Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 653/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 653/
Ședința publică din 14 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Curții de Apel Galați
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 21.09.1976 în G, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință nr- din 04.11.2008 Tribunalului Galați.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc la data de 13.11.2008, când părțile prezente și reprezentanta Ministerului Public au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea asupra cauzei pe data de 14.11.2008.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 04.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, conf. art. 3002și art. 160 al.1 Cod pr.penală s- constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive inculpatului și s- menținut această măsură.
Pentru hotărî astfel, instanța de fond reținut următoarele:
S-a apreciat că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpatul, rezultând indicii temeinice - în sensul art. 143.pr.pen. - de natură a crea presupunerea că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În acest sens sunt procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, raportul de constatare medico- legală privind pe partea vătămată, declarațiile părții vătămate, rapoartele de investigații, declarațiile martorilor, Teni, HG, declarațiile coinculpaților.
S-a reținut că din actele dosarului rezultă că, după săvârșirea faptei, inculpatul a părăsit domiciliul, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, situație evidențiată de actele de căutare efectuate. În acest sens, din actele de căutare efectuate în faza de urmărire penală a rezultat că inculpatul nu figurează încarcerat în vreun penitenciar din țară, nu s-a înregistrat decesul acestuia, respectiv figurează în evidențe cu același domiciliu, iar inculpatul a fost legal citat, inclusiv pentru soluționarea propunerii de arestare preventivă.
S-a apreciat că înscrisurile depuse de apărătorul inculpatului nu pot conduce la o altă concluzie. Într-adevăr, inculpatul avea încheiat contract de muncă pentru perioada 04.01.2007 - 24.03.2008 și a făcut, inițial rezervare pentru un voiaj la, în perioada 28.01.2007 - 03.02.2007 ( cazare la Hotel - mijloc de transport neprecizat ) însă inculpatul nu a mai dat curs acestei rezervări. Ulterior, la data de 30.01.2007, inculpatul a făcut o nouă rezervare pentru un zbor cu avionul în Italia, plătită cu bani cash în aceeași zi, însă nu pentru ci pentru orașul situat tocmai în, zbor cu care inculpatul a și părăsit România, aspecte ce denotă cu prisosință, că inculpatul a căutat să plece în grabă din țară pentru a se sustrage de la cercetările ce demaraseră în cauză. De altfel, din înscrisurile depuse la dosar de către apărătorul inculpatului rezultă că acesta a fost depistat pe teritoriul Italiei și arestat la data de 26.03.2008, în baza mandatului european de arestare, fiind de presupus că nu s-ar fi prezentat de bunăvoie în fața autorităților judiciare române pentru a fi cercetat și judecat.
Prin urmare, s-a apreciat că inculpatul se află în situația prev. de art. 148 lit. a pr.pen.
Totodată, din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 10 ani închisoare prin sentința penală nr. 84/2000 a Tribunalului Vrancea. Fapta prezentă se reține că ar fi fost săvârșită mai înainte de împlinirea duratei pedepsei mai sus menționată, astfel, s-a apreciat că este incidentă situația prevăzută de art. 148 lit. d pr.pen.
Totodată, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunii presupus a fi săvârșită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța valorilor sociale cărora li se aduce atingere, modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșită fapta, numărul mare de persoane implicate, rezonanța unei astfel de fapte în rândul comunității, persoana inculpatului care persistă în conduita antisocială și nu în ultimul rând amploarea pe care a luat-o acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp în rândul categoriei de vârstă reprezentată de inculpat, de natură a genera un sentiment de insecuritate în comunitate, s-a apreciat că sunt întrunite cumulativ și cerințele art. 148 lit. f pr.pen. - lăsarea în libertate a inculpatului prezentând și la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri declarat recurs inculpatul, susținând că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, inculpatul prin apărătorul său precizat că nu s-a sustras de la urmărirea penală ci după comiterea faptei plecat în Italia pentru munci cu contract de muncă iar acesta un fapt care nu a fost dovedit contrar.
De asemenea, s-a precizat că faptul că nu plecat cu avionul pentru care își rezervase un bilet, nu conduce la concluzia că s-a sustras, el pierdut acel avion și este știut că în aceeași zi, în aceeași locație nu se poate găsi același avion, astfel că plecat la două, trei zile cu un alt avion.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. pr.pen. s-a arătat că în mod greșit Tribunalul l-a reținut,cu toate că în dosarul nr-, Curtea de Apel Galați prin încheierea nr. 429/R/28 iulie 2008 arătat că în mod eronat s-a apreciat că sunt incidente disp. art. 148 lit., întrucât inculpatul nu se află în această situație.
