Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 66/2008. Curtea de Apel Constanta

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.66/MP

Ședința publică din data de 14 octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Valentin Iancu

JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir

JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -

S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:

- inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă;

- inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă;

- inculpatG- deținută în Penitenciarul Poarta Albă;

- inculpat - deținută în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 02 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-,având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.

În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:

- recurenții inculpați și intimați și G - în stare de arest și asistați de avocați aleși și - în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar;

- recurenta inculpată și intimată - în stare de arest și asistată de avocat - în substituirea apărătorului ales - avocat - în baza împuternicirii avocațiale de substituire depusă la dosar;

- recurentul inculpat și intimat - în stare de arest și asistat de avocat ales - - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.

Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.

În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.385¹¹Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.385¹³Cod procedură penală.

Avocat, apărător ales al recurenților inculpați și intimați și G, având cuvântul, precizează că recursurile declarate vizează închirierea de ședință din data de 02 octombrie 2008 pronunță de Tribunalul Constanța și că măsurile arestării preventive nu pot fi disociate de fondul cauzei.

Precizează că, în cauză, măsura arestării preventive, a fost luată cu încălcarea drepturilor procedurale respectiv, art.149¹alin.1 Cod procedură penală și art.5,6, din CEDO, articol care stabilește că organul de urmărire penală are obligația de a audia inculpatul, înainte de a se face propunerea de luarea măsurii arestării preventive.

A doua chestiune este aceea că printr-o hotărâre pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA din data de 22 septembrie 2008, s-a dispus respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive și, nu s-a pronunțat cu privire la menținerea măsurii arestării preventive.

Un alt treilea aspect de ordin procedural, solicită a se observa că atunci când a fost discutată la primul termen de judecată, sesizarea instanței, apărătorii inculpaților au ridicat o serie de probleme, fiind depuse și concluzii scrise, cu privire la legalitatea actelor de urmărire penală efectuate.

Instanța de fond când a pronunțat soluție de menținere a măsurii arestării preventive, în data de 02 octombrie 2008, în opinia sa, nu a fost legal sesizată.

Precizează că la instanța de fond a formulat cereri care au fost respinse de către un alt complet decât cel de la fondul cauzei, motiv pentru care apreciază că s-a încălcat prezumția de nevinovăție, ante pronunțându-se cu privire la situația de fapt.

Arată că cel de-al doilea aspect, atunci când a început expozeul său, vizau aspecte care fac referire la fondul cauzei.

Solicită a se observa că pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul în acest moment, acesta trebuie analizat nu numai în funcție de natura faptei și de contribuția fiecăruia, ci, trebuie raportat și la momentul când a fost comis.

Or, faptele respective au fost comise în anii 2002, 2003, 2004 iar acum ne aflăm în anul 2008, motiv pentru care consideră că pericolul public, în momentul de față, trebuie să fie concret evidențiat și nu acela care a fost inițial avut în vedere, aspect ce va rezulta fără echivoc din probele administrate.

Cu excepția unei probe, o martoră care lansează la un moment dat temerea că dacă inculpatul ar fi lăsat în judecată, ar exista posibilitatea să o acosteze.

Pericolul pentru ordinea publică nu trebuie dedus exclusiv de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, ci trebuie avută în vedere și persoana inculpaților, inculpați care se află în stare de arest de peste 150 zile, și care, sunt la primul conflict cu legea penală și nu au antecedente, inculpatul, este tatăl a 5 copii minori.

Solicită a se observa că art.5 din CEDO, stabilește că detenția preventivă, trebuie să aibă un caracter excepțional.

Ori, în cazul de față, așa cum a evidenția, măsura arestării preventive se prelungește nepermis de mult, fiindcă practic în acest moment, mandatul de arestare a devenit mandat de executare.

