Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIENr. 66
Ședința publică de la 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol soluționarea recursului penal, având ca obiect " înlocuire arestare preventivă" promovat de inculpatul recurent -, fiul lui și, născut la data de 15.09.1987, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I împotriva încheierii de ședință din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că lipsește inculpatul recurent -, pentru care răspunde avocat ( apărător desemnat din oficiu).
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen de judecată, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Fiind interpelat, inculpatul precizează că își menține recursul declarat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat de inculpat.
Avocat, având cuvântul, apreciază că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate, având în vedere că este arestat din luna iulie 2008, nu are antecedente penale, iar pedeapsa de 5 ani aplicată de instanța de fond este prea mare. De asemenea, solicită apărarea a fi avut în vedere și faptul că inculpatul este căsătorit și are doi copii minori.
În concluzie solicită admiterea recursului declarat de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciază că încheierea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Instanța a evaluat în mod corect probatoriul administrat în cauză și a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. la art. 148 Cod proc. penală, subzistând în continuare temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Inculpatul recurent -, personal, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Iași prin încheierea penală din 20 ianuarie 2009 respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și în baza art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Din probele administrate până în prezent în cauză rezultă bănuiala că în perioada - - - inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a sustras bunuri din patrimoniul SC SA și al părții vătămate.
Fapta pentru care este judecat inculpatul este sancționată de dispozițiile art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a și g alineatul 3, litera Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal cu închisoarea de la 3 ani la 15 ani.
Suspiciunea, rezultată din probe, că inculpatul a săvârșit o faptă gravă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, starea de neliniște și sentimentul de insecuritate, în rândul societății civile, generate de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni de o asemenea gravitate sunt cercetate în stare de libertate, sunt suficiente elemente pentru a se constata că lăsarea inculpatului în libertate prezintă amenințare reală pentru ordinea publică.
Ca urmare, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat și nu au încetat, Tribunalul în baza art. 300 indice 2 Cod procedură penală, va menține măsura arestării preventive, urmând a respinge cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală inculpatul criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că poate fi judecat în stare de libertate, întrucât nu are antecedente penale și este căsătorit având 2 copii minori care au nevoie de prezența lui, fiind arestat din luna iulie 2008.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele de urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de apel a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă inculpatului și aceste a impus privarea în continuare de libertate a acestuia, fiind întrunite cumulativ prevederile art. 136, 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, inculpatul este cercetat și a fost condamnat nedefinitiv de prima instanță pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g alin. 3 lit. h Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în dauna părților vătămate RomTelecom și.
Din lucrările cauzei rezultă că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspecte reținute temeinic de instanța de apel.
timpului de la data săvârșirii faptelor și împrejurările personale invocate de inculpat nu sunt de natură a determina punerea sa în libertate și a diminua periculozitatea pe care o prezintă acesta pentru comunitate.
Constatând din exmainarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 20 ianuarie 2009 Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii penale din 20.01.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 160 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
06.02.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Daniela Dumitrescu, Tatiana Juverdeanu