De asemenea, s- mai susținut că lăsarea inculpatului în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică de vreme ce alți șase inculpați din prezenta cauză sunt cercetați în stare de libertate și pentru egalitate de tratament juridic cu ceilalți participanți la săvârșirea faptei, se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea.
Totodată, s-a mai învederat că în prezent cauza suspendată în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată de ceilalți șase inculpați eliberați, iar inculpatul care nu e autorul acelei excepții privat de libertate.
Recursul formulat de nefondat.
Constatăm că în mod corect prima instanță reținut că subzistă temeiurile prev. de art. 143 și 148 lit. a și Cod pr.penală ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Astfel, împotriva inculpatului s- luat, în cursul urmăririi penale, în lipsă, măsura arestării preventive în temeiul art. 143 și art. 148 lit. a, d și C.P.P. reținându-se că sunt indicii temeinice în sensul că s- săvârșit fapta pentru care e cercetat, că pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă e mai mare de 4 ani, că acesta a fugit pentru se sustrage urmăririi penale și că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive inculpatului fost pusă în executare prin încheierea din 29.05.2008 Tribunalului Galați în urma extrădării acestuia din Italia în baza mandatului european de arestare.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. C.P.P. apreciem că acesta subzistă, întrucât din actele de cercetare aflate la dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul părăsit domiciliul încă din ziua de 28.01.2007- respectiv doua zi după săvârșirea faptei. Într-adevăr inculpatul făcut inițial o rezervare pentru o călătorie la în perioada 28.01.2007- 03.02.2007 ( cazare la Hotel ), dar inculpatul nu a mai respectat această rezervare, fiind implicat în scandalul ce a avut loc în noaptea de 27/28.01.2007. Apoi la data de 30.01.2007 inculpatul și-a făcut o rezervare pentru un zbor cu avionul spre Italia - dar de această dată nu pentru ci pentru orașul, situat în. Cu acest avion inculpatul părăsit România.
Din toate acestea rezultă că inculpatul încercat să plece cât mai repede din țară pentru se sustrage de la cercetări.
Inculpatul fost depistat pe teritoriul Italiei și arestat la data de 26.03.2008 în baza mandatului european de arestare, fiind lesne de înțeles că nu s-ar fi prezentat de bună-voie în fața autorităților din România pentru fi cercetat.
Considerăm că în cauză subzistă și temeiul prev. de art. 148 lit. C.P.P. raportat la gradul ridicat de pericol social al infracțiunii presupus a fi comisă, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, la natura valorilor sociale încălcate prin comiterea faptei, la modalitatea de comitere acesteia, numărul de persoane implicate și rezonanța unei astfel de fapte.
Totodată, avem în vedere și persoana inculpatului care nu e la primul impact cu legea penală, acesta săvârșit infracțiunea dedusă judecății după ce mai fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, prin 84/2000 Tribunalului Vrancea.
Față de toate acestea considerăm că în mod corect s-a reținut de Tribunalul Galați că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Apreciem întemeiată cererea formulată de inculpat prin motivele de recurs în sensul că în mod greșit fost reținut ca temei al arestării cazul prev. de art. 148 lit. p Cod Penal, întrucât, așa cum s-a mai arătat, din actele dosarului nu rezultă că după săvârșirea infracțiunii ce face obiectul cauzei de față, inculpatul săvârșit cu intenție o nouă infracțiune.
Chiar dacă această critică este întemeiată apreciem că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea întrucât în cauză subzistă temeiurile prev. de art. 148 lit. și f C.P.P. care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Considerăm că nu este justificată cererea în sensul că pentru egalitate de tratament se impune punerea în libertate inculpatului, având în vedere următoarele:
Acest inculpat are antecedente penale și spre deosebire de ceilalți participanți la comiterea faptei s-a sustras de la urmărirea penală și judecată.
În mod just Tribunalul Galați considerat că el se află într- situație diferită față de ceilalți inculpați.
Față de toate acestea apreciem neîntemeiat recursul formulat, întrucât nici după examinarea din oficiu încheierii recurate sub toate aspectele nu se constată motive de natură să ducă la casarea acestuia, urmând fi respins ca nefondat recursul inculpatului, conform disp. art. 38515al.1 lit. b
C.P.P.Văzând și disp.art. 192 al.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 21.09.1976 în G, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință nr- din 04.11.2008 Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin.2 C.P.P. obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red./17.11.2008
Tehnored.T/2 ex./17.11.1008
Jud.fond.-
Cu opinie separată, în sensul admiterii recursului declarat de inculpat, casării în parte încheierii de ședință recurate, iar în rejudecare înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi țara.
Judecător,
-
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritare consider că recursul promovat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 04.11.2008 Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- este fondat, impunându-se admiterea lui, casarea în parte încheierii de ședință recurate, iar în rejudecare înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi țara.
