Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 656/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.656/

Ședința publică din data de 23 Octombrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător

JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ

JUDECĂTOR 3: Mița

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurentul-inculpat in stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales fără împuternicire avocațială la dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul că este primul termen de judecată, după care;

Avocat nu are alte cereri de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.

Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul in stare de judecată și, potrivit art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.

Avocat, pentru recurentul-inculpat, critică încheierea de ședință recurată, apreciind că in mod greșit Tribunalul Galația respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea.

Față de motivarea instanței de fond cu privire la această soluție, arată că la termenul din 8 octombrie 2009 început cercetarea judecătorească, au fost audiați inculpații și partea vătămată.

Cu această ocazie au rezultat aspecte care nu au fost cunoscute anterior, nefiind evidențiate de organele de urmărire penală.

Așa cum a relatat și inculpatul, conflictul din 12 august 2009 pornit ca urmare a unui incident anterior dintre martorul și partea vătămată, in urma căruia a fost bătut de partea vătămată și victimă. Astfel, generatorul conflictului a fost victima și fiul acestuia, care in acea seară se aflau in stare de ebrietate, care a fost dovedită cu actele medico-legale.

Din declarații rezultă că victima și partea vătămată erau cunoscute in comunitate ca fiind persoane agresive și răzbunătoare și care generau adesea conflicte.

Totodată, arată că, anterior conflictului din 12 august, victima a mai fost implicată într-un alt conflict.

Din raportul de constatare medico-legală rezultă că, urmare expertizării victimei s-au constatat leziuni care au fost produse cu obiect contondent, leziuni care s-au produs anterior conflictului din 12 august.

Pentru toate aceste considerente, văzând și circumstanțele personale prevăzute de lege, întrucât inculpatul nu are antecedente penale, avea un loc stabil de muncă, era singurul întreținător al familiei, deoarece soția sa este pensionată pe caz de boală, până la stabilirea certă a încadrării juridice, a situației de fapt și a finalizării cercetării judecătorești, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurată și, in rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, in temeiul art.160 alin.2 Cod procedură penală, art.131 alin.1 și art.145 Cod procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul.

Susține că reținerea circumstanței scuzei provocării inculpatului urmează să fie avut in vedere de instanța de fond la soluționarea cauzei. la stabilirea pedepsei.

Martorii audiați in cauză nu modifică cu nimic temeiul avut in vedere la luarea măsurii arestării preventive. Întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, iar, față de modalitatea de săvârșire a faptei, de declarațiile date in cauză, atât de inculpat cat și de partea vătămată, de gravitatea faptei comise, de o violență extremă, consideră că instanța de fond in mod corect a dispus menținerea măsurii arestării preventive.

Curtea, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, acordă ultimul cuvânt recurentului-inculpat.

Recurentul-inculpat, personal, recunoaște săvârșirea faptei, pe care o regretă, insă a lovit deoarece ii frică cunoscând victima ca fiind o persoană deosebit de violentă.

Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.

Ulterior deliberării

CURTEA

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 08 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația dispus, în temeiul art.3002, în referire la art.160 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpatului.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în mod legal și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o ca nelegală și ca netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs, apărătorul ales al inculpatului a susținut că după începutul cercetării judecătorești au rezultat aspecte care nu au fost cunoscute la momentul luării măsurii arestării preventive, în sensul că cei care au provocat scandalul au fost victima și fiul acesteia.

Având în vedere aceste aspecte, precum și datele referitoare la persoana inculpatului, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

Recursul este nefondat,pentru următoarele motive:

Inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.814/P/07.09.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin.1 raportat la art.175 alin.1 lit. i Cod penal, constând în aceea că în ziua de 12.08.2009, în loc public, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat victimei o lovitură cu furca în zona capului, provocându-i leziuni grave, care au cauzat moartea victimei.

Împotriva inculpatului s-a luat, în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive, în temeiul art.143 alin.1 combinat cu art.148 alin.1 lit.f din Codul d e procedură penală, reținându-se că sunt indicii temeinice în sensul că acesta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa și că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Contrar celor susținute prin motivele de recurs, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în momentul de față.

Astfel, din probele adminJ. în cursul urmăririi penale cât și în faza incipientă a cercetării judecătorești (respectiv: raportul de constatare medico-legală, din concluziile căruia rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat traumatismului cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază craniană, leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu corp contondent alungit - posibil furcă, declarațiile martorilor, procesul-verbal de ridicare-predare par, declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei) rezultă indicii temeinice, în sensul art.143 Cod procedură penală, de natură a crea presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani.

Având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunii presupus a fi săvârșite de inculpat, natura și importanța valorilor sociale cărora li s-a adus atingere, modalitatea și împrejurările în care fapta a fost comisă și, nu în ultimul rând, rezonanța unei astfel de fapte în rândul comunității, în mod corect prima instanță a reținut că sunt în continuare îndeplinite cerințele art.148 lit.f din Codul d e procedură penală - în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Aspectul invocat de inculpat prin motivele de recurs, privind existența unor împrejurări care ar justifica reținerea în favoarea sa a scuzei provocării, exced obiectului acestui recurs, fiind de competența instanței învestite cu soluționarea fondului cauzei.

Întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu deplina respectare a dispozițiilor legale, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut și impun în continuare privarea de libertate, în mod corect prima instanță, având în vedere disp.art.3002în referire la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă.

Față de aceste considerente, văzând și disp.art.38515lit.b Cod procedură penală, urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;

pentru aceste motive

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (CNP -, fiul lui și, născut la data de 25.05.1960 în comuna, județul G, cu domiciliul în sat, comuna, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

Obligă recurentul la plata către stat a sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - -

-

Grefier,

Red. /27.10.2009

Tehnored. / 2 ex./28.10.2009

Fond: M:

Președinte:Marcian Marius Istrate
Judecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 656/2009. Curtea de Apel Galati