Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 658/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 658/
Ședințapublică din 27 noiembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doru Mercan dr. - -, Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Judecător: - -
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
Procuror -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 11 iulie 1980, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul
inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, conform delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea avocat pentru recurentul inculpat.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestului preventiv.
Susține că, arestarea preventivă a inculpatului s-a făcut pe dispozițiile art. 148 lit. a Cod procedură penală, și s-a reținut că acesta s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată. Arată că, dosarul a început să fie instrumentat de către parchet în anul 2005, și până în anul 2007, inculpatul nu a fost citat și nu s-a luat împotriva acestuia nici o măsură preventivă. În acești doi ani, inculpatul a fost plecat la muncă în Italia. În anul 2007 a fost căutat pentru o extindere de cercetări privind alte fapte, și nu a fost găsit la domiciliu.
Precizează că, în cauză mai sunt cercetați și alți inculpați, pentru același gen de fapte, dar în stare de libertate.
Susține, în continuare că, menținerea arestării este neîntemeiată așa cum este și pericolul public. S-a considerat că, din perioada în care s-a săvârșit fapta și până la luarea măsurii inculpatul nu a prezentat pericolul concret pentru ordinea publică. Mai mult decât atât, procurorul avea posibilitatea de a lua măsura ca inculpatul să nu părăsească localitatea sau țara.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a încheierii atacate, fiind legală și temeinică.
Arată că, inculpatul este cercetat pentru mai multe fapte, unele dintre ele fiind sancționate cu pedeapsă între 10 și 20 de ani. Motivele arestării preventive a inculpatului au fost cele prev. de art. 148 lit. a și f Cod procedură penală. Este adevărat că inculpatul a mers la muncă în străinătate dar trebuia să anunțe organele de urmărire penală că părăsește localitatea sau țara. Neputând fi găsit la domiciliu, pentru a se prezenta la organul de urmărire pentru a i se aduce la cunoștință actul de sesizare al instanței, procurorul a luat măsura arestului preventiv împotriva acestuia.
Întrucât subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestului preventiv, pune concluzii de respingere a recursului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, așa cum s-a procedat și cu ceilalți inculpați.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul penal nr-, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, fiul lui G și, născut la 11 iulie 1980, deținut în Penitenciarul Colibași.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriu nr.8/S/2006 al - Serviciul Teritorial Pitești, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 - aderare la grup infracțional organizat, art.290 Cod penal - fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal - înșelăciune cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.10 din Legea nr.87/1994, în condițiile art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 - evaziune fiscală, cu aplic.art.13 Cod penal, toate în condițiile art.33 lit.a Cod penal.
Potrivit actului de inculpare, inculpatul a aderat la un grup infracțional, a produsa documente de contabilitate primară false în perioada octombrie 2004 - octombrie 2005, cu ajutorul cărora a indus în eroare A, înșelând statul cu suma totală de 1.586.624 lei RON, reprezentând încasat ilegal. In aceeași perioadă, se reține că inculpatul a întocmit documentele primare în scopul împiedicării verificării financiar-contabile și diminuând veniturile sau sursele impozitabile.
Măsura arestării preventive a fost întemeiată pe dispozițiile art.148 lit.a și f Cod pr.penală, respectiv pe faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată, fiind plecat în Italia, fiind arestat preventiv începând cu data de 18 iulie 2008.
Impotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, arătând că nu a încercat să se sustragă de la cercetarea penală și nici de la judecată și nici nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
In speță, din actele și lucrările dosarului, rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor fapte, pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani închisoare.
In plus, încercând să se sustragă de la judecată, inculpatul a fugit în Italia, astfel că prin încheierea nr.63/CC din 13 iunie 2007, Tribunalului Argeșs -a dispus arestarea preventivă pentru 30 de zile. inculpatului s-a făcut începând cu data de 18 iulie 2008.
Această măsură a fost menținută, tribunalul apreciind că luarea ei s-a făcut în mod legal și temeinic, în baza art.160 rap. la art.300/2 Cod pr.penală.
Faptul că inculpatul a încercat să se sustragă de la judecată, plecând în Italia, dar și îndeplinirea condiției prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală, au îndreptățit instanța de fond să constate că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și se impune continuarea judecății cu inculpatul în stare de arest.
Pericolul concret pentru ordinea publică, pe care îl prezintă inculpatul în cazul lăsării sale în libertate, poate fi dedus din chiar modalitatea în care se presupune că a comis numeroasele fapte, de scopul urmărit dar și din rezonanța ce ar produce în opinia publică faptul că un inculpat bănuit de săvârșirea mai multor infracțiuni grave nu primește riposta cuvenită din partea sistemului judiciar, diminuându-se încrederea în justiție.
Este adevărat că procedura începută împotriva inculpatului se desfășoară de mai mult timp, însă, nu poate fi vorba despre depășirea unui termen rezonabil, întrucât cauza este complexă, fiind îngreunată atât de numărul mare de părți cât și de faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată până la data arestării sale.
Mai mult decât atât, la luarea măsurii arestării preventive, cât și la menținerea acesteia, în speță, s-au avut în vedere prevederile legii procesual române cât și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului în materie.
Potrivit art.136 Cod pr.penală, scopul măsurilor preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Cum în speță s-a dovedit cu prisosință că inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărire cât și de la judecată, scopul măsurilor preventive nu poate fi realizate decât prin luarea și menținerea arestării preventive, fiind respectat, în raport de situația de fapt și de drept din cauză, principiul proporționalității. Față de cele ce relevă, înlocuirea măsurii arestării preventive cu alta mai blândă nu ar fi justificată în acest moment al cauzei, impunându-se, cel puțin pentru o perioadă de timp, menținerea arestării preventive.
Pe cale de consecință, se va respinge ca nefondat recursul formulat, potrivit art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, și va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 11 iulie 1980, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 noiembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/3 decembrie 2008
Jud.fond
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