Totodată, consideră că atunci când se vorbește despre pericol, despre situația dacă se mai impune sau nu menținerea măsurii arestării preventive, trebuie avută în vedere și complexitatea cauzei, faptul că în cauză, toate părțile vătămate "se sustrag", adică nu se prezintă, fără a se cunoaște din ce motive.

Consideră că instanța nu trebuie să se limiteze numai la aspectele de legalitate, care înseamnă numai analiza prevederilor CEDO ci și la fondul cauzei.

Solicită a se observa că încadrarea juridică este una forțată, fiindcă o infracțiune de trafic de persoane, nu poate coexista cu o infracțiune de proxenetism.

Apreciază că sunt încălcate niște prevederi constituționale prin menținerea excesivă a arestării inculpaților, art.25 alin.2 din Constituția României, care stabilește că instanța este obligată dacă nu au apărut temeiuri noi, să dispună punerea în libertate a inculpaților.

În acest moment, apreciază că temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive, nu mai subzistă iar prin menținerea măsurii arestării preventive se încalcă principiul proporționalității, respectiv art.52 din Constituția României.

Pe cale de consecință, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și, rejudecând, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu obligațiile prevăzute de codul d e procedură penală, obligații care sunt garantate de niște restricții legale.

Avocat, apărător ales al recurenților inculpați și intimați și G, având cuvântul, precizează că această cauză, a fost repartizată unui judecător care poate dispune în cursul judecății, asupra tuturor chestiunilor. Judecătorul a constatat la data de 22 septembrie 2008, că la nivelul Curții de APEL CONSTANȚA, printr-o încheiere, nu s-a pronunțat asupra menținerii măsurii arestării preventive, fiind legal investită, trece peste regulament și reînregistrează dosarul atribuindu-i un alt număr și, în același timp, mai dispune și un alt termen de judecată, stabilește termen printr-o rezoluție - 01 octombrie 2008 și un termen pentru judecarea fondului, pe data de 20 octombrie.

Consideră că singurul care era îndreptățit să soluționeze era judecătorul căruia i s-a repartizat inițial dosarul.

Dar, vine judecătorul, ca o "capcană" și spune, mă aflu în condițiile unei rejudecări, punând în discuție această chestiune, aspect rezultant din practica, invocând și disp.art.385¹⁸Cod procedură penală.

Precizează că în cauză a solicitat o preschimbare de termen, cerere care a fost respinsă.

Judecătorul de fond trebuia să stabilească un termen și apoi abia trebuia să se pronunțe, dar el era incompatibil.

Invocă incompatibilitatea judecătorului de a soluționa acea cerere de menținere a arestării preventive în condițiile disp.art.292 alin.2Cod procedura penală, ceea ce înseamnă motiv de casare în condițiile art.385⁹pct.3 Cod procedură penală, trimiterea spre rejudecare.

Potrivit deciziei penale nr.2288/06 aprilie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție care spună că"potrivit art. 300²Cod procedură penală în toate cauzele în care inculpatul este arestat instanța este obligată în cursul judecății să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, periodic la intervale de timp care să nu depășească 60 de zile verificări care revin în mod obligatoriu, întotdeauna aceluiași complet de judecată legal constituit, care nu își poate schimba componența pentru că altfel ar fi încălcat principiul continuității prevăzut de art.292 alin.2 Cod procedură penală" si tot în decizie se motivează"că același complet legal constituit menține sau revocă măsura arestării preventive în raport de schimbarea sau de constatarea existenței în continuare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu reprezintă o ante pronunțare".

Solicită a se observa că judecătorul a considerat că se află în rejudecare, deși în considerente a spus că nu ne aflăm în condițiile disp.art.385¹⁸Cod procedură penală.

Pe fondul cauzei, solicită a se observa că măsura a fost luată fără respectarea dispozițiilor legale iar din momentul când vii cu o măsură preventivă în condițiile disp.art.300¹Cod procedură penală, ne aflăm într-o faza a urmăriri penală și a unor norme speciale.

