Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 659/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 659/2009
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Alina Lodoabă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Alba la data de 26 octombrie 2009 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent aflat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a depus la dosar procesul verbal privind transcrierea ședinței de judecată din 26 octombrie 2009 în fața Tribunalului Alba.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii penale atacate cu privire la soluționarea menținerii măsurii arestării preventive și a cererii de revocare a măsurii arestării preventive și trimiterea cauzei spre rejudecare. A precizat că încheierea atacată este nelegală sub aspectul soluționării cererii de revocare a măsurii arestării preventive și al verificării legalității menținerii măsurii arestării preventive deoarece nu s-a acordat inculpatului ultimul cuvânt.
Pe fondul cauzei a solicitat admiterea recursului precizând că inculpatul este arestat de mai bine de 5 luni de zile, perioadă care este suficientă în condițiile în care în cauză nu s-a administrat nicio probă, inculpatul are probleme medicale, are 2 copii minori care locuiesc la mănăstire deoarece au fost abandonați de mamă.
A mai precizat că peritonita s-a datorat exclusiv atitudinii părții vătămate.
Reprezentantul parchetului, față de împrejurarea că în fața Tribunalului Alba, nu i s-a acordat inculpatului ultimul cuvânt, a pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Ca temei de drept a invocat disp. art. 385/9 pct. 10 și 17.pr.penală.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 26 10 2009 Tribunalul Alba, în baza art.300/2 rap. la art.160/b alin.3 Cod procedură penală a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, născut la 29.06.1957, aflat în Penitenciarul Aiud.
Prin aceeași încheiere s-a dispus respingerea cererii formulate de inculpatul de revocare a măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat preventiv, apreciindu-se că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte grave prevăzute de legea penală și, raportat la natura și la modalitatea de comitere a acesteia, lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând măsura arestării preventive inculpatului, Tribunalul a apreciat că se impune menținerea acestei măsuri preventive.
Din probele administrate până în prezent, Tribunalul a apreciat că n-au fost înlăturate temeiurile avute în vedere atunci când s-a dispus arestarea preventivă și ulterior menținerea acestei măsuri, întrucât subzistă atât indiciile privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte penale, pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani cât și pericolul concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică s-a arătat că trebuie apreciat raportat și la sentimentul de insecuritate al comunității generat de împrejurarea că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni contra persoanei sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
S-a mai motivat că actele și lucrările dosarului nu confirmă faptul că măsura arestării preventive ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale, atâta timp cât încheierea din 31.08.2009 a Tribunalului Alba, încheiere prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, fost menținută prin decizia nr.507/2009 Curții de APEL ALBA IULIA.
Instanța a apreciat de asemenea că în cauză de la data arestării și până în prezent nu a fost depășit termenul rezonabil al detenției preventive cu privire la disp.art.5 paragraf 3 din CEDO.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul solicitând casarea în parte a încheierii penale atacate cu privire la măsura arestării preventive și a cererii de revocare a măsurii arestării preventive și trimiterea cauzei spre rejudecare. A precizat că încheierea atacată este nelegală sub aspectul soluționării cererii de revocare a măsurii arestării preventive și al verificării legalității menținerii măsurii arestării preventive deoarece nu a fost acordat inculpatului ultimul cuvânt.
Pe fondul cauzei a solicitat admiterea recursului precizând că inculpatul este arestat de mai bine de 5 luni de zile, perioadă prin care s-a depășit termenul unei detenții rezonabile raportat la învinuirea car i se aduce acestuia. De3asemenea au fost invocate aspecte ținând de situația personală a inculpatului precum și ale familiei sale, respectiv faptul că are probleme medicale și are 2 copii minori care locuiesc la mănăstire deoarece au fost abandonați de mamă.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art.385 indice 6 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea constată că acesta este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse:
Solicitarea inculpatului, de trimitere a cauzei spre rejudecare motivat de nulitatea încheierii pronunțate ca urmare a neacordării ultimului cuvânt inculpatului este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.197 din codul d e procedură penală:
"Art. 197 - Încălcările care atrag nulitatea
Încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum și la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.
Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.
Încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condițiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanța ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
În situațiile prevăzute în alin. 1 și 4, în cazul în care refacerea actului anulabil se poate face în fața instanței care a constatat, prin încheiere, încălcarea dispozițiilor legale, aceasta acordă un termen scurt pentru refacerea imediată a actului."
Raportat la aceste dispoziții legale Curtea constată că neacordarea ultimului cuvânt inculpatului nu se încadrează între situațiile prevăzute de art. 197 alin 2 din codul d e procedură penală care atrag nulitatea absolută.
Neacordarea ultimului cuvânt, reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale dintre cele la care se referă alin.1 al aceluiași articol astfel că pentru a atrage nulitatea actului este necesar să se dovedească existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. În speță o astfel de vătămare nu numai că nu a fost probată dar nici nu a fost susținută în conținutul ei concret. În fața instanței de fond inculpatul și-a prezentat punctul de vedere asupra măsurii arestării preventive prin intermediul apărătorului său iar în recurs nu a învederat elemente noi care ar fi putut fi ridicate cu ocazia acordării ultimului cuvânt. În aceste condiții Curtea apreciază că cererea inculpatului de casare a cauzei și trimitere spre rejudecare este neîntemeiată.
Nici criticile ce privesc modul de soluționare a fondului cauzei asupra măsurii preventive nu sunt întemeiate.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză subzist temeiurile care au dispus luarea acestei măsuri: respectiv existența unor indicii care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, limita de pedeapsă mai mare de 4 ani prevăzută de lege pentru această faptă precum și pericolul social concret pe care îl reprezintă inculpatul. În ceea ce privește pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl reprezintă pentru ordinea publică acesta este reliefat atât de natura faptei săvârșite - tentativă de omor, cât și de împrejurările în care se susține că a fost comisă asupra unei persoane cu care era în relații de prietenie în urma unui conflict minor.
În ceea ce privește durata măsurii preventive Curtea apreciază că raportat la natura infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, detenția preventivă la care a fost supus acesta până în prezent nu a depășit o durată rezonabilă.
În ceea ce privește pretinsele inconveniente ce decurg pentru inculpat și familia sa din luarea acestei măsuri acestea nu reprezintă criterii pentru aprecierea legalității și temeiniciei ei.
Față de cele ce preced în temeiul art.385 indice 15 alin. 1 pct. 1 lit.b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 26 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin.2 pr.penală inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 160 lei cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 26 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin.2 pr.penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 160 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red/tehnored. AL
2 ex/02.11.2009
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Alina Lodoabă