Instanța de fond menținut starea de arest inculpatului prin încheierea de ședință recurată, reținând că se mențin temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, respectiv disp. art. 148 lit. a, d, pr.pen.
Analizând actele și lucrările dosarului considerăm că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive inculpatului s-au modificat, impunându-se înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă.
Astfel:
1) În ceea ce privește temeiul prevăzut de dispozițiile art. 148 lit. pr.pen considerăm că acesta a fost greșit reținut de instanța de fond.
Se constată că prin decizia penală nr. 429 din 28.07.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați (sesizată cu recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință din data de 10.07.2008 a Tribunalului Galați ) s-a apreciat că temeiul prevăzut de dispozițiile art. 148 lit. pr.pen. fost în mod greșit reținut ca temei al arestării preventive.
Considerăm că instanța de fond trebuia să aibă în vedere acest aspect în momentul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive inculpatului.
Instanța de fond reținut, însă, față de inculpat și dispozițiile art. 148 lit. pr.pen., cu motivarea că acesta mai fost anterior condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare prin sentința penală nr. 84/2000 Tribunalului Vrancea.
Însă, împrejurarea că inculpatul mai fost anterior condamnat definitiv pentru o altă infracțiune, nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 148 lit. d pr.pen. întrucât acest temei - " săvârșit din nou infracțiune"- presupune comiterea unei noi infracțiuni în timpul desfășurării prezentului proces penal, respectiv după data comiterii faptei din prezenta cauză.
2) Considerăm că în speță nu este incident nici temeiul prevăzut de disp. art. 148 lit. pr.pen.
Dispozițiile art. 148 lit. pr.pen. reglementează împrejurarea în care inculpatul a fugit ori s- ascuns în scopul de se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată, ori de la executarea pedepsei.
Din actele și lucrările dosarului se reține că infracțiunea dedusă judecății fost comisă la data de 27.01.2008.
Inculpatul încheiat inițial un contract de muncă cu o societate din Italia, pe perioada 04.01.2007 - 24.03.2008.
Tot înainte de data comiterii faptei, inculpatul făcut o rezervare pentru un voiaj la în perioada 28.01.2007- 03.02.2007, însă nu mai dat curs acestei rezervări, părăsind în final teritoriul României, la data de 30.01.2007.
Inculpatul fost depistat la data de 26.03.2008 pe teritoriul Italiei, fiind arestat în baza mandatului european de arestare, mandat executat de Curtea de Apel din.
Inculpatul susținut că în perioada în care a stat în Italia, lucrat la o firmă care avea sediul în apropierea orașului.
În art. 5 paragraf 1 lit. din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale se prevede că privarea de libertate este justificată când există motive temeinice de crede în necesitatea de a - împiedica pe făptuitor să fugă după săvârșirea infracțiunii.
În interpretarea Curții Europene Drepturilor Omului, pericolul de fugă nu trebuie prezumat, ci trebuie să existe motive plauzibile, înțelese ca fapte sincere și autentice, de a convinge un observator independent de posibilitatea ca făptuitorul să fugă.
Atât fuga, constând în plecarea inculpatului de la domiciliu, cât și ascunderea acestuia trebuie să urmărească sustragerea sa de la desfășurarea procesului penal.
Simpla constatare făcută de organul de urmărire penală cu privire la lipsa inculpatului de la domiciliu nu îndreptățește organul judiciar să tragă concluzia fugii sau ascunderii, ci la aceasta trebuie să se ajungă în urma investigațiilor făcute.
Este necesar ca, anterior " fugii sau ascunderii", inculpatul să cunoască faptul că împotriva lui este în curs un proces penal și să fi fost avertizat potrivit art.237 alin.3 Cod pr.penală că este obligat să se prezinte la toate chemările ce i se vor face în cursul procesului penal.
Or, în lipsa unei asemenea atenționări, considerăm că orice persoană are dreptul la liberă circulație, drept recunoscut de disp. art. 25 din Constituție.
În speță, inculpatul a părăsit teritoriul României pe data de 30.01.2007 ( la trei zile de la data faptei), plecând în Italia, în baza contractului de muncă pe care îl avea încheiat.
Împotriva inculpatului s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 28.01.2007, însă nu există nici o dovadă că i s-a adus la cunoștință acest aspect.
Considerăm că procesele verbale de căutare aflate la filele 301-303 - dosar urmărire penală - încheiate la 30.01.2007; 03.02.2007; 5.02.2007 și citarea inculpatului la domiciliu, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă în lipsă, nu confirmă împrejurarea că acesta s-a sustras de la urmărirea penală.