Precizează că legiuitorul a introdus disp.art.300¹și 300²Cod procedură penală întrucât face o delimitare a acestor texte de lege, pe 300¹Cod procedură penală, se verifică legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, la primirea dosarului și după aceea dsip.art.300²raportat la art.160 Cod procedură penală.

La primirea dosarului la data de 24 iunie 2008, judecătorul se pronunță pe data de 25 iunie 2008, în ziua în care la miezul nopții, expira măsura arestării preventive.

Ori, în cauză dacă verificarea de către judecător s-a făcut în a 30-a zi, ulterior Curtea de Apel s-a pronunțat pe această verificare a legalității măsurii arestării preventive.

Cu privire la temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.148 lit."e,f" Cod procedură penală, apreciază cp pericolul pentru ordinea publică trebuie probat concret, prin date certe că inculpații ar fi încercat să influențeze martori sau ar fi avut o înțelegere frauduloasă cu părțile vătămate.

Totodată, la acest moment nu există probe din care să rezulte că lăsarea inculpaților în stare de libertate ar aduce atingere gravă ordinii publice, având în vedere și împrejurarea că faptele au fost comise în cursul anilor 2004-2005, iar de atunci în sarcina inculpaților nu se mai reține nici o activitate infracțională, astfel că judecarea lor în stare de libertate nu ar afecta ordinea publică.

Referitor la încadrarea juridică apreciază că există multe dubii, întrucât infracțiunea de trafic de persoane nu poate coexista cu cea de proxenetism, fiind vorba de latura obiectivă, care delimitează și diferențiază cele două infracțiuni.

Pe cale de consecință, solicită admiterea recursurilor, casarea încheieri recurate și, rejudecând, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Depune la dosar un înscris - copie încheiere din data de 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.

Avocat -,apărător al recurenților inculpați și intimați și, având cuvântul, precizează că se raliază concluziilor colegei sale, expuse anterior, în ceea ce privește nelegala sesizare a completului de judecată care a dispus menținerea măsurii arestării preventive.

Cu privire la aspecte ce vizează fondul cauzei, conform art.300²raportat la art.160 Cod procedură penală, instanța trebuie să verifice periodic legalitatea și temeinicia menținerii măsurii arestării preventive.

Din punctul său de vedere, temeiurile care au stat inițial la baza luării acestei măsuri, nu mai subzistă, pe de altă parte se va constata rezonanța socială a faptelor, pericolul social concret nu este dovedit prin fapte certe.

Pe cale de consecință, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Procurorul,având cuvântul, precizează că în primul rând trebuie stabilite limitele acestui recurs.

Consideră că ne aflăm în fața unui recurs împotriva unei măsuri prevăzută de art.300²Cod procedură penală în referire la art.160 Cod procedură penală.

Celelalte discuții cu ocazia dezbaterilor din încheierea din data de 02 octombrie 2008, pot fi avute în vedere, odată cu soluționarea fondului.

Apreciază că, a extinde posibilitatea criticării acestei încheieri, mai mult decât prevede legea, nu este posibil.

Față de aceste precizări, consideră că trebuie să ne cantonăm la criticile încheierii, referitoare la menținerea măsurii arestării preventive.

Apreciază că nu mai în măsura în care, se demonstrează că sunt încălcări de natura celor care impun casarea și trimiterea spre rejudecare și anume încălcarea drepturilor prevăzute de art.197 alin.2 Cod procedură penală.

Cu privire la cele invocate în apărare de către apărătorii aleși ai recurenților inculpați și intimați, prin care se solicită a se constata că nu mai subzistă temeiurile măsurii arestării preventive și că s-a luat această măsură în mod nelegal, apreciază că nu s-au avut în vedere următoarele aspecte:

Urmează a se observa că măsura arestării preventive pentru recurenții inculpați a fost luată prin încheierea Tribunalului București - Secția a-II-a penală, la data de 27 mai 2008, analizându-se față de aceștia temeiurile și indiciile care existau, pentru ca această măsură să fie dispusă.

