socială și opinia că cei ce comit fapte grave, pe care nici măcar nu și le asumă, sunt lăsați liberi, aspect ce poate încuraja alte persoane să comită același gen de fapte în condițiile în care ultima perioadă se remarcă o recrudescență a activității de contrabandă, în special a contrabandei cu țigări.
Susține că dacă s-ar admite justețea raționamentului conform căruia de la data luării măsurii arestării preventive pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de lăsarea în libertate a inculpatului s-ar fi estompat, s-ar ajunge la situația că simplul fapt al trecerii timpului ar conduce la dispariția pericolului pentru ordinea publică al lăsării în libertate a oricărui inculpat, indiferent de gravitatea faptei comisă de acesta, precum și de circumstanțele personale ale autorului, ceea ce, desigur, nu poate fi acceptat.
Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale nu atenuează gradul de pericol social, acest aspect împreună și cu alte circumstanțe sau criterii fac obiectul procesului de individualizare a pedepsei care, funcție de activitatea infracțională concretă în urma procesului de analiză a probelor determină aplicarea de către judecător a unui regim sancționator variat. Învederează că această situație exista și la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, să se dispună casarea încheierii de ședință din data de 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și, în rejudecare, să se respingă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
Apărătorul intimatului inculpat, av., consideră că Parchetul a motivat într-un mod incorect cererea de admitere a recursului, făcând referiri la chestiuni care nu sunt reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu.
Astfel, se consideră că inculpatul a contribuit la organizarea eficientă a grupului infracțional, lucru neadevărat, pentru că inculpatului nu i se reține participarea la constituirea și la desfășurarea activității grupului infracțional. Singura activitate a inculpatului este presupusul act material din 22/23.01.2009, un act material singular, pentru care este trimis în judecată în mod distinct. Susține că nu este corect să se considere că inculpatul a participat la organizarea grupului infracțional și că această motivare excede chiar și cadrului rechizitoriului.
O a doua chestiune se referă la faptul că inculpatul era cel care supraveghea organele de poliție, ceea ce din punctul său de vedere este un paradox. Organele de poliție erau cele care îi supravegheau pe inculpați. Din acest motiv s-a și ajuns la organizarea flagrantului. Inculpatul nu a supravegheat nici un organ de poliție, iar singura activitate ilicită ce i se reține este aceea că a pus la dispoziție mașina respectivă, care a avut rolul să transporte marfa ce fusese deja adusă, fără contribuția și fără ajutorul lui. Pentru această activitate a fost inculpatul arestat.
Solicită să se rețină că inculpatul nici nu este menționat ca fiind prezent la fața locului.
Inculpatul a recunoscut că a pus mașina la dispoziția inculpatului, iar discuția a fost una care nu se referea strict la activitate infracțională.
Într-adevăr, nu se fac discuții pe fond acum, dar recursul Parchetului face referire la niște chestiuni care nu îi sunt proprii inculpatului.
Fapta s-a săvârșit în noaptea de 22/23 ianuarie, inculpatul a fost reținut pentru a fi audiat, după care a fost lăsat liber până la data de 31.03.2009, interval în care nu s-a stabilit că ar fi încercat să se sustragă urmăririi penale, să influențeze martorii ori să obstrucționeze cercetările. Nici nu avea când să o facă, deoarece inculpatul era salariat la o societate comercială și muncea pentru a-și ajuta familia, respectiv părinții, tatăl său fiind grav bolnav.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul este o persoană tânără, că i se reține în sarcină un singur act material, o singură infracțiune, sub forma complicității.
Inculpatul a fost reținut și arestat în intervalul 31.03.2009 până în prezent.
Consideră că recursul Parchetului este nefondat, că este argumentat cu motive care nu țin de activitatea inculpatului. Parchetul face abstracție de toate celelalte elemente favorabile inculpatului, la care a făcut referire anterior, și la care adaugă faptul că este tânăr, că nu are antecedente penale și că pe parcursul urmăriri penale și pe parcursul cercetării judecătorești a dat dovadă de un comportament corect, nu a încercat să denatureze adevărul să obstrucționeze cercetarea penală sau cercetarea judecătorească.
Pentru aceste motive, solicită să se respingă ca nefondat recursul declarat de Parchet.
Apărătorul recurenților inculpați și, av., susține că cei doi inculpați critică încheierea Tribunalului Galați din 22.10.2009 prin care s-a menținut măsura arestării preventive, constatându-se că subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării, că există pericol social ridicat, respectiv că inculpații ar putea afecta buna desfășurare a procesului penal, cu motivarea că inculpații și sunt recidiviști.
Arată că la acest moment procesual nu se mai poate vorbi de indicii, bănuială, ci trebuie să se vorbească de probe concrete. Solicită să se observe că la dosarul cauzei, de la începutul urmăriri penale și până în prezent, nu sunt probe directe care să aducă vreo dovadă că inculpații ar fi vinovați.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, arată că pericolul social nu trebuie prezumat, ci trebuie dovedit într-un fel sau altul. Să se susțină că prezintă pericol social lăsarea în libertate a inculpaților pe motiv că alți doi inculpați sunt în stare de recidivă i se pare o chestie incorectă. Până la urmă este vorba de prezumare, nu de o chestie dovedită.
Pe de altă parte, referitor la pericolul social concret existent la data luării măsurii, arată că practica juridică și literatura de specialitate au stabilit faptul că acest pericol social se diminuează odată cu trecerea timpului, nu mare are aceleași valori ca la momentul luării măsurii arestării.
De asemenea, pentru motiva în continuare menținerea măsurii arestării trebuie să mai apară și alte temeiuri din cele prevăzute la art. 148 alin. 1 Cod procedură penală.
Potrivit CEDO, un inculpat are dreptul la un proces judecat într-un termen rezonabil, de asemenea, la un proces echitabil.
În ceea ce privește termenul rezonabil, consideră că la acest moment acesta a fost depășit. Susține acest lucru pentru că sunt cele trei elemente care definesc termenul rezonabil: atitudinea inculpaților, atitudinea organelor de urmărire penală și complexitatea cauzei.
Se reține prin încheierea recurată că inculpații au avut o atitudine oscilantă. Faptul că, inițial, inculpații au dat o declarație în calitate de făptuitori, iar ulterior au înțeles să se prevaleze de dreptul de a nu face declarații, drept la care au renunțat la data de 22.10.2009, nu poate fi interpretat ca și o atitudine oscilantă.
Susține că nu același lucru se poate spune despre atitudinea organelor de urmărire penală.
Astfel, la urmărirea penală, s-a tras practic de termenul rezonabil, pentru că acest termen privește inclusiv urmărirea penală. Termenul se referă la momentul de la care s-a luat măsura până la momentul formulării unor măsuri oficiale. Or, acest termen a fost împins la maxim de către organele de urmărire penală.
Urmează ca instanța de recurs să aprecieze cât de complexă este această cauză.
Nici în perspectiva judecării cu celeritate a acestui proces, nu se poate pune problema respectării unui termen rezonabil. În cauză mai sunt foarte mulți martori de audiat. Nu poate fi invocată culpa inculpaților în ceea ce privește durata urmăririi și a cercetării judecătorești. Instanța a fost sesizată în luna mai, până la termenul din 22 octombrie nu s-a făcut nimic, dar nu din vina inculpaților.
Referitor la dreptul la un proces echitabil, arată că prin încheierea din 21.10.2009 s-a admis cererea unuia din inculpați de liberare pe cauțiune.
Solicită să se observe că garanțiile procesuale prevăzute în art. 1602sunt aceleași cu cele de la art. 145 alin. 11Cod procedură penală. Într-adevăr, este vorba de două instituții diferite: cea de la art. 1602pleacă de la premisa că subzistă pericolul social, dar că scopul poate fi atins prin instituirea acelor garanții. În ceea ce îi privește pe inculpații, sunt incidente disp. art. 160 Cod procedură penală, respectiv nu mai subzistă temeiurile și pericolul social. În cauză, instanța se contrazice flagrant în condițiile în care în ceea ce îl privește pe un inculpat apreciază că poate fi atins scopul prin instituirea acelor garanții, iar în ceea ce îi privește pe cei doi inculpați nu poate fi atins scopul cu menținerea garanțiilor de la art. 145 alin. 11Cod procedură penală.
Reiterează cererea formulată la instanța de fond, respectiv, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 Cod procedură penală, cu instituirea obligațiilor prevăzute de art. 145 alin.11Cod procedură penală.
Apărătorul recurentului inculpat, av., susține că instanța de fond, prin încheierea din 22.10.2009, a menținut starea de arest a inculpatului, cu motivarea că probatoriile administrate până la acest moment procesual nu au adus nicio modificare în privința împrejurărilor de fapt avute inițial în vedere.
La instanța de fond a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dar instanța a apreciat această cerere ca fiind nefondată deoarece inculpatul nu este la primul impact cu legea penală.
În ceea ce privește menținerea stării de arest preventiv, având în vedere că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, apreciază că aceste temeiuri sunt suficiente pentru trimiterea inculpatului în judecată și până la momentul începerii cercetării judecătorești, dar din momentul în care inculpații au dat declarații, din momentul în care a început administrarea de probatorii, apreciază că temeiurile avute în vedere inițial nu se mai mențin, astfel încât apreciază că instanța ar fi trebuit să aibă în vedere și alte măsuri preventive alternative în momentul în care analiza oportunitatea menținerii sau nu a măsurii arestării preventive.
De asemenea, apreciază că instanța în mod greșit a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că acest pericol concret pentru ordinea publică ar trebui demonstrat, neputând fi prezumat pornind de la limitele de pedeapsă a infracțiunilor pentru care inculpatul este trimis în judecată.
Instanța, în momentul în care face analiza măsurii preventive, trebuie să pipăie oarecum fondul, nu trebuie să aibă în vedere numai acele temeiuri care au oferit oportunitatea menținerii stării de arest preventiv până în prezent.
Solicită să se aibă în vedere că inculpații au dat declarații, niciunul dintre ei nu s-a prevalat de dreptul de a nu da declarație, fiecare și-a spus punctul de vedere cu privire la învinuirile ce li se aduc. Inculpatul a precizat cum anume s-au derulat evenimentele din noaptea de 22.01.2009, însă instanța, la momentul aprecierii cu privire la măsura arestării preventive, nu a avut în vedere acest aspect.
Instanța trebuia să aibă în vedere că una dintre probele esențiale care au dus la prelungirea și ulterior la menținerea măsurii arestării preventive a fost declarația martorului cu identitate protejată. În condițiile în care inculpatul a declarat că organele de poliție i-au oferit bani în schimbul unor declarații, că el a fost martorul audiat cu identitate protejată, că nu își mai menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, având în vedere și declarația inculpatului, apreciază că acestea reprezintă modificări ale temeiurilor avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării.
Având în vedere disp. art. 5 paragraf III din CEDO, apreciază că la analizarea menținerii stării de arest a unei persoane, instanța are obligația să ia în considerare și măsuri alternative pentru asigurarea prezenței inculpatului la proces.
Precizează că a invocat acest aspect și în fața instanței de fond, iar instanța a motivat că soluția este în concordanță și cu normele internaționale la care au făcut referire apărătorii inculpaților, deși în cuprinsul încheierii nu a regăsit o motivare de ce inculpatul nu s-ar putea prezenta la proces, de ce nu ar putea fi cercetat în stare de libertate, așa cum s-a dispus pentru inculpatul sau pentru inculpatul.
Consideră că și inculpatul, independent de învinuirile ce i se aduc poate beneficia de această măsură preventivă, pentru că orice persoană este nevinovată până la condamnare și are dreptul de a beneficia de punerea în libertate în momentul în care durata privării sale de libertate încetează a mai fi rezonabilă.
Susține că au trecut 10 luni de arest preventiv, în care s-au invocat aceleași temeiuri și aceleași aspecte și consideră că acesta ar fi momentul în care lucrurile s-ar putea schimba, în sensul că odată cu admiterea cererii inculpatului, ar putea fi admisă și cererea inculpatului, de a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Într-adevăr, inculpatul nu este la primul impact cu legea penală, însă solicită să se aibă în vedere că a fost condamnat în perioada minoratului, că de atunci au trecut mulți ani, că a fost reabilitat, astfel că nu îl mai poate afecta acea condamnare.
De asemenea solicită să se aibă în vedere că inculpatul este căsătorit, are un copil și este singurul întreținător al familiei.
Apreciază că încheierea de ședință din 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați este nelegală și netemeinică, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, în rejudecare, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul recurentului inculpat, av., pentru motivele invocate de colegi, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Nu mai insistă cu privire la termenul rezonabil, la persoana inculpatului, fiind aspecte cunoscute, dar solicită să se aibă în vedere că inculpații din B, cercetați pentru contrabanda de utilaje, au fost puși în libertate de Curtea de Apel București. În acea cauză sunt prejudicii extraordinare, acolo într-adevăr este vorba de contrabandă. Face trimitere la acea cauză întrucât, pornind de la ideea că acuzarea este reală, de la situația cea mai grea pentru inculpații din prezenta cauză, solicită ca instanța să aprecieze dacă infracțiunea de contrabandă cu țigări "", de care sunt acuzați aceștia, se poate compara cu infracțiunea de contrabandă cu utilaje.
Susține că legea se aplică unitar pe întreg teritoriul țării și, dacă pentru o faptă deosebit de gravă o instanță a întrerupt șirul prelungirilor neîncetate, consideră că astăzi se poate admite recursul inculpatului și se poate înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea de ședință din 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați este legală și temeinică.
În cauză subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, care impun și în prezent menținerea stării de arest, fiind întrunite în continuare dispozițiile art. 143, respectiv, art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Pe de altă parte, apreciază că menținerea stării de arest a inculpaților se justifică și prin aceea că în cauză cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar putea influența buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați.
Recurenții inculpați, și, având ultimul cuvânt, pe rând, solicită să fie judecați în stare de libertate.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
1. Prin încheierea de ședință din 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul -, a fost admisă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
S-a dispus punerea în libertate provizorie pe cauțiune a inculpatului după rămânerea definitivă a încheierii, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a dispus ca pe timpul liberării provizorii pe cauțiune inculpatul să respecte obligațiile prevăzute la art. 1602alin. 31Cod procedură penală.
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 63/D/P/2008, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Galați, înregistrat pe rolul Tribunalului Galați la data de 25.05.2009, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. La art. 270 cu ref. la art. 274 din Legea 86/2006 (Codul vamal).
S-a reținut în sarcina acestuia că în noaptea de 22/23.01.2009, împreună cu alte persoane, a ajutat pe inculpații și să introducă în mod ilegal în România din Republica M, prin alte puncte decât cele de frontieră, cantitatea de 12.299 de pachete de țigări marca "", ce aveau aplicate timbre de accizare din Republica
Prin același rechizitoriu au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, și inculpații, și, fiecare pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat (art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003), contrabandă în formă continuată (art. 270 rap. la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal) și trecere ilegală a frontierei de stat în formă continuată (prev. de art. 70 alin. 1 din OUG 195/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal) și referire la art. 33 lit. a Cod penal.
În privința inculpatului, prin încheierea de ședință din data de 1.04.2009 (dosar nr-), Tribunalul Galația dispus luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 29 zile, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 143, art. 148 lit. f Cod procedură penală și a art. 136 Cod procedură penală.
Ulterior, măsura preventivă menționată a fost prelungită/menținută de către instanța de judecată.
La data de 5.10.2009, inculpatul a formulat o cerere de liberare provizorie pe cauțiune, arătând că este singurul inculpat în cauză care a avut o participare mai restrânsă la activitatea infracțională (fiind trimis în judecată pentru complicitate doar la o singură infracțiune), că nu are antecedente penale și a avut un comportament cooperant în fața organelor de cercetare penală.
Inculpatul a menționat, de asemenea, că îi sunt cunoscute dispozițiile legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii, precum și cele vizând cazurile de nerestituire a cauțiunii.
În privința cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu (condițiile procedurale prevăzute de disp. art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, corelativ cu dispozițiile art. 1606alin. 1, 2 și 3 Cod procedură penală).
Astfel, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului (complicitate la contrabandă - un singur act material - prevăzută de disp. art. 26 Cod penal rap. la art. 270 cu ref. la art. 274 din legea 86/2006, este sancționată cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 5 și 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Totodată, a fost depusă dovada de consemnare a cauțiunii pe numele inculpatului la dispoziția instanței (recipisa nr. -/1 din 19.10.2009).
În privința temeiniciei cererii inculpatului, instanța a apreciat-o în contextul dedus judecății.
Astfel, s-a apreciat că la acest moment procesual există suficiente elemente de natură a contura ideea de încredere care stă la baza instituției procesuale a liberării provizorii.
Inculpatul a fost audiat în cursul cercetării judecătorești cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, situația faptică dedusă judecății fiind de altfel nuanțată și prin depozițiile celorlalți inculpați. Totodată, circumstanțele personale ale inculpatului nu sunt de natură a-l plasa în poziția de redutabil infractor - acesta este lipsit de antecedente penale și este trimis în judecată pentru o singură infracțiune.