În concluzie, apreciem că nu se impunea reținerea temeiului prev. de art. 148 lit.a Cod pr.penală.
3) Considerăm că în speță au intervenit modificări și sub aspectul existenței temeiului prev. de art. 148 lit.f Cod pr.penală.
Conform art.148 lit.f Cod pr.penală măsura arestării se dispune când inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică este înțeles ca o reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită, care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Aceste perturbații ale disciplinei publice trebuie să fie dovedite cu probe. Aceasta presupune că organele judiciare, care iau, și, respectiv, mențin măsura arestării preventive, trebuie să strângă și să administreze probe nu numai în legătură cu existența infracțiunii, identificarea persoanei care a săvârșit-o și celelalte împrejurări privind justa soluționare a cauzei, ci și cu privire la pericolul concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
În practica judiciară și literatura de specialitate sub aspectul dispozițiilor art.148 lit.f Cod pr.penală s-a stabilit că prin trecerea unei perioade de timp pericolul pentru ordinea publică s-a estompat.
De asemenea, pentru a se stabili în ce măsură arestarea preventivă nu a depășit caracterul unui termen rezonabil, trebuie avute în vedere criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și anume: complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și comportamentul autorităților.
Cu privire la complexitatea cauzei se poate aprecia în speță că aceasta ar prezenta un grad destul de ridicat, dat fiind numărul inculpaților, însă nu trebuie confundate noțiunile de " termen rezonabil de judecare a cauzei" cu " durata rezonabilă" pe care trebuie să o aibă arestarea preventivă.
Mai mult, ceilalți inculpați au fost cercetați și sunt judecați în stare de libertate, întrucât prin încheierea de ședință din 07.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați au fost admise recursurile acestora, iar măsura arestării preventive ( luată la data de 29.01.2007) a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Or, atâta timp cât la acel moment ( imediat după comiterea faptei) s-a apreciat că ceilalți 6 inculpați pot fi cercetați în stare de libertate, în ceea ce-l privește pe inculpatul, considerăm că și acesta ar putea fi judecat tot în stare de libertate.
Împrejurarea că din unele probe administrate în cauză ar rezulta faptul că inculpatul este cel care are cel mai mare grad de vinovăție în comiterea faptei nu poate conduce la menținerea acestuia în stare de arest. Aceasta, întrucât conform dispozițiilor art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art.23 alin.11 Constituție, precum și art.5 din Cod pr.penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare persoana este considerată nevinovată.
De asemenea, considerăm că după trecerea unei perioade de 1 an și 10 luni de la data faptei, pericolul social concret s-a estompat.
Având în vedere "atitudinea inculpatului" ( pentru stabilirea rezonabilității măsurii preventive ), considerăm că acesta nu a contribuit în nici un fel la prelungirea procedurii în fața instanței de judecată.
Se constată că în prezent judecata cauzei este suspendată ca urmare a invocării de către un alt inculpat ( judecat în stare de libertate ), a unei excepții de neconstituționalitate, excepție invocată cu ocazia soluționării unui recurs inadmisibil.
Astfel, suspendarea judecării cauzei s-a dispus la data de 2.06.2008, iar primul termen la care inculpatul a fost prezent la soluționarea cauzei a avut loc la data de 12.06.2008 ( mandatul de arestare preventivă fiind confirmat și pus în executare la data de 29.05.2008).
Se constată, în speță, că de la data la care inculpatul a fost adus în țară în baza mandatului european de arestare, judecarea cauzei este suspendată, iar singurele măsuri pe care instanța le poate dispune sunt cele vizând menținerea stării de arest.
Considerăm astfel că nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest, în condițiile în care judecata cauzei este suspendată, iar incidența dispozițiilor art.136 Cod pr.penală vizând "buna desfășurare a procesului penal prin menținerea stării de arest" este pusă sub semnul întrebării, atâta timp cât nu mai pot fi administrate nici un fel de probatorii până după data soluționării excepției de neconstituționalitate.
Trebuie amintit, de asemenea, și faptul că măsura arestării preventive reprezintă o măsură de excepție, starea de libertate fiind starea normală și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limite rezonabile, indiferent de faptul că ea se va deduce sau nu dintr-o eventuală pedeapsă ce va fi aplicată.
Măsura arestării preventive poate fi menținută numai dacă sunt întrunite toate criteriile cerute de lege și dacă este absolut necesară, or, așa cum s-a arătat mai sus, în condițiile în care judecata cauzei este suspendată, menținerea inculpatului în stare de arest nu apare drept necesară.
Considerăm că înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara este optimă la acest moment și ar asigura exigențele desfășurării în bune condiții a procesului penal.
Judecător,
-
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu, Mariana