Prin acea încheierea, s-a stabilit că există temeiuri, indicii și probe care demonstrează că atât sub aspectul legalității cât și al temeiniciei, se justifică luarea acestei măsuri.

Față de acest moment procesual, a veni astăzi și a demonstra că această măsură este nejustificată, consideră că este o încălcare a celor stabilite printr-o hotărâre care în acest moment, este definitivă.

A discuta astăzi că există sau nu temeiuri, apreciază că nu se justifică, cel mult a se discuta dacă mai subzistă sau nu temeiurile arestării preventive.

Acelea au existat întrucât s-a luat măsura, a fost cenzurată de instanță, de un complet legal constituit și, măsura a fost prelungită.

Nu se mai poate pune în discuție dacă temeiurile de la art.148 Cod procedură penală au subzistat sau nu la acel moment, ci dacă mai subzistă sau nu, astăzi sau dacă au intervenit împrejurări noi care să demonstreze că ele nu mai subzistă.

Nu trebuie folosit un sofism ca să se demonstreze că o încheiere la vremea respectivă, nu mai e bună, să o desființăm ca atare.

Consideră că numai discutând după acest moment și apreciind în ce măsură există alte împrejurări, se poate analiza această încheiere.

Față de criticile formulate, având în vedere fondul cauzei, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, raportat la încadrarea juridică, limitele de pedeapsă, termenul rezonabil pentru care există această măsură și în prezent, se justifică continuarea cercetării în stare de arest preventiv a inculpaților.

Apreciază că rezonabilitatea termenului așa cum rezultă și din prevederile CEDO, comentariile la aceste decizii, rezonabilitatea unui termen de arestare preventivă, trebuie analizată în raport cu comportamentul părților, natura infracțiunii pentru care aceștia sunt cercetați și comportamentul autorităților.

Având în vedere aceste împrejurări, data când aceștia au fost arestați preventiv - 01 mai 2008, este clar că nu se pune problema că a trecut un termen atât de încât să se fi atenuat efectul acestei măsuri.

Solicită a se observa că există decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție care în raport de rezonabilitatea termenului, se au în vedere limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați.

Pe de altă parte, se mai susține că faptele și împrejurările pentru care aceștia sunt cercetați nu sunt de natură a se lua o astfel de măsură și a se continua cercetarea cu inculpații în stare de arest preventiv.

Ori, este de notorietate faptul că, infracțiunile de trafic de persoane, infracțiuni cu efecte transcendentale, care au repercusiuni deosebite.

Apreciază că și rezonabilitatea subzistă și se impune necesitatea menținerii acestei măsuri.

Criticile formulate împotriva încheierii sunt nefondate, sens în care solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați.

Recurentul inculpat și intimat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorilor săi.

Recurentul inculpat și intimat G, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorilor săi.

Recurentul inculpat și intimat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.

Recurentul inculpat și intimat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.

Instanța ia cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față:

Prin încheierea din data de 02 octombrie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art.300²raportat la art.160^bcod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților - fiul lui si, născut la data de 14.09.1968,G- fiica lui si, născut la data de 21.09.1977, - fiica lui G si, născută la data de 20.10.1977 si - fiul lui si, născut la data de 26.05.1975- toți deținuți în Penitenciarul Poarta Albă.

În baza art. 139 Cod procedură penală, a respins cererile inculpaților privind revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitate.

În baza art.140 alin.1 lit."a" Cod procedură penală, a respins cererea inculpaților si G, privind constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive.

Măsura s-a comunicat locului de deținere.

În termen legal, împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, G și.

Recurenții au criticat oral, prin apărătorii aleși, încheierea recurată, pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul greșitei mențineri a arestării preventive sub următoarele aspecte:

- Nu există pericol pentru ordinea publică, generat de lăsarea în libertate a inculpaților, întrucât faptele de care sunt acuzați s-au consumat cu circa 3 ani în urmă, iar în prezent cauza trenează datorită atitudinii părților vătămate, care sunt plecate din țară, fără a li se cunoaște adresa.