De asemenea, în perioada scursă de la reținerea și arestarea preventivă (31.03.2009) nu au fost evidențiate în dosar acte din care să reiasă că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți ori martori, ori prin alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă, iar cauțiunea are menirea de a garanta respectarea de către inculpatul în cauză a obligațiilor ce-i revin pe timpul liberării provizorii.
Față de aceste considerente, s-a apreciat că se impune admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat și impunerea unor obligații care să garanteze buna desfășurare a procesului penal în conformitate cu art. 1604alin. 2 și 3 Cod procedură penală corelativ cu art. 1602alin. 3 și 31Cod procedură penală.
Împotriva încheierii mai sus arătate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Galați criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului s-a arătat că toate criteriile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare, iar temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu au dispărut și nu s-au modificat.
S-a mai susținut faptul că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului nu atenuează gradul de pericol social al faptei, ci acest aspect împreună cu alte circumstanțe sau criterii fac obiectul procesului de individualizare a pedepsei.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului și, în rejudecare, respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
2. Prin încheierea de ședință din 22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul - au fost respinse cererile formulate de inculpații, și, privind înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Conform art. 160 alin. 3 Cod procedură penală rap. la art. 3002Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, și.
S-a constatat că în privința inculpatului a fost dispusă liberarea provizorie pe cauțiune prin încheierea de ședință din 21.10.2009 nedefinitivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Temeiurile care au determinat adoptarea măsurii arestului preventiv în privința inculpaților, și nu au încetat să subziste.
Probatoriile administrate până la acest moment procesual nu au adus nicio modificare în privința împrejurărilor de fapt avute inițial în vedere, astfel încât cererile inculpaților vizând înlocuirea stării de arest preventiv cu o măsură preventivă mai puțin severă sunt nefondate.
Pe de altă parte, cei patru inculpați mai sus menționați sunt cercetați fiecare pentru infracțiuni cu un grad de pericol social deosebit de ridicat, pus în evidență nu numai de limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor (până la 15 ani închisoare cu interzicerea unor drepturi), dar și de împrejurările concrete de comitere.
Este adevărat că instanța este obligată să interpreteze dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală în strânsă legătură cu reglementările constituționale și internaționale direct aplicabile, însă trebuie admisă existența unei veritabile exigențe de interes public care să justifice menținerea măsurii preventive.
Pericolul că inculpații ar putea afecta buna desfășurare a procesului penal nu este dedus doar pe seama posibilelor sancțiuni aplicabile acestora, ci și din circumstanțele personale ale fiecăruia. Astfel, inculpații și sunt recidiviști (cu incidența disp. art. 37 lit. a Cod penal), inculpatul nu este la primul impact cu legea penală, iar atitudinea procesuală a inculpatului a fost apreciată ca fiind una nesinceră.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că inculpații, și se află și la acest moment sub imperiul garanției speciale înscrise în art. 5 paragraful 3 din CEDO.
În privința inculpatului s-a constatat că prin încheierea de ședință din 21.10.2009, nedefinitivă, a fost dispusă liberarea provizorie pe cauțiune.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații, și.
Inculpații și au susținut că la dosarul cauzei nu sunt probe din care să rezulte vinovăția lor.
Au mai arătat inculpații că în speță s-a împlinit termenul rezonabil al măsurii arestării preventive.
De asemenea, cei doi inculpați au solicitat să se observe că instanța de fond a dispus liberarea provizorie pe cauțiune cu privire la inculpatul, iar acele garanții procesuale prevăzute de art. 1602Cod procedură penală sunt aceleași cu cele prevăzute la art. 145 alin. 11Cod procedură penală.
Față de cele de mai sus, inculpații și au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul a susținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu se mai mențin, astfel încât instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere și alte măsuri preventive alternative.
În acest sens, prin recursul declarat, inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul a susținut că în cauză a fost depășit termenul rezonabil al măsurii arestării preventive, solicitând înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârile recurate sunt legale și temeinice.
1.În ceea ce privește încheierea de ședință din data de 21.10.2009,considerăm că în mod corect instanța de fond a procedat la admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale în materie, se constată că instanța de fond a dat o interpretare corectă prevederilor art. 1602Cod procedură penală.
. punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că probatoriile administrate în cauză nu conduc la concluzia că inculpatul ar încerca să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Lipsa antecedentelor penale în ceea ce-l privește pe inculpatul reprezintă unul din criteriile importante în baza cărora s-a apreciat faptul că datele existente la dosar nu confirmă împrejurarea că acesta ar încerca să comită și alte infracțiuni.
Contrar susținerilor parchetului, considerăm că la acest moment procesual se impune analizarea circumstanțelor personale ale inculpatului (respectiv, lipsa antecedentelor penale), și nu doar la momentul individualizării pedepsei și a stabilirii unui regim sancționator variat (ca modalitate și cuantum), întrucât:
- conform art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele sau alte situații privind persoana față de care se ia măsura";
- pe parcursul procesului penal, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar în condițiile în care s-ar acredita ideea că acele circumstanțe ce-i caracterizează persoana pot fi avute în vedere doar la individualizarea pedepsei și a modalității de executare s-ar încălca flagrant acest drept recunoscut atât în legislația națională, cât și în practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Mai mult, o astfel de apreciere ar echivala cu antepronunțarea asupra existenței vinovăției și implicit a condamnării, urmând ca la final să se individualizeze doar cuantumul pedepsei și modalitatea de executare.
Tot cu privire la aspectele arătate mai sus, nu trebuie omise dispozițiile art. 345 Cod procedură penală, conform cărora "instanța hotărăște prin sentință asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal".
Față de cele de mai sus, considerăm că hotărârea Tribunalului Galați pronunțată la data de 21.10.2009 este legală și temeinică, sens în care se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Galați.
2. În ceea ce privește încheierea de ședință din 22.10.2009, considerăm că aceasta este legală și temeinică.
Așa cum a reținut și instanța de fond, considerăm că la acest moment temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, și, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, se mențin și în prezent.
Astfel, faptele pentru care inculpații sunt judecați sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
De asemenea, probatoriile administrate până în prezent conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Nu putem primi însă susținerea instanței de fond, în sensul că atitudinea nesinceră a inculpatului ar putea constitui un criteriu pentru incidența dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, cercetarea judecătorească se află la început (chiar dacă de la înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Galația trecut o perioadă de 5 luni), până în prezent fiind audiați doar inculpații.
Or, conform dispozițiilor legale în materie, aprecierea fiecărei probe se realizează prin raportare la restul materialului probator, situație ce va deveni incidentă în speță doar la sfârșitul cercetării judecătorești.
Având în vedere cele mai sus arătate, considerăm că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, neimpunându-se înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Nu pot fi primite susținerile inculpaților vizând egalitatea de tratament prin raportare la situația inculpatului, a cărui cerere de liberare provizorie pe cauțiune a fost admisă.
Înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă și respectiv liberarea provizorie sunt instituții diferite, iar criteriile de apreciere a admisibilității acestei măsuri sunt de asemenea diferite.
Mai mult, aplicarea oricăreia din instituțiile vizând arestarea preventivă se realizează prin analiza unor criterii ce circumstanțiază persoana fiecărui inculpat în parte, și activitatea infracțională concretă presupus a fi desfășurată de acesta.
Având în vedere data de la care inculpații au fost arestați, considerăm că în cauză nu s-a împlinit termenul rezonabil al acestei măsuri.
Față de cele de mai sus, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și.
Vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
respinge, ca nefondat, recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - Serviciul Teritorial Galați împotriva încheierii de ședință din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, privind pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 20.08.1986 în mun. B, CNP -, cu domiciliul în B,-, bloc 30,. 2,. 1,. 30, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ).
RESPINGE, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 19.05.1965 în G, CNP -, domiciliat în G, str. - 11, - 33,. 21, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), (fiul lui și, născut la data de 14.06.1984 în G, CNP -, domiciliat în G,-, - 4B,. 34, fără forme legale în G,-, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), (fiul lui și, născut la data de 01.10.1982 în G, CNP -, domiciliat în G,-, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), (fiul lui și, născut la data de 11.12.1981, în G, CNP -, domiciliat în localitatea, județul T, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), împotriva încheierii de ședință din 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții-inculpați la plata a câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/28.10.2009
Tehnored. /2 ex./05.11.2009
Fond: -
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