- Măsura dispusă se întemeiază pe un temei greșit reținut, constând în posibilitatea influențării martorilor, câtă vreme nu există date certe asupra determinării inculpaților să adopte această atitudine procesuală.

- Ca urmare a sesizării instanței, temeiurile arestării preventive s-au schimbat, iar măsura dispusă prin încheierea recurată nu mai este proporțională cu scopul urmărit.

Verificând hotărârea recurată, potrivit art.385¹⁴Cod procedura penală, raporta la art.385⁶alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat.

Astfel, susținerile părților privind inadecvarea actuală a măsurii și disproporționalitatea ingerinței în exercitarea dreptului la libertate individuală sunt întemeiate, temeiurile reținute cu ocazia arestării inculpaților schimbându-se în condițiile art.139 al.1 Cod procedură penală.

Față de situația consumării infracțiunilor ce fac obiectul inculpării cu mai mulți ani, înainte de sesizarea instanței, se constată că necesitatea privării de libertate, prin arestarea preventivă a inculpaților ce beneficiază de prezumția de nevinovăție, este puternic atenuată, constituind o schimbare a temeiurile reținute inițial.

La acest moment, nu se mai poate susține că, prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar putea periclita bunul mers al judecății și aflarea adevărului, câtă vreme aceste imperative sunt asigurate prin măsurile și obligațiile prevăzute de art.145 Cod procedură penală; obligații garantate prin sancțiunile corelative legale.

Se impune, în prezent aplicarea față de inculpați a unei măsuri preventive mai permisive, vizând înlocuirea restrângerii dreptului la libertate individuală, cu restrângerea dreptului la liberă circulație.

Pentru cele ce preced, curtea va admite recursul de față, va casa încheierea recurată și rejudecând va înlocui măsura arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă prevăzută de art.145¹Cod procedură penală, instituind în sarcina acestora măsurile și interdicțiile adecvate garantării scopului urmărit.

Totodată, se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților de sub putea mandatelor de arestare preventivă, dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

"În temeiul art.385¹⁵pct.2 lit."d" Cod procedură penală,

Admite recursurile declarate de inculpații, Gși - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 02.10.2008 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul penal nr-.

Casează încheierea recurată și rejudecând, dispune:

În temeiul art.139 al. 1 Cod procedură penală,

Înlocuiește măsura arestării preventive a inculpaților:

- fiul lui și, născut la data de 26 mai 1975;

- fiul lui și, născut la data de 14 septembrie 1968;

G - fiica lui și, născută la data de 21 septembrie 1977;

- fiica lui G și, născută la data de 20 octombrie 1977, cu măsura obligării acestora de a nu părăsi țara, prevăzută de art.145¹Cod procedură penală.

Instituie în sarcina inculpaților obligațiile prevăzute de art.145 al.1¹Cod procedură penală, stabilind ca organ de supraveghere secția de poliție de la domiciliul inculpaților.

inculpaților obligația prevăzută de art.145 al.1²lit."c" Cod procedură penală.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare preventivă emise față de aceștia în cauză, dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză, astfel:

- inculpatul de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.97/UP/ din 01.05.2008 emis de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală;

- inculpatul - de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.98/UP/ din 01.05.2008 emis de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală;

- inculpata G - de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.96/UP/ din 01.05.2008 emis de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală;

- inculpatul - de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.95/UP/ din 01.05.2008 emis de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală, dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză.

Se comunică conform dispozițiilor legale.

Înlătură din încheiere dispozițiile contrare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2008".

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

GREFIER,

Jud.fond

Red.dec.Jud.

Tehnored.Gref.-/ 4 ex.

Data: 17.10.2008

Președinte:Valentin Iancu
Judecători:Valentin Iancu, Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure

Vezi şi alte speţe de drept penal: